Anul trecut s-a discutat foarte mult despre producţia de energie electrică, evidenţiindu-se diferite puncte de vedere în contextual dezbaterilor privind sistemul energetic naţional.
În acest moment, la nivel european, se discută despre regândirea politicilor energetice – competitivitate, tehnologii cu emisii reduse de carbon, valorificarea resurselor continentale. În acest context, din ce în ce mai mult apare menţionat cărbunele – cu argumente pro şi contra.
Cu siguranţă, această resursă merită o atenţie sporită, fără a ne limita la comparaţii cu alte tipuri de resurse care se regăsesc în mixul nostru energetic. În ceea ce priveşte sectorul producţiei de energie pe bază de cărbune, trebuie să ţinem cont de faptul că, în secolul XXI, tehnologiile utilizate sunt capabile să asigure exploatarea cărbunelui şi producţia de energie electrică pe bază de cărbune în condiţii care respectă cele mai înalte standarde de mediu.
Statisticile ne arată că Europa îşi menţine opţiunea pentru cărbune. Dacă ne uităm la cifre, la nivelul Uniunii Europene, 27% din energia electrică furnizată este produsă utilizând cărbune. În acelaşi timp, în 2012, producţia de cărbune a Chinei a crescut cu 130 milioane tone, volum echivalent cu întreaga producţie de huilă a Uniunii Europene. Acest lucru nu face decât să demonstreze importanţa acestei resurse la nivel mondial.
Revenind la Europa, este util să privim un pic la ponderea cărbunelui în producţia de energie electrică a câtorva state:
- Polonia 84% (huila 51%, lignit 33%);
- Serbia 76% (lignit);
- Grecia 56% (lignit);
- Bulgaria 55% (huila 9%, lignit 46%);
- Cehia 54% (huila 9%, lignit 45%);
- Germania 47% (huila 21%, lignit 26%);
- UK 40% (huila).
Cifrele spun totul şi cred că de aici trebuie să pornim când vorbim despre diversele surse pentru producţia de energie electrică. În România, dacă ne uităm la principalii producători de energie, cotele de piaţă (2012) variază astfel: CEO – 30%, Hidroelectrica -25%, Nuclearelectrica – 20%, iar CEH – 4%.
Cred că este extrem de important să avem o abordare corectă în ceea ce priveşte resursele pe care ne bazăm. Într-un context mondial în care miza o reprezintă resursele, România nu îşi poate permite să renunţe la o componentă esenţială pentru sectorul energetic. Într-adevăr este nevoie de investiţii importante pentru consolidarea şi dezvoltarea producţiei de energie pe cărbune, iar aceste investiţii trebuie direcţionate în special pentru alinierea la standardele europene privind protecţia mediului.
- Reabilitarea grupurilor existente, dezvoltarea de noi grupuri şi modernizarea minelor sunt parte a priorităţilor Departamentului pentru Energie
- Dezvoltarea unui grup energetic nou la Rovinari
- Atragerea de investitori pentru modernizarea centralelor pe cărbune
- Finalizarea lucrărilor la instalaţia de desulfurare de la centrala de la Paroşeni, investiţia – aproximativ 65 milioane euro
La Departament vom continua discuţiile cu potenţialii investitori şi vom face toate demersurile necesare pentru eficientizarea acestui sector doarece cred că poate fi un puncte forte pentru România, atât în plan local, cât şi la nivel regional.
Constantin Niţă 
