Fur Elise… Un barbat pentru o femeie in interpretari diferite: o femeie si un barbat.
Postarea de ieri a Melaniei mi-a deschis apetitul pentru a scrie (am citit si postul de azi!). Nu vreau sa va transmit ceva de natura personala prin acest text, ci doar niste observatii, interpretari legate de natura umana, extrem de complexa, atragatoare, plina de suspance si inedit.
Daca OMUL a realizat ceva in existenta sa ca specie pe acest Pamant nu sunt constructiile, nu sunt masinariile, ci incursiunile pe care le face in interiorul sau pentru a se intelege. Un mic mare univers in care te poti pierde usor. Nu are ca limite decat barierele fizice, pielea fiind ultima frontiera inainte de iesirea in spatiul imens in care traim.
A trai, traiesc 🙂 Un verb care implica o actiune plina de responsabilitati, mai ales intr-o comunitate atat de aglomerata in ultimele decenii. Suntem multi, poate prea multi, pentru o suprafata atat de neindustulatoare. De la iesirea din pestera pana la metropolele din ziua de azi nu a trecut suficient timp pentru adaptare. Au aparut furiile, frustrarile, neputinta de a face ceea ce-ti dicteaza subconstientul. Instinctul este anihilat pentru a putea supravietui in cadre perfect stabilite de catre religii si in limite impuse prin legi, mai mult sau mai putin ‘adevarate’, putine fiind cele in acord cu Natura. Teama de a fi ALTFEL decat ceea ce recunoaste societatea ca ar fi normal sa fie ne domina. Normal?
Poeti, scriitori, pictori, muzicieni… Spirite creatoare, potente sau descatusari dintr-un preaplin efervescent?
va urma

