This gallery contains 5 photos.
Ca si in 2010 anul nou m-a prins in orasul lui Scooby Doo, alias Herculane, un loc in care te astepti sa vezi fantome ascunse prin colturi si sa auzi voci cerandu-ti socoteala ca le-ai distrus linistea. Din pacate sau … Citește în continuare
This gallery contains 7 photos.
Acum mai bine de un an am am fost tare impresionata de un raport de tura de pe aceasta zimtata creasta cu nume amuzant: Vartopel Arpasel. Am trecut-o repede pe lista mea de nazuinte si am asteptat oportunitatea sa o … Citește în continuare
This gallery contains 7 photos.
Valea lui Stan este un canion inca strabatut de apa, care a fost amenajat cu scari de metal pentru a putea fi trecut in anumite portiuni in care apa este prea mare si saritorile prea spalate. Traseul incepe din Transfagarasan, … Citește în continuare
Cand am deschis pentru prima data aceasta carte, nestiind mai nimic despre ea, m-am speriat crezand ca e o culegere de nuvele, iar eu intotdeauna am preferat povestile lungi cu rasuciri de situatii si personaje bine conturate. Citește în continuare
Publicat în Printre carti
Etichetat comunism, inca de pe atunci vulpea era vanatorul
This gallery contains 6 photos.
Pot spune ca am plecat in Iezer cu ideea preconceputa ca este un munte plictisitor, si nu stiu de ce mi-l imaginam invaluit incontinuu de ceata. A fost o surpriza placuta sa descopar ca varfurile sale sunt impunatoare, cel putin asa acoperite … Citește în continuare
Din categoria „pe unde se mai aduna marunteii” mare eveniment mare: Ziua simpaticei Diana Constantin alias Oita neagra a grupului/valkyritza/anotimpista intrusa, o persoana tare nesuferita pentru care s-au deranjat vreo 45 de oameni sa-si miste fundul din fotoliul confortabil tocmai pana in inzapezitul Crai. Dar fie mi-am zis , tre’ sa semnez si eu condica, mai mult din curiozitate asa. Citește în continuare
Nu-mi plac frazele care încep cu „ noi românii”, pentru că exprimarea asta îmi sugerează instantaneu văicăreala pe care urmează să o pornească cel care o foloseşte. Sunt de părere că trebuie să acţionăm cât mai rapid şi să ne plângem cât mai puţin. Vreau ca eu să-mi înăbuş pornirea de a mă văicări, însă trebuie să recunosc că cel mai bine aş începe postul acesta cu următoarele cuvinte : „ noi românii nu putem face treburile decât pe jumătate”. Citește în continuare
Publicat în Prin lumea mare
Etichetat curatare generala, gunoi, initiativa, let's do it romania
Inca astept pozele de la Andrei si ma gandesc ce sentimente o sa mai regasesc in ele. Imi dau seama insa ca pozele minimalizaeza totul, si-mi pare rau ca desi cei carora vreau sa le impartasesc aceasta tura le vor vedea si ei probabil, nu pot prin ele sa se intoarca pe valcelul ala al carui nume doar il banuiesc : partea secundara a valcelului Cioranga. Citește în continuare
Publicat în Prin munti
În satul mlăştinos în care locuia Lekh se perindau încoace şi-ncolo o mulţime de păsări. Lekh îşi câştiga existenţa prinzând păsări. Dar avea şi obiceiul crud de a picta foarte frumos colorat aripile unora dintre păsări şi de a le elibera. Întorcându-se în stolurile lor, acestea erau atacate de celelalte păsări până erau omorâte. De aici numele de Pasărea Vopsită(dar şi inspirat de lucrarea „Păsările a lui Aristofan” de la care împrumută, mai ales, transpunerea în zona miticului).
Publicat în Printre carti
Etichetat fantastică, ficţiune, kosinski, pasărea vopsită
Îmi imaginam un ecran mare. Evident că mi-am închipuit şi eu că evenimentul nu va avea loc într-un cinematograf precum cele de la mall. Cred ca acolo oricum m-aş fi dus din start stingherită. Dar nu a fost cazul. Proiecţia a avut loc în cadrul Universităţii populare, aşa că m-am dus nerăbdătoare. Găsesc locaţia cu pricina după lungi perindări înainte şi înapoi pe strada Biserica Amzei. Citește în continuare
 | Lavinia la Ultimatum – ultimele zil… |
 | maru la Ultimatum – ultimele zil… |
 | janiela la Ultimatum – ultimele zil… |
 | rox la Ultimatum – ultimele zil… |
 | Aurel la Ultimatum – ultimele zil… |
Calatoriile lui Rox 