The Holiday, un film despre viața nefardată

 

Nu știu cum l-am ratat. Poate m-ar fi ajutat dacă îl găseam atunci sau mai demult. Ce vreau să spun este că este de departe cel mai bun film pe care l-am văzut în foarte mulți ani de zile. Este despre viața aia nefardată despre care vorbesc eu mereu. Despre acel „ar trebui să renunț” ca să fim întregi din nou. Să fim complet noi, iar viața să ne aparțină. Este despre femei frumoase, inteligente, puternice. Femei care nu știu că sunt așa până nu se întâmplă să realizeze că sunt tot ce au nevoie să fie. Și au fost mereu. Este despre iubire, despre familie. Despre cum ne pierdem și ne regăsim. Despre fetițe mici. Așa cum era Augusta cândva. Despre bărbați cărora nu le este teamă să plângă. Să iubească. Să se dăruiască în întregime. Despre bunici care odată au fost tineri și care duc în ei povești nebănuite. Despre prietenie și încredere. Despre noi înșine. Despre zăpadă. Da, mai ales despre zăpadă. Despre căsuța aia pe care am visat-o întotdeauna și pe care probabil nu o voi avea niciodată, dar care e cea mai frumoasă căsuță care a existat vreodată în visele cuiva. O căsuță pe care de câte ori închid ochii o împodobesc de Crăciun.

Noapte bună, suflete dragi! Și, dacă nu l-ați văzut, uitați-vă la el! Vindecă răni de care nici nu știai că le mai porți încă... 

Hanul Poveștilor are acum căsuță și pe Instagram

 

Hanul a trecut și el în rând cu lumea și a zis să facă trei pași de spiriduși năstrușnici și pe Instagram. Bursuc a bombănit ca de obicei, dar s-a lăsat convins. Așa că avem căsuță acum și acolo, pentru cei care vor să stea pe lângă soba noastră de la InstaHan. E mai cu multe fotografii și vorbărie puțină!

Vă aștept și acolo, dacă simțiți!

Spiritul Crăciunului nu stă doar în cadouri, globuri, ci în ceea ce dăruim

 

Spiritul Crăciunului îl regăsim în felul în care alegem să trăim. El nu stă doar în cadouri, globuri, lumini strălucitoare sau mese îmbelşugate ci în ceea ce dăruim!

Crăciunul este dragostea şi timpul pe care îl oferim celor dragi nouă, arătându-le astfel că ne pasă! Crăciunul trăiește în noi prin iubirea, compasiunea şi umanitatea pe care o oferim celor din jurul nostru, în fiecare zi a existenței noastre!

Niciodată nu am să dau sfaturi în viață

 

Niciodată nu am să dau sfaturi în viață, nu deoarece aş fi arogantă, ci pentru că eu încă mă caut, mă descopăr, mă găsesc, mă pierd, greșesc și încerc să îndrept ce se mai poate îndrepta. Unele lucruri, cum ar fi viața de exemplu, trebuie pur şi simplu trăite şi niciodată explicate.

Vă doresc o seară de iarnă minunată, cu miros de scorțișoară și gutui, cu miresme de iubire și oameni frumoși!

Serile de toamnă au ceva din gustul iubirilor cuminți

 

Serile de toamnă au ceva din gustul iubirilor cuminți. Din mirosul bunicilor și îmbrățișarea mâinilor lor. Mâna bunicilor seamănă cu clopotul bisericilor, iar iubirea lor cu turlele înalte, pe care oriunde suntem le vedem. Palme din care crește lumina și căldura în mijlocul cărora am crescut noi. Serile de toamnă au ceva din timpurile de altădată și au gust de vată de zahăr plutind pe luciul unei cafele aburinde. Și cântă! Serile de toamnă cântă cel mai frumos a păsări ascunse printre ramuri, precum gânguritul unor copii, a lăcustelor și greierilor, a vântului care se pierde peste tot ca să îl regăsim mereu peste umeri, printre șuvițe. Un îndrăgostit care ne ține mereu în brațe, șoptind depărtări și apropieri. Amăgiri și vise. Dar ce frumos le șoptește! Serile de toamnă au ceva din sufletul nostru, dar cel mai mult, din iubirile coapte și cuminți!

Cu drag, 

Povestitoarea

Noapte bună, Sufletele mele dragi!