Da! Cateva zile. Nu le stiu numarul exact, dar cu siguranta dupa Sfanta Marie am cateva zile libere. Grosul (10 zile) le pastrez pentru cand o sa pot pleca timp mai indelungat.
Credeam ca azi o sa inceapa o saptamana mai usoara, dar m-am inselat. Lucrurile nu vor sa intre in vadul firesc al curgerii timpului. Se contorsioneaza, sar din schema, sunt intr-o continua miscare browniana. Ar trebui sa urmaresc aceste ‘incercari’ impasibila, dar se pare ca inca nu pot. Ma revolta! Poate va intrebati de ce? Pentru ca am senzatia de TIMP PIERDUT! Tocmai ce vorbeam despre el acum cateva postari. Am ajuns acasa destul de nervoasa. Cum sa descriu starea? As putea sa spun ca este o stare de iritare interioara, de tensiune – ca un arc. Am mancat ‘nervos’ si apoi am dat o raita pe net, dar starea de neliniste se pare ca nu vrea sa cedeze prea usor.
Fiind la ai mei si plimbandu-ma de la un capat la altul al curtii, privind minute in sir urmele lasate de un soare prea arzator pe frunzele diverselor plante, incet, incet m-am mai calmat. A urmat o baie lunga cu multa spuma si iesitul cu apa siroind (fara sa ma sterg). M’am invelit intr-un mare prosop si m’am intins in curte, in fotoliu. Am inchis ochii. Parca, parca am revenit la placerea de a gusta libertatea
Visand cu ochii ‘deschisi’ in mine, mi-am pus pentru a nu stiu cata oara intrebarea… ce ai fi in stare sa faci pentru a-ti atinge visele? Se pare ca la starea pe care o am in prezent, nimic nu ar mai putea sa ma opreasca. As fi in capabila de foarte multe. Ca sa explic mai pe inteles, sunt putine lucruri pe care n’as fi in stare sa le fac. O fi bine? O fi rau? Inca nu mi-am raspuns la intrebare. Cred ca este o tema pe care o s-o studiez in zilele libere care urmeaza. M’am gandit sa’mi fac o lista cu avantaje si dezavantaje ca sa pot trage astfel concluzia, dar pentru chestiunea aceasta trebuie sa am mai multe date. Si o sa le obtin!





