Ispitu’s Blog

Ne place sa credem ca suntem diferiti fata de alte vietuitoare de pe acest pamant. Suntem… dar nu atat de mult ca indivizi cat mai mult ca societate.

Adevarul  este ca am evoluat pe planeta asta alaturi de tot ce ne inconjoara. Avem asadar mari sanse sa descoperim raspunsuri la intrebarile esentiale ale existentei noastre uitandu-ne la animalele mai primitive. Fiinte a caror existenta este libera de influente autocritice, filosofice sau culturale.

Foarte probabil societatea omului primitiv era asemanatoare cu cea a primatelor de azi. Un mascul dominant care aduna in jurul sau cateva femele dintre care una principala si niste masculi mai tineri. Fiecare dintre cei tineri lupta la randul sau sa se afirme si candva sa ajunga mascul dominant.

Omul insa a vazut repede beneficiile unor comunitati mai mari. A renuntat treptat la dorinta de a inlatura alti masculi de pe teritoriul sau. A invatat sa coopereze si, cel putin in lumea occidentala, a ajuns sa se multumeasca cu o singura femela.

Societatea s-a dezvoltat si mai mult si in interiorul marilor comunitati de oameni au aparut comunitati mai mici. Fiecare astfel de comunitate centrata pe diverse meserii, interese, activitati si varste.

Totusi instinctele omului primitiv nu au murit si am continuat sa concuram unii cu altii in noile conditii. Fiecare a incercat sa se afirme atat in comunitatea globala prin bani, putere sau statut, dar si in microcomunitate prin deprinderea de aptitudini specifice acesteia.

Cum in trecut, concurenta pentru rolul de alfa se manifesta intre masculi, e firesc ca si astazi concurenta intre barbati sa fie mai acerba. Femeile au preluat si ele din spiritul concurential dar statistic barbatii sunt cei care exceleaza in cele mai multe domenii. Asta se datoreaza faptului ca barbatii sunt programati genetic sa concureze si sa caute succesul in vreme ce femeile o fac doar datorita educatiei si influentelor culturale.

In schimb femeia si-a pastrat instinctul de a cauta masculul dominant. Fie la nivelul societatii globale urmarind banii succesul si statutul social, fie la nivel de microcomunitate, urmarind barbatii care exceleaza in domeniile lor de interes.

Din punct de vedere al evolutiei, ceea ce noi vedem ca si un aspect fizic placut, exprima sanatate si capacitate buna de reproducere. Aceasta este practic forma in care natura se asigura ca doar cei mai reusiti indivizi ajung sa se reproduca.

In societatea primitiva, femela trebuia sa nasca si sa ingrijeasca puii in vreme ce masculul avea datoria sa asigure existenta si securitatea grupului. In cazul asta e usor de inteles de ce barbatii sunt interesati de aspect fizic, feminitate si sensibilitate in vreme ce femeile sunt interesate de succes, putere si intr-o masura ceva mai mica de fizic. Asa se explica si existenta unei industrii a frumusetii dedicata femeilor si una a ceasurilor masinilor si obiectelor de lux pentru barbati.

E adevarat ca barbatii care privesc doar aspectul fizic sunt superficiali si probabil needucati dar asta e valabil si pentru femeile care apreciaza un barbat pe baza statutului sau in comunitatea globala fara sa fie interesate de cunostintele, aptitudinile si pozitia lui in microcomunitati.

Un loc important in lista sentimentelor umane il ocupa simpatia empatia altruismul si compasiunea. Ele sunt cele care tin comunitatile umane unite in ciuda ambitiilor fiecaruia si a concurentei naturale dintre indivizi. Prin ele legam prietenii si ne mentinem aproape de mebrii familiei si ai comunitatii noastre. Ele reprezinta dragostea lipsita de incarcatura sexuala pe care o simtim pentru semeni si o numim in general afectiune.

Dragostea fata de sexul opus in schimb, pe langa afectiune mai contine si atractie. Si atractia este cea care ne copleseste la inceputul unei relatii. Atractia si tensiunea sexuala ne dau fluturi in stomac si tot ele ne fac sa ne simtitm cu adevarat indragostiti.

Dragostea si frica sunt cele mai intense sentimente pe care le putem simti pentru ca ele sunt strans legate de cele mai importante aspecte ale existentei oricarui organism: reproducerea si supravietuirea.

Dar totodata evolutiei ii place diversitatea. Mai ales cand vine vorba de material genetic. Rezultatele reproducerii celor inruditi sunt de cele mai multe ori neplacute. Ca urmare evolutia a creat un mecanism prin care cei care petrec mult timp impreuna, sa nu simta atractie unii fata de altii.

E modul in care natura se asigura impotriva incestului. Dar din pacate, acelasi mecanism face ca si atractia dintre doi parteneri care petrec mult timp impreuna sa dispara. la nivel fiziologic, organismele lor incep sa creada ca sunt frati.

Afectiunea in schimb poate, si de obicei tine, o viata.

Asta face posibila o relatie intre doi oameni care sa treaca peste disparitia atractiei. O relatie care sa tina, la randul ei, o viata.

Femeilor le este relativ usor sa isi mentina loialitatea fata de un barbat chiar si dupa disparitia atractiei, atat timp cat el isi pastreaza la randul lui statutul. Barbatului in schimb nu ii e la fel de usor. Barbatii simt atractia si afectiunea ca doua sentimente distincte. Isi pot mentine afectiunea pentru o femeie dar instinctul de mascul dominant ii face sa fie atrasi si de alte femei. Acele femei secundare pe care un barbat le-ar fi avut in comunitatea primitiva.

Oricum… chiar si in sistemul primitiv, doar masculii cu un statut privilegiat, aveau acces la un numar mare de femele.

In zilele noastre, desi condamnabil din punct de vedere cultural si religios, e evident ca barbatii de succes se bucura de compania mai multor partenere. De multe ori asta se intampla chiar cu accordul tacit al iubitei/sotiei.

Iar cazurile rare in care partenerii nu simt nevoia sa caute altceva, sunt cele in care statutu lor social este apropiat.

Asta se intampla rar, pentru ca fiecare dintre noi avem senzatia ca meritam mai mult si cautam parteneri deasupra nivelulului nostru social.

Dar de fapt cu totii suntem pusi in fata unei alegeri: Fie alegi o femeie sub statutul tau care iti va fi loiala fara indoiala. Fie alegi mai sus cu riscul de a o pierde candva.

La fel poti alege un barbat cu un statut inalt stiind ca va trebui sa il imparti. Sau alegi unul mai de jos, cu sanse mai mari de a-ti ramane fidel.

Cred ca in fiecare cuplu trebuie sa exista o intelegere a rolului partenerului in societate si datoria de a gasi un compromis intre dorintele, instinctele si valorile fiecaruia.

Oricum, atat timp cat cultura noastra si mai ales religia vor continua sa ne suprime instinctele, va exista permanent un sentiment de neimplinire si frustrare pe care putini si-l pot explica si cu atat mai putini si-l pot controla.

Nu se poate stii cu exactitate care a fost primul organism viu de pe pamant dar urmarind felul in care evolueaza vietatile azi, putem extrapola si ne putem imagina cum a aparut si a evoluat viata.  Un principiu de baza al evolutiei este supravietuirea celui mai adaptat. Asta inseamana ca dintr-un grup de animale de acelasi fel, cei care se descurca cel mai bine in mediul in care traiesc, vor avea cele mai mari sanse sa ajunga la varsta reproducerii si deci, urmasii speciei respective vor fi in majoritate urmasii lor. Astfel indivizii din specie devin mai buni cu fiecare generatie si specia va evolua. Urmatoarea caracteristica esentiala a vietii si a evolutiei este deci reproducerea. Exista in natura molecule cum sunt ARN-ul, ADN-ul sau prionii care atrag din jur parti componente pe baza legaturilor de hidrogen si usor usor, asemanator cu modul in care cresc cristalele, construiesc in apropierea lor molecule identice cu ele. Binenteles ca nu toate vor reusi sa faca copii, iar unele le vor face foarte prost dar unele dintre aceste molecule vor reusi sa le faca mai rapid si mai bine decat altele.  Asta face ca dupa un timp, majoritatea moleculelor dintr-un anumit mediu sa fie identice cu cele care se reproduc mai repede. Si tot asa, dupa multe generatii,  moleculele dintr-un anume mediu devin din ce in ce mai specializate si din ce in ce mai eficiente in a aduna parti componente si a face copii. Totul bazat pe legile fizicii si pe procese naturale. Totodata in procesul de reproducere, exista si deseuri. Substante intermediare care nu ajung parte componenta a moleculei finale si raman plutind in jurul ei fara vreo folosinta. Dar e posibil ca o alta molecula care a evoluat intr-un mediu putin diferit, sa aibe exact nevoie de acele deseuri ca sa se reproduca si asa cele doua molecule incep sa ocupe acelasi mediu existand una de pe urma celeilalte. Iar vorbind statistic si luand in considerare mii de miliarde de generatii, pot aparea sisteme mari de astfel de molecule in simbioza care deja incep sa semene cu un organism viu. Un astfel de organism, alcatuit dintr-un numar mic de substante este celula. Cu siguranta primele organisme au fost unicelulare ca de exemplu bacterile. Mergand pe acelasi principiu al reproducerii, al supravietuirii celui mai adaptat si al simbiozei, in foarte foarte multe generatii se ajunge la organisme din ce in ce mai complexe in care grupuri de celule se grupeaza in organe si indeplinesc diverse functii. Dar ca sa poti avea evolutie trebuie sa ai indivizi diferiti. Nu poate fi unul mai bun daca toti sunt la fel. Diferentele apar oricum in natura pentru ca niciodata copiile moleculelor nu sunt perfect identice. Mereu apar mici greseli. Dar undeva pe parcursul evolutiei, doua celule s-au unit accidental si au amestecat caracteristicele pe care le aveau. Asta a facut ca urmasii lor sa fie mai variati si pentru ca existau mai multe diferente, in cazul lor evolutia a inceput sa functioneze mai rapid. Ca urmare, astazi, majoritatea speciilor de pe pamant iau caracteristicile de la doi indivizi atunci cand se reproduc. Nu doar atat dar speciile moderne au evoluat sa aprecieze calitatea partenerului si sa aleaga pentru reproducere doar parteneri bine adaptati, asta inlaturandu-i pe cei slabi si accelerand evolutia. Un ultim principiu al evolutiei este efemeritatea. Primele organisme au fost probabil nemuritoare dar asta le facea sa ocupe un mediu si sa se inmulteasca pana secatuiau mediul respectiv de resurse si ajungeau astfel sa nu se mai poata reproduce. In timp probabil, in anumite medii care sufereau variatii de lumina sau temperatura, mai ales cele datorate anotimpurilor, au aparut perioade in care organismele mureau si se descompuneau in parti componente, permitand astfel mai departe reproducerea si ca urmare, evolutia. Cu siguranta acest sistem a evoluat mai repede decat altele si a facut ca astazi toate organismele de pe pamant sa fie muritoare. Si asta pentru simplul motiv ca asa evoluam mai repede. Ca un exercitiu de imaginatie despre cum functioneaza evolutia din punct de vedere  statistic, imaginati-va un teanc de miliarde si miliarde de CD-uri scrise la intamplare cu 1 si 0. Luate la rand si testate, majoritatea nu vor contine nimic util dar daca numarul lor e suficient de mare, cu siguranta unul de acolo va contine exact o versiune de windows7. Si cu siguranta se poate calcula care ar trebui sa fie numarul lor ca unul sa contina sigur sigur windows7. Iar atunci cand vorbim de pamant si de viata, vorbim de un numar astronomic de mare de generatii care s-au succedat pentru a ajunge la fiecare specie pe care o cunoastem azi. Fiecare diferita in functie de mediul in care a evoluat si de schimbarile care au avut loc in acel mediu.

Teoria consacrata cu privire la nasterea universului este cea a Big Bang-ului. Fundamentul stiintific din spatele ei este simplu. Observatiile au aratat ca toate corpurile din univers par sa se indeparteze unele de altele. Dand timpul inapoi e usor de imaginat ca a fost un moment in care toate au pornit din acelasi punct. Si cum aceste corpuri sunt astazi in miscare, trebuie sa fi existat ceva ce le-a propulsat, de exemplu o explozie. De aici… Big Bang. Astfel se presupune ca particule extrem de mici au fost imprastiate de jur imprejurul exploziei initiale. In absenta oricarei frecari, aceste particule se vor misca practic la nesfarsit. Dar mai exista o regula in univers. Aceea ca materiei ii place sa se adune. Altfel spus, aceste mici particule daca se intalnesc, se lipesc una de alta si isi continua drumul impreuna. Acest fenomen se numeste agregare. Iar atractia dintre particule o numim atractie universala sau gravitatie. In felul asta particulele (electroni, protoni, neutroni) se strang si dau nastere primului element chimic. Hidrogenul. Mergand mai departe pe acelasi principiu, atomii de hidrogen se strang si ei in grupuri din ce in ce mai mari. Si cu cat mai mare un grup, cu atat gravitatia lui creste si atrage mai usor alti atomi. Pana cand ajung atat de multi si se atrag atat de tare incat cei din mijloc sunt striviti de cei de la exterior. In momentul ala doi cate doi, atomii din centrul grupului se unesc si formeaza atomi de heliu. In urma procesului se degaja o cantitate mare de caldura si radiatii. Fenomenul se numeste fuziune nucleara iar  corpul creat este o stea. Si atomii de heliu pot fi striviti daca steaua se mareste suficient si se transforma in urmatorul element chimic, in litiu. Asta nu se intampla la nesfarsit ci doar pana se ajunge la elementul cu numarul 26, fierul. La momentul asta, atomii din centrul stelei care au temperaturi foarte mari si practic se resping in loc sa se atraga, devin mai puternici decat atomii de la exterior care ii tin presati. In momentul ala steaua explodeaza si formeaza o supernova. Explozia este atat de puternica incat unii dintre atomi se ciocnesc si fuzioneaza la randul lor. Astfel apar si restul elementelor chimice pe care le cunoastem pana la 118. In urma exploziei, in jurul a ceea ce era candva o stea, apare un nor de praf continand toate elementele chimice cunoscute. In anumite conditii, hidrogenul ramas din prima stea, reuseste sa se stranga iar in mijlocul norului si sa se reaprinda formand o stea mai mica. Iar praful din jur se acumuleaza si el in grupuri prin agregare formand planete si eventual sateliti. Soarele este o astfel de stea. Numita si o stea de categoria a doua. Iar sistemul solar este ceea ce a ramas dupa explozia primei stele care a existat aici. Si sorii (stelele) formeaza la randul lor grupuri si acelea se numesc galaxii. Galaxiile fomeaza si ele clustere. Traim pe o planeta neinsemnata ce graviteaza in jurul unei stele mici si la fel de neinsemnate aflate la marginea uneia din triliardele de galaxii din univers. Ca si comparatie sunt atatea galaxii in univers cate fire de nisip pe o plaja. Este aproape imposibil sa fim singura planeta vie din univers dar date fiind dimensiunile universului e la fel de imposibil sa intalnim vreodata o alta fiinta vie. Si chiar daca am intalni-o, evolutia este asa o loterie, incat probabilitatea ca acea fiinta sa semene chiar si marginal cu ceva existent pe pamant este aproape nula.

Se fac aproape doi ani de cand nu am mai scris. Nu stiu de ce… poate pentru ca aveam o prietena in permanenta nevoie de atentie poate nu am avut inspiratie sau poate pentru ca mi-a fost pur si simplu lene. Scopul blogului meu este evident cel de a-mi impartasi parerile dar cred e vorba si de faptul ca am simtit mereu ca inteleg lucrurile mai usor decat altii si incerc cumva sa mai reduc din ignoranta celorlalti. Nu stiu de ce ne vine mai usor sa credem in divinitate, in terapii alternative, zodii, extraterestrii si fantome cand avem teorii stiintifice minunate in simplitatea si repetabilitatea lor pe care multi le ignora pur si simplu. Dar poate ca cel putin unora, nu le-au fost niciodata explicate pe intelesul lor. O sa incerc in urmatoarele trei articole sa ii fac sa inteleaga pe acei putini cititori pe care ii am, cum vad eu lumea si de ce stiinta pentru mine e suficienta pentru a-mi explica tot ce am in jur dar mai ales, de ce am incredere ca stiinta va explica si lucrurile pe care nu le cunoaste inca. Incerc sa abordez in mod intentionat un stil lipsit de figuri de stil sau de umor pentru ca simt ca unele lucruri sunt dificil de inteles oricum. Daca v-ati intrebat vreodata cum s-a nascut universul, ce este soarele sau care e motivul pentru care avem 118 elemente chimice diferite. Daca sunteti curiosi cum a aparut viata pe pamant, cum si de ce evolueaza speciile si practic care este scopul nostru pe lumea asta. Daca nu intelegeti de ce traim intr-o asa zisa lume a barbatilor, de ce ne indragostim si mai ales de ce nu ramanem indragostiti. Poate veti gasi o parte dintre raspunsuri in cele ce urmeaza.

Trebuie sa marturisesc ca am auzit prima data de acta in urma cu cateva saptamani.

L-am vazut ca o incercare disperata a unor ramasi in urma, sa tina pe loc evolutia si nu il consideram mai mult de un foc de paie. Totusi privesc in jur cum lucrurile iau amploare si numeroasele discutii ma pun pe ganduri.

Ideile mele in domeniu sunt ceva mai radicale decat ale multora si cu siguranta am sa-mi pun in cap pe oricine a creat vreodata ceva. Imi asum riscul de a fi combatut si cei ce ma cunosc stiu ca nu fug niciodata de o polemica.

Asadar cui folosesc drepturile de autor?… Si acum or sa sara toti spunand ca daca nu i-ar fi protejate drepturile, nimeni nu ar mai crea nimic.  Nu sunt de accord. Cred ca e natural pentru oameni sa creeze si la fel de natural este sa faca public ceea ce au creat. Este in firea noastra sa ne mandrim cu rodul muncii si imaginatiei noastre si chiar in absenta drepturilor de autor,  niciun om nu si-ar ascunde creatia de ochii celorlalti. Creeam pentru ca asta ne aduce admiratie si un statut social de invidiat.

Hai sa ne gandim cum ar fi aratat lumea daca primul homo sapiens care a fabricat un ciocan, l-ar fi folosit sa ii macelareasca pe toti cei care incercau sa ii fure „inventia”? Cum ar fi aratat Egiptul cu o singura piramida? Cat din grecia sau roma antica ar fi existat daca fiecare procedeu si element de arhitectura ar fi fost folosit de cate un singur om. Am mai avea acum oare miorita sau legendele olimpului daca fiecare dintre cei care le-au adus pana la noi ar fi trebuit sa dea socoteala pentru copyright? Cum de a supravietuit lumea mii de ani fara patente si acum nu mai poate?

Si iarasi argumentul celor pro va fi ca cineva a muncit pentru acea creatie si e normal sa isi poata valorifica munca. Si cu siguranta ca si in absenta copyrightului, acel cineva se va bucura de recunoasterea de a fi primul care a realizat acel ceva si daca produsul inglobeaza intradevar atata munca, multi vor prefera sa il cumpere de la el decat sa depuna o mare parte din aceeasi munca ca sa-l  copieze. E adevarat ca sumele produse vor fi rezonabile si nu vor intra in sfera astronomica a celor pe care le fac astazi unii detinatori de drepturi de autor.

Si sa luam acum cazul unui mestesugar care produce un obiect oarecare. Il vinde, isi ia banii si daca vrea mai mult, nu are decat sa se puna pe treaba si sa mai faca unu. Nu acelasi lucru se poate spune si despre creatorul unei opere sau altceva similar. El se poate bucura de luxul monopolistic de a produce o data si apoi de a vinde la nesfarsit acelasi produs fara sa mai depuna niciun efort. Nu suna foarte fairplay, nu?

De asemnea un argument pro ar fi cel ca tehnologia de astazi permite copierea cu eforturi minime si astfel artistul de exemplu, nu va putea sa beneficieze de pe urma inventiei lui. De accord doar ca acelasi progres tehnologic permite si artistului replicarea produsului cu costuri infime si cum stim cu totii, productia de masa se face in conditii mult mai viabile economic. Nu e ca si cum eu cu dvd writeru de acasa si blankuri de la supermarket as putea sa-l concurez. Conditia ca sa se vanda  e doar ca profitul obtinut sa fie rezonabil.

Cel mai bun exemplu in acest sens il ofera iarasi China. Si e adevarat. China produce un numar impresionant de marfuri piratate. Reuseste insa sa aduca pe piata si produse complet originale la niste preturi care fac practic imposibila copierea. Asta in conditiile in care calitatea produselor devine din ce in ce mai buna iar economia chineza infloreste. Piata electronicelor in general reuseste sa combata pirateria prin tehnologiile de varf folosite si pretul accesibil. Exista normal incercari de copiere dar calitatea copiilor este net inferioara originalului. De asemenea un exemplu il ofera sistemele open source care reusesc sa evolueze mai repede decat colosii industriei si sa ii concureze in absenta protectiei drepturilor de autor.

In concluzie, desi cred ca la origini, drepturile de autor au avut un scop nobil si desi sunt de accord ca eradicarea lor peste noapte ar fi nedreapta fata de multi creatori, consider ca existenta lor ingradeste creativitatea, incetineste progresul tehnologic si per total ingreuneaza evolutia societatii umane.

Tendinta asadar in domeniul drepturilor de autor trebuie sa fie una de relaxare si nu de intarire a unor sisteme arhaice. Sisteme a caror mentinere, in conditiile progresului tehnicilor de copiere, necesita eforturi tehnologice si financiare din ce in ce mai mari. Iar asta in timp ce singurii care profita sunt cativa iar moralitatea drepturilor lor e indoielnica.

Tare ghinionisti suntem noi in tarisoara asta aici la noi… Oare cum au privit romanasii nostrii in ’45 „constructia socialismului”? Razboiu se terminase, optimismul umplea inimile muncitoresti si cu totii manau spre gloriosul viitor. Spre noul sistem robinhood-ian ce urma sa puna capat burghezo-mosierimii exploatatoare si inegalitatilor de clasa si sa duca patria spre cele mai inalte culmi ale civilizatiei si progresului… sau ale frigului si infometarii??? ma rog, ceva p-acolo. In 89, satui de atata muncit dupa posibilitati si primit dupa nevoi, au zis ca parca e mai bine la nemti. Inegali, inegali da parca si ai mai inegali dintre ei, tot au mai mult ca noi astia egalii. Pune mana pe kalajnikov. Doua in piept unu in cap… un fleac, ne-am facut capitalisti… asa de capitalisiti ca am fi putut sa-i invatam noi acum pe nemti una alta, despre cum se cheltuie, de exemplu, banul public. Si cand eram si noi mai ancorati in sinergia construirii capitalimului, SOC! Acuma nah… crize au mai tot fost prin istorie. Cativa ani de recesiune acolo, apoi economiile renasc ca phoenix din somaj si saracie si cresc mai mandre si mai durdulii ca inainte… si  la fel si conturile „mogulilor” care le strunesc. Ce e naspa e ca cica mogulii astia, au inceput sa aiba mai multi bani decat tarile in care stau. Si cand isi propune unu d-asta cate o schema sa mai faca si el un miliard doua acolo (bani de trabucuri…), baga in foame cate-un continent. Acuma… counismu n-o fi avut el viata lunga, da parca si capitalismu incepe sa se hodorogeasca. Si tocmai cand ne facuram si noi evropeni. Si hai ca in 89 parca ne mai mergea un pic mintea… mai o demonstratie, mai niste huiduieli, niste impuscaturi… da acum nimic…. mucles. La francezi le-a marit varsta de pensionare cu 2 ani si au iesit in strada 3 milioane. Ai nostrii ca la poker… au luat doi ai lor si au mai pus 3, sa fie… Si noi ca prostii am pus botu la cacealma si ne-am aruncat. Dar cum spune si legenda, munca inobileaza pe om. O sa fim cu totii niste morti cu sange albastru. Alien stuff. Asa… deci comunismu s-a dus, capitalimu se duce… ce mai ramane? Pai cica ar  fi unii  pe lumea asta care au solutia… au furat ei cam tot ce-a fost mai bun de pe la toti si in curand o sa ne cam conduca… pe toti (Doamne ajuta!)  Puteti sa spuneti 萬歲胡靜濤? Si in cativa ani o sa mergem pe Ghencea si la intrebarea cine joaca, o sa primim raspunsul: Basescu Boc si Udrea cu plutonu :-q

Pentru ca SUA si Rusia se incapataneaza sa-si tina sub control rachetele nucleare. Pentru ca niciun asteroid nu reuseste sa ne extermine ca pe dinozauri. Pentru ca incalzirea globala nu actioneaza suficient de repede si pana si acceleratorul de la CERN s-a stricat inainte sa produca atat de asteptata gaura neagra care sa inghita planeta, oligarhia mondiala a reusit in sfarsit sa gaseasca mijlocul perfect pentru exterminarea rasei umane. Asadar, mintile malefice care din umbra conduc lumea, au creat arma suprema menita sa aduca apocalipsa asupra locuitorilor pamantului… vaccinul antigripal! Planul este perfect.. Mii de oameni ingroziti de perspectiva unei morti fulgeratoare prin contaminarea cu virusul porcin, el insusi parte a conspiratiei, se vor inghesui in fata centrelor de vaccinare, gata sa se inoclueze cu horificul ser si sa fie condamnati la aceeasi moarte, lenta de aceasta data dar sigura. Medici, virusologi, oameni de stiinta, laboratoare si insitute de cercetare. Toate fie partase la conspiratia globala sau prea naive ca sa inteleaga pericolul, conlucreaza pentru ducerea la indeplinire a diabolicului scenariu. Si uite ca sunt printre noi oameni care subscriu acestei idei aberante ba chiar fac eforturi sa ii convinga si pe altii. In fond cat de banal ar fi ca toate lucrurile astea sa nu aiba un scop ascuns. Ca intentiile celor care au creat acel vaccin sa fie unele normale si vaccinul in sine sa nu fie cu nimic diferit fata de altele produse in trecut. Acum sigur ca asa cum e cazul in orice calamitate, vor fi oameni care vor profita. In fond este in firea umana sa incerci sa speculezi orice slabiciune a sistemului. Iar daca nu o faci tu, o vor face altii. Probabil amploarea epidemiei e exagerata. Probabil si nevoia de vaccinare. Dar pana la urma e mai bine sa previi decat sa tratezi si zic eu ca e mai bine sa se faca prea mult decat prea putin. Cu siguranta vor fi oameni asupra carora vaccinul va avea efecte secundare. Unii poate vor muri din cauza lui. Este departe de a fi un remediu perfect, asa cum nu este nimic in medicina. Dar riscurile asociate vaccinului sunt infinit mai mici fata de cele legate de boala pe care o previne. Spagile, licitatiile masluite si magariile cu care ne-au obisnuit guvernantii nostrii fac parte din peisaj si nu ar trebui sa ne influenteze in niciun fel aprecierea asupra unui demers in principiu pozitiv si de care desi unii profita, intr-un final salveaza vieti.

Am vazut in articolul din titlu o incercare mediocra de manipulare a tinerei generatii, idealista si cu mici sanse de izbanda. Probabil ca oricine ii va urma sfatul, va ajunge cel mult un profesor sarac si batjocorit de elevii sai instariti.   Democratiile nu fac civilizatii marete, dictaturile le fac… Si o masa de oameni destepti e de cele mai multe ori dezbinata si ia decizii dintre cele mai proaste. In schimb o masa de oameni simpli si usor de manipulat e transformata de un leader abil intr-o dictatura care apoi are o sansa la evolutie. Puteti sa priviti nu mai departe de China la ce poate sa realizeze un popor mare si in majoritate needucat, in mainile unui dictator priceput. In ceea ce priveste Romania… A inregistrat cea mai stabila crestere economica din istoria ei postcomunista, pe vremea cand la guvernare exista un partid stat. Cand baronii locali faceau legea si se imbogateau din banul public. Doar ca nu puteau sa se imbogateasca fara sa construiasca si ceva cu care sa justifice cheltuielile.  Acumularea de capital sta la baza economiei de piata si oamenii cu multi bani, indiferent de modul in care ii obtin, creeaza pana la urma o economie reala. Este cu siguranta un proces frustrant pentru cei mai multi dintre noi dar si politicienii nostrii si cei de afara stiu ca asa inechitabil cum e, sistemul asta accelereaza dezvoltarea economica a unei tari. Asta pentru ca le da posibilitatea celor cu bani sa faca si mai multi bani si pana la urma la asta se rezuma bunastarea unei economii. Nu avem autostrazi pentru ca ai nostrii conducatori sunt prea divizati si nu se inteleg la furat, nu pentru ca ar fi furat deja banii pentru ele. Se fura in toate tarile occidentale din banul public si probabil la cote care i-ar face de rusine pe ai nostrii. Diferenta e ca ei au invatat sa fie discreti si mai ales sa nu isi dea in cap unul altuia. Nu doar atat dar acolo cei ce fura o fac de atat de mult timp si au acumulat atat de multi bani incat nu ii mai incanta sa isi ia „ultimu model” de Lamborghini sau sa sparga cateva mii de euro la Bamboo. Oamenii aia au deja statut aproape regal… tin la imaginea lor mai mult decat la orice si sunt foarte precauti cand fac o afacere nu tocmai curata. La noi,  foamea e asa mare ca suntem dispusi sa riscam orice ca sa facem un banut iar  in secunda urmatoare sa si bravam cu faptul ca il avem. Timpul si mai ales o avere impresionanta ii va invata si pe cei de aici sa fie mai putin ostentativi si mai atenti cu felul in care cheltuiesc banii luati de la noi. Altfel,  o schimbare care sa rezolve problema coruptiei ar implica rasturanarea intregii istorii a democratiei de la Grecia antica pana la noi. Cu ramificatii pana la cele mai elementare amanunte din viata noastra. E putin probabil ca noi sau copiii nostri sa apucam sa vedem o astfel de schimbare. Asa ca mai bine invatam sa obtinem cat mai mult din acest sistem imperfect si data viitoare cand ne alegem conducatorii, sa intelegem ca nu exista nicio diferenta intre ei. Ca urmare, sa nu il mai alegem pe cel care minte mai frumos ci pe cel care are cele mai mari sanse sa obtina o majoritate zdrobitoare si sa poata sa si construiasca ceva… binenteles nu degeaba ci imbogatindu-se pe parcurs.

Stand si cugetand la cele scrise mai jos, am ajuns la concluzia ca imi lipseste ceva.  Asta in afara de imagini, pe care desi le apreciez foarte mult, am ales sa nu le folosesc pe aceasta pagina, cel putin nu atat timp cat mai am ce scrie. Deci am ajuns la concluzia ca imi lipseste interactivitatea.  Vreau feedback pt articolele mele. Vreau pareri si directii spre care ar trebui sa mearga pagina asta. Si mai ales vreau sa stiu ce intelege fiecare din ea. Fac eforturi sa nu las loc pesimismului aici si sa nu fiu un alt blogger blazat si vesnic nemultumit de tot ce vede in jur. Nu este nimic mai usor decat sa identifici inamici comuni si sa incepi sa dai in ei, avand garantata solidaritatea tuturor celor din jur. Nu am sa critic pretul la benzina, valoarea punctului de pensie sau gestionarea crizei. Dar vreau ca ceilalti sa isi spuna parerea despre ceea ce scriu eu.  Si sunt constient ca nu vor fi doar aprecieri sau cel putin sper sa nu fie. Gasesc criicile mai productive decat aprecierile si o polemica mai antrenanta decat un consens. So… don’t be strangers… leave feedback. 😉