Tag Archives: bloc

Plătești cât consumi

Posted in campanii by

Trebuie să terminăm odată cu discuțiile interminabile (și politicile publice aferente) legate de cheltuielile persoanelor care trăiesc în blocuri. Fiecare trebuie să plătească individual, cât consumă, pe contorizare individuală. End of story.

Discuții despre exceptarea sugarilor la plata întreținerii? Fără sens. Despre câini și pisici? Idem. Despre cum stăm să verificăm dacă vecinul primește amante cu liftul? Serios măh? Despre cum stăm cu toporul la gunoi să vedem cine selectează plasticul? No bine…

Există n explicații istorice și culturale pentru care poporul băștinaș nu poate să conviețuiască în liniște și pace, cu cheltuielile la comun. Poate că acum 50 de ani genul ăsta de trai era sustenabil, în prezent nu mai este. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, mergeți la ședințe de scară/ bloc/ asociație și vedeți câte scandaluri și drame apar de la împărțirea cheltuielilor.

În Brașov majoritatea apartamentelor sunt contorizate pentru apă, gaz, curent; rămân problemele clasice, la diferențele de apă între contoarele din casă și cele ale companiei (problemă care s-ar rezolva cu puțină presiune, dacă ne-am pierde timpul cu aurolaci, gunoaie pe străzi și verze murate…) și gunoiul – modificare legislativă care există, dar nu este implementată. Ce mai rămâne nu sunt sume atât de mari și pe termen lung s-ar putea și ele acoperi din surse externe, într-un scenariu ideal.

Cât despre termoficare, hai să vedem situația la zi: nu există nicio companie profitabilă, toate sunt în faliment/ aproape de faliment/ găuri negre/ subvenționate de proști și tot neprofitabile. Așa că despre ce discutăm?

Ca să repetăm, că este mama învățării: sistem individual, contorizare individuală, plătești cât consumi sau produci. Și orice sistem trebuie să ia în considerare adaptabilitatea la modificările climatice. Că uite că suntem în aprilie și azi ninge, mâine sunt 17 grade afară, iar noi ne lăudăm că vrem să fim verde, și eco și să nu consumăm aiurea resursele limitate ale planetei.

Care ai luat mă fierul?

Posted in Brașov | Kronstadt by

Dacă vrei să înveți comunicare, citește mesajele blocului. 😀

Pe ușa blocului alor mei, un anunț scris frumos pe computer. Că cine a luat fierul vechi strâns din beci să facă bine să îl aducă la loc, că veniturile obținute din vânzarea lui ar fi fost folosite pentru fondul blocului. Și doar vecini de omenie suntem (subliniat frumos). M-a bușit râsul instant. Care ai luat mă fierul? Îl și vedeam pe George Mihăiță în ecranizarea viitorului film “Amintiri din capitalism”. Care va lua minim un Oscar și un Glob de Aur. Nedumerită – dar încă râzând copios – îl pun pe frate-miu să-mi explice care-i fierul de a generat atâta dramă. Zice că ISU (oooo, daaa :))) ) a venit sau urma să vină în control prin beciuri, drept urmare au apărut pe rând mai multe anunțuri pe ușa blocului; primul cu “vă rugăm faceți curat”, fără rezultat, următorul cu “n-ați făcut curat, dar facem noi”, care a dat rezultate – presupunem mult gunoi și oareșce deșeuri de metal și ultimul, cu vecinii de omenie.

No bine, dacă găsiți fierul, să-l aduceți înapoi vecinilor de omenie 😉

aventuri de weekend

Posted in Uncategorized by

Deși ar fi trebuit să dorm în continuu vreme de vreo 3 zile și nopți, vineri am descoperit cu stupoare că nu pot să fac asta. Așa că m-am trezit în fața unui fapt nemaiîntâlnit de vreo câteva luni bune: un weekend fără deadline-uri criminale. Bine, să nu luăm în considerare chestiile care-s rămase în urmă, că atunci situația revine la normal 😀 No, întrebarea este cu ce să umpli timpul atunci când nu lucrezi? Cu mustrări de conștiință.. (băi fată, cum adică să nu lucrezi?) Cu filme… (serialele au intrat în vacanță. auch..) Cu gătit… (cu ceeeeeee??) Printre atâtea opțiuni, una mai challenging ca alta, m-am trezit la 10 seara cu vecina de dedesubt bătându-mi la ușă. Că i-am inundat tavanul din baie. Ce-i drept tavanul dânsei avea o pată udă. Ceea ce nu am reușit să depistez în 3 zile este de unde naiba. Că am inspectat țevile și zona de sub vană, cu lumânări (da, super romantic), cu lanterna, cu frate-miu, cu consultanță de la familie prin telefon. Nimic. Zona e mai uscată ca un fund de bebeluș ținut în pampers. Și m-aș apuca eu de experimente, dar mi-e că într-un final o inund de-adevăratelea. Și parcă n-aș risca… Bine că mâine-i luni și revenim la normal 😀

iarnă și moloz

Posted in Brașov | Kronstadt, eu și cu mine by

De fapt încă e toamnă, puțină ploaie, puțin frig. Dacă nu ar fi venit după +20 și multe de grade, șocul nu ar fi fost atât de puternic. Și dacă nu ar fi trebuit să spăl ieri geamuri, pe crivăț, spatele meu nu ar fi dat rateuri azi și poate nu ar fi trebuit să stau cu 2 bluze și polarul pe mine. Bine, facem abstracție de faptul că-s setată pe temperaturi de 30 de grade. De vreo 3 ani. Ș până nu emigrez, nu cred că-mi schimb setarea. Că de aia am toate lucrurile prin cutii. Și frigiderul gol. Că poate într-o zi mă enervez atât de tare, încât să-mi iau tălpășița… între timp, mai punem o murătură, mai spălăm niște moloz. Apropo de asta, am ajuns la concluzia că aștia de lucrează în construcții sunt aleși în funcție de neuroni. Cu cât mai puțini, cu atât mai bine. Și nesimțire. Direct proporțională cu creierul ăla mic și negru. Că de aia geamurile mele au rămas după termoizolarea măsii pereților năclăite, de parcă ar fi trecut o ceată de porci pe verticală. Și coșmarul nu s-a terminat. Căci balconul nu e gata, așa că mai îmi trebuie puțintică răbdare. Ahaaaa…

ce facem cu spam-ul de la ușă?

Posted in Brașov | Kronstadt, campanii by

mă duc să îmi cumpăr niște dulciuri și capuccino că eram în sevraj și când mă întorc, 2 individe cu niște pături sunau de zor la interfon, pe la locatari. dau să deschid și văd că se uită la mine. intuind ce urmează le întreb: căutați pe cineva? una mormăie într-o română stricată: sunăm să ne deschidă… mă trezesc și eu deșteaptă să spun că aici locatarii deschid doar dacă îi căutați anume, la care tipa îmi zice înapoi: vrem și noi să vindem, că doar nu furăm… bineînțeles că au zbughit-o după mine în scară, sunând pe la toate ușile să își vândă păturile… mi-am adus aminte de cerșetorii care umpleau cu tupeu toate scările în fiecare duminică și se certau cu tine dacă îi trimiteai la plimbare (până s-a inventat interfonul). oare o luăm de la capăt????