Acum câţiva ani, la propunerea scriitorului Alexandru Petria, am contribuit şi eu cu un text la antologia de texte suveraniste „Ce facem cu România?” (Editura Alexandria, 2022), prima de acest gen apărută la noi. Textul era compus iniţial dintr-o serie de articole apărute în revista Familia Ortodoxă.
Repostez mai jos acest text cu un sentiment de durere pentru situaţia în care a fost adusă România în ultimii 35 de ani, de către „elitele” dezrădăcinate, care au făcut tot posibilul să-i deschidă larg uşile către „modelul occidental” şi „valorile europene”, dar cu preţul închiderii şi înstrăinării ei faţă de ea însăşi. O înstrăinare şi sufletească, dar şi materială. Aceasta, în numele utopicului ideal „o ţară ca afară” – trecându-se cu vederea faptul că o ţară nu poate deveni avansată şi dezvoltată fără a urma un proces organic, în etape fireşti, fără a-şi proteja, menţine şi activa în propriul folos tocmai „motoarele” care ar duce-o către o astfel de dezvoltare – cum sunt resursele ei şi capitalul ei uman şi material, potenţialul ei de creştere, energiile creative şi talentele de care dispune.
“Presăraţi pe-a lor morminte
Regăsirea frumosului pierdut 
Recent Comments