jivina
stă cu flinta înşurubată-n vertebra mea, jur
ce
ne-am mai distrat nu-i aşa am uitat de noi am alergat unul în cercul celuilalt
ne-am spiralat paşii şi acum mângâiem cu mai multă zbatere de os eu te-am creat
pe vremea când încă stăteai cu nasul lipit de piepturile lor făceai compromisuri
ziceai poate că mâine... şi mâinele bătea toba pe alte meleaguri şi
mintea ta mă compunea pe mine credeai /de fapt/ eu de aici te pregăteam te
compuneam te amestecam te făceam numai bună ca să mă întâlneşti înţelegi ceva
lumino
