Ce este codependenta?

Din experienta pe care o am, stiu ca recuperarea are loc doar atunci cand esti sprijinit de un grup de suport Al-Anon, mergi la consiliere individuala sau un grup de terapie si pui in aplicare cei 12 pasi preluati de la Alcoolicii Anonimi.
Este recomandat sa se foloseasca toate cele 3 instrumente, ele merg impreuna. Doar asa obtii rezultate bune. Dar cum nu sunt grupuri de suport in toate orasele, si nici centre de tratament, singura metoda care este la indemana sunt cei 12 pasi, care odata pusi in aplicare iti schimba viata, si literatura Al-Anon, cat de multa.
Poti avea in vedere si infiintarea unui grup Al-Anon in localitatea in care locuiesti; gasesti persoane care au fost afectate de consumul de alcool al altcuiva (ceea ce nu e greu-codependentii se atrag!) si va intalniti pentru a va ajuta reciproc.
Succes! Doamne ajuta!
Si va asteptam pe forumul noului site Al-Anon:
http://www.alanon.ro
pentru a ne impartasi experienta, puterea si speranta!

si daca ai cam toate caracteristicile unui codependent dar nu e pe niciunde vorba de alcoolici pe langa tine? ajuta in vreun fel Al-Anon?

Mi-este acum clar si mie ce se intimpla cu mine, de citeva zile caut si caut pe net si in sfirsit mi am gasit ,,diagnosticul,,.Aveam banuieli inca de anul trecut, ca, ceea ce se intimpla in viata mea , nu este din vina ,,lor,, ci ca trebuie sa caut in mine ce anume atrage spre mine genul asta de barbati, sau si mai clar spus,de ce sunt eu atrasa mereu si mereu de acelasi gen.Da, este adevarat, tatal meu era asa, si am depsins inca de copil fiind, cum sa l ,,smecheresc,, cum sa i fac pe plac, cind si cum se poate infuria – si sa previn asta- in fine, parca e descrierea mea in ce am citit. Sunt bucuroasa ca v- am gasit

Multumesc pt mesajele voastre, asta imi arata ca nu sunt singura si ca totusi sunt oameni carora le pasa. Eu cred ca primul pas spre vindecare este recunoasterea problemei, si eu recunosc ca am o problema.

Codependenta …pare a fi un subiect interesant de dezbatut si studiat… imi dau seama ca nici nu este prea greu de evaluat ,abordand studiul biblic asupra acestei probleme. Site-ul vad ca este de negasit acum, poate am intrat eu tarziu pe aici, insa subiectul este captivant si provocator. Mi-a folosit ce am gasit chiar si aici. EXISTA SOLUTII !!

Buna Sara. S-a produs o mica greseala. Eu nu am postat mesajul de mai sus…al celui care e logat cu mugureinflorit. Nu stiu ce s-a intamplat, o suprapunere de conturi ceva…Te rog sa il stergi. Mersi mult.

tocmai am avut un mic soc, am descoperit ca felul in care m-am comportat eu mult timp se incadreaza in ce ai scris tu mai sus.

in tot timpul perioadei de vreo 2-3 ani in care am trecut prin tot felul de probleme, am crezut ca trec printr-o depresie, pur si simplu. stiam, teoretic, cam ce mi-a declansat depresia si incredere extrem de scazuta in mine (in conditiile in care imaginea mea in fata celorlati este cu totul alta): muncit in continuu foarte mult timp, oboseala, frustrare ca sefii mei au pus pe un altul drept directorul meu, care habar nu avea ce facea, degradare a increderii in mine maxime, o fosta sefa care urla cand ceva nu ii placea, un prieten pe care eu il acuzam ca este rece, un aproape viol prin care am trecut in facultate si un tata cu care am avut o relatie conflictuala de cand ma stiu si cu o mama, care depindea de mine, tot timpul trebuia sa ascult cat de rau ii merge ei si ce copil bun sunt eu (stiam ca daca voi veni si eu sa ii spun, mami aproape ca am fost violata o sa-i distrug si mai greu universul). am simtit mult timp ca sunt intr-un pat al lui procust si ca eu sunt de doua ori mai mare ca patul si trebuie sa ma strang in el.

in tot acest timp eu am tot luptat cu mine si am inceput sa iau decizii. de la a lucra mai putin (inainte lucram chiar si 16 ore pe zi, daca nu mai mult uneori), la a-mi da demisia si a incepe pe cont propriu (pentru a nu mai suferi de faptul ca sefii mei sufera de nepotism), la a construi o relatie mai buna cu ai mei si cu prietenul meu, care nu era rece, doar era corect si ma trata ca pe o persoana normala, eu care aveam tendinta sa ma victimizez si sa cer mai multa afectiune si la a face lucruri pentru mine: master, cursuri de dans si alte evenimente care sa-mi faca inima sa tresalte.

mi-am dat seama ca ceva nu este ok cu mine pentru ca nu mai simteam nevoia sa scriu in jurnal, desi aveam jurnal din clasa a X-a, iar aceasta activitate ma facea sa simt mai echilibrata si mult mai increzatoare.

stiu ca sunt pe drumul cel bun, stiu ca totul depinde de mine.

insa socul a fost, de fapt, pentru ca un numar destul de mare dintre caracteristicile de mai sus mi-am dat seama ca sunt in mine si nu stiam cum sa le descriu. de fapt nu stiam ca pot genera ceva negativ in mine. tot timpul simteam nevoia sa ajut pe cineva, desi eu aveam mai multa nevoie de ajutor in acel timp. credeam ca, de fapt, e un act de putere, ca te poti pune pe locul 2, ca e mai bine sa lasi capul jos si sa zici facem cum credeti voi, ca e mai bine sa fii pe placul tuturor, sa fiu cuminte si sa nu deranjez pe nimeni.

in continuare mai sunt lucruri de indreptat, stiu ca trebuie sa fiu mai “egoista” si ca trebuie sa ma iubesc mai mult pe mine si sa am mai multa grija de mine.

iti doresc mult succes cu acest blog si sper sa ajute multi oameni care se cauta pe ei si au dificultate in a se gasi.

Este incredibil…Ma simteam atat de singura cu trairile mele si de fapt sunt atat de multi oameni in aceeasi situatie ca si mine. Am citit Labirintul, am citit si recitit postarile voastre . Am plans mult …A fost ca o revelatie…Pana acum nici macar nu eram in stare sa formulez intrebarile ale caror raspunsuri l-am gasit .
Incepusem sa cred ca imi pierd mintile…Accese de furie, gelozie nejustificata, tendinte de economisire excesiva, izolare ….Acum recunosc ca am o problema! Sunt fericita ca am reusit sa recunosc ca am o problema si ma simt libera.
In fiecare zi rostesc rugaciunea Seninatatii si ii gasesc alte valente.
Sunt constienta ca am foarte mult de lucru, probabil voi apela la un psiholog pentru a ma calauzi. Al anon nu are intruniri in orasul meu insa am inteles ca acum organizeaza intruniri online .Dar sunt hotarata si entuziasmata pentru ca stiu ca acolo undeva inauntrul meu este o fiinta de lumina care a fost incatusata de o mama alcoolica si un tata abuziv si stiu ca o sa o cunosc cu adevarat pana la urma. Cred ca in functie de personalitatea fiecaruia si de gradul de codependenta este mai mult sau mai putin necesara existenta unui grup suport. Eu deocamdata sunt pe cont propriu si grupul meu de suport e constituit din oamenii care si-au povestit trairile in mediul asta virtual . Acum stiu ca ei exista asa ca nu ma mai simt singura.

Sara, mult succes in calatoria ta!

Ma numesc Sorina si sunt codependenta.

Sara am o intrebare….E una care ma macina de vreo 2 zile si nu stiu cu cine sa vorbesc. Cunosc oameni care sunt in aceeasi situatie ca si mine. Ce fac? Deschid gura si pronunt cuvantul codependenta sau imi continui calatoria proprie de autocunoastere si de vindecare fara a ma implica si sa-mi infrang dorinta de a ajuta? Cred ca imi intelegi dilema.
Asa cum am spus …sunt la inceput. Iesirea din Labirint ma ajuta insa am atatea intrebari….Cei de al-anon.ro nu mi-au raspuns la mailuri asa ca ma gandeam ca poate ai vreo sugestie pentru mine?

Sunteti minunat si curajosi !
Sara te felicit pentru ceea ce faci. Nu am stiut ca existati . Am crezut ca sunt singura cu astfel de probleme. Probleme pe care nu am curajul sa le recunosc in fata nimanui, nici macar mie.
Eu nu am avut probleme cu parintii…cel putin asa cred . la mine totul a inceput in adolescenta. Am fost foarte grasa . Rautatile copiilor, colegilor,ignorarea lor si catalogarea drept GRASA ma afectat foarte mult . nu am realizat atunci asta. Am slabit si la 19 de ani aratam foarte bine. Atunci mi-am cunoscut si sotul.:) totul a fost bine o perioada. m-am casatorit la 21 de ani. la 23 am nascut-o pe fetita mea. in timpul sarcinii ma-am ingrasat 32 kg. nu mi-a pasat, stiam ca o sa le dau jos si asa sa intamplat. Toata lumea ma admira si imi placea nespus asta.Aveam incredere in mine si credeam ca nimic nu-mi va darama lumea perfecta in care traiam. Dar sa intamplat : sotul meu ma insela . Repede dupa asta am luat-o razna. nu l-am considerat pe el vinovat . credeam ca e vina mea ….ca nu sunt suficient de frumoasa ,de inteligenta ,de iubitoare ,…..mi-am gasit suficiente motive sa fiu vinovata. povestea e lunga …….sa terminat cu un divort. BUMMMM. Inca o lovitura. Am lasat tot si am plecat. a fost cumplit 3 ani. Lupte grele duse cu mine……acum am 30 de ani si viata parca incepe sa prinda iar contur doar ca nu pot sa am incredere in mine. gasesc motive absurde de cearta si ma supar din nimicuri. Un dute mai incolo venit de la iubitul meu uneori e o tragedie. . In ochii tuturor sunt puternica si mama tuturor ranitilor.in realitate sunt iar fata grasa care rade mereu cand e inconjurata de lume,iar cand ajunge acasa si e singura se descarca plangand si simtinduse ultimul om de pe lume.Mi-am creat o lume perfecta in care as vrea sa traiesc, dar in realitate sunt o ratata, o plangacioasa, o sensibila, fara incredere in mine. Sunt dependenta de iubire si afectiune. In ochii tuturor trebuie sa fiu perfecta si sa primesc mereu complimente si laude. Eu nu am voie sa gresesc; iar daca sa intamplat e dezastru. probabil voi ma intelegeti …..as vrea sa ma intelegeti. simt ca mi se rupe sufletul atunci cand ma cert cu prietenul meu . sunt certuri banale pentu el dar pentru mine e dezastru. In ultima perioada am reusit sa ma controlez si sa nu mai fac asa crize de plans dar e greu. Sunt multe de spus……….IUBIREA PROVOACA DEPENDENTA.

Ma numesc Ioana si sunt codependenta!

Sara, iti multumesc incao data pentru tot binele pe care il faci prin intermediul blogului tau, in care am aflat (la momentul in care aveam mare, mare nevoie!!!) despre grupul Al Anon din Bucuresti. ieri am fost la prima intalnire si desi poate pare greu de crezut, impartasirile celorlalti si mai ales impartasirile unui participant alcoolic, caruia ii multumesc, m-au ajutat sa ma pot pozitiona intr- o perspectiva noua vis a vis de alcoolism , perspectiva ce a produs efecte pozitive imediate , adica chiar de aseara, in relatia cu partenerul meu si in relatia mea cu mine insami. stiu ca vindecarea este un proces lung, dar sunt bucuroasa sa vad cum sinergia unui grup face miracole inca de la primul pas…

se tin intr-o cladire anexa a manastirii radu voda,
str radu voda 24A, zona unirii. fiecare miercuri de la ora18.00.

O incurajare pentru Ioana- “Cand totul pare grav, doar pare.” Sloganul nu-mi apartine, e al Sarei, dar e foarte sugestiv. Vaicareala e una din caracteristicile codependentilor. Nu-i tragedie. Esti doar codependenta. Bine ca exista vindecare. Mergi la Al- Anon, fa programul celor 12 pasi, citeste literatura de specialitate despre codependenta, sunt carti f. bune care au si exercitii practice, nu doar teorie. Si vei vedea rezultatele. Eu am vazut codependenti fericiti…

Ma gandesc si eu la acest slogan care pe mine m-a surprins cand l-am citit. Nu toate problemele noastre sunt grave si nu trebuie sa le consideram un intreg. Problemele trebuie tratate separat. Unele dintre ele sunt mai usor de rezolvat , altele nu. Este exact ce eu nu a trebuit sa fac. Nu am rezolvat problemele mici pentru ca efectiv m-am speriat de o problema considerand-o foarte grava. Unele dintre micile probleme nerezolvate tind sa devina probleme mari , chiar mai mari decat cele care ne-au descurajat iar altele raman probleme mici dar trebuie si ele rezolvate pt. ca au oarecum legatura una cu cealalta.

In familia sotului meu ,socrul este cel care bea alcool,si soacra mea consuma dar mai putin nu mai are voie ,ea avand probleme cu ficatul,ea se poate controla la alcool,dar nu se poate controla la asi baga nasul unde nu trebuie,te consoleaza fara sa i ceri,si sunt o pacoste atunci cand vin in Bucuresti la noi,cunoasteti genul,in rest sunt oameni de treaba stau la tara ,dar cand vin la noi ,e prapad ,mai ales socrul,din pacate el bea foarte mult.si nu cred ca bea de durere,bea de placere.Ca sa ma integrez in aceasta familie disfunctionala,a trebuit sa beau si eu,norocul este ca mie nu mi face bine bautura ,imi produce arsuri la stomac.Din pacate sotul meu bea ,bea in fiecare zi,seara bea ziua munceste .Am avut o perioada cand am stat cu gura pe el.dar obosesc sa l controlez ca pe un copil mic,Sunt persoane care beau de placere si pt ca se plictisesc si mai trist este ca alcoolul le intuneca judecata,asa vor unii sa si traiasca viata,sa fii treaz si clar la minte ,sa nu iti trebuiasca alcoolul ca drog,probabil le este frica sa traiasca cu mintea clara seara,totul trebuie sarbatorit ,chiar si cand doar se intalnesc dupa 3 saptamani.1 saptamana,nu conteaza,socrul meu bea tot timpul,bineinteles in anturaj este mai bine,sa i strice si pe altii.Eu am cautat alcolicii anonimi pt mine ,nu pt el,el doar m ar intoarce din drum,si asa nu stiu cum o sa ajung la ora respectiva pt ca este seara vineri si are mania controlului,dar inventez eu ceva.Mai demult sotul m a intrebat cum pot trai eu asa,cu ceai de tei,ceai de menta,eu asa am trait in mediul meu,tata n a baut ,poate cate o bere,vin doar gusta ,n a mai baut de mult si alcoolul ii face rau,are alte probleme cu somnul si am impresia ca alcoolicii ajung asa,pt ca au un mediu solicitant ,stresant la sevici dar nu vor sa ia diazapam ca nu sunt femei,si atunci beau in grup,alcoolismul este dobandit in grup.EU pur si simplu nu inteleg cum pot turna atata bautura in ei,sunt si grasi,si am facut un calcul cam cati litri de sange au in organism la cat consuma,si am realizat ca 1 l de bere sau 2 pahare de vin nu le ajung,cred ca socrul meu cand este in deplasare bea vreo 6 ,7 poate si mai mult,nici nu are rost sa calculez,realizez ca a fii cu mintea clara,si a te culca cu mintea clara nu este pentru unii un lucru bun,adica nu pot sa si astupe haul interior decat cu alcool,despre asta cred ca este vorba.sunt persoane care traiesc doar clipa,si nu vor sa se mai gandesca la trecut ,in trecut cu totii am facut ceva .voluntar sau involuntar am ranit pe cineva,sau la sreviciu ni s a intamplat ceva care ne a pus intr o situatie fara iesire la momentul respectiv,sunt momente in viata cand trebuie sa iei o decizie rapid sau orice decizie ai lua iese prost,si esti dat afara din servici.Oamenii trebuie sa aibe un duhovnic,cuiva caruia sa i destainuie faptele mai putin placute din viata lor,dar e greu sa te duci la biserica sa asculti slujba,stiu asta din proprie experienta, pt ca am ocolit biseica mult timp,si ca sa i spui unui preot ce ai pe suflet trebuie sa aiba acel preot inclinare ca sa i te poti destainui,adica trebuie sa cauti mai mult un preot,si intradevar este greu sa ingenunchezi in fata lui Dumnezeu,trebuie sa ti calci pe orgoliu,si cu totii stim ca asta sta de fapt in calea desavarsirii ,propriul orgoliu.cu cat el este mai mare sufletul se micsoreaza,cu cat orgoliul este mai mic,sufletul este mai mare.Din pacate raul cel mai mare se intampla in familie,chiar nu stiu de ce culmea la oamenii care au avut bani,educatie,situatie materiala ,probabil din cauza orgoliului prea mare,orgoliul prea mare ne intuneca judecata,eu sunt sigura ca orgoliile noastre sunt de vina,si in iubire si la servici,cui foloseste acest orgoliu nemasurat,cateodata orgoliul ia dimensiunea unui balaur

Unde nu exista dragoste exista frica. “În iubire nu este
frică, ci iubirea
desăvârşită alungă frica,
pentru că frica
merge alături cu
pedeapsa, iar
cel ce se teme
nu este desăvârşit în
iubire.” (I Ioan 4, 18)

Codependenta are un singur nume ,lipsa iubirii,din păcate oamenii lipsiți de iubire o caută în oricine,și în orice,și eu am o relație de Codependenta cu mama mea,din păcate nu una buna,ar fi multe de spus dar esență cam ăsta este.Am încercat sa o fac sa înțeleagă ca a munci pana cazi nu este o soluție,și ca îmbătrânește dar e de prisos şa va mai explic,aveam în orașul natal o mica afacere de familie,din păcate ea nu vrea sa renunțe la ea,iar eu n am un servici constant,ce castig este foarte puțin mai mult lucrez ca sa nu uit sa profesez,din păcate la noi în domeniu se plătește la procent,deși măi îmi trântește niște bani din când în când, sunt insuficienți, soțul meu a făcut o gramada de credite și ne este din ce în ce mai greu.Sunt absolut sigura ca mă judeca așa cum și eu o judec pe ea,deși eu am ținut mult la ea din păcate m a dezamăgit profund,și cu toate acestea trebuie sa merg mai departe,și mi este foarte greu pt ca sunt singura,am o sora dar din păcate pt ca au fost mari probleme cu banii cu ai noștri pt ca ai sunt cam despărțit dar nu au divorțat ca nu avea rost sa împartă nimic,sora mea s a instalat într o casa dîn care n a mai plecat cu soțul ei caci singura nu era în stare de așa ceva.Insfarsit o poveste complicata pe care m am saturat s o repet.Tata are o adiție pt mâncare ,într o zi poate manca tot frigiderul,așa ca adictiile pot fi de mai multe feluri.Concluzia ar fi ca dacă când eram mici nu am fost iubiți la vârsta adulta vom suferi foarte mult,eu ăsta observ,și nu se mai poate repara nimic,eu am crezut ca ai mei la batranete se vor mai liniști ,greșit, cu vârsta sunt și mai rău. Încerc sa mai păstrez relația măcar cu mama,dar ăsta mă costa foarte mult,mai ales emoțional, fac și eu ce pot,am zile când mă gândesc la ce bun sa ai n case și defapt tu sa stai într o singura camera ca n ai bani sa plătești factura la gaz,câte vieți ai ?Mama mă depășește,,Dumnezeu s o înțeleagă, pe mine m a terminat.