Oglindiri… artificiale

Image
Image

Fiindcă tabelul găzduit de Carmen e încă deschis, am pus Inteligenţa Artificială din dotarea WordPress-ului să mai creeze imagini. S-a lăudat că-mi face 20 gratis – ca momeală pentru trecerea la un domeniu plătit. Dar nu ştiu cum le-a numărat că nu mi-a făcut, cu totul şi cu totul, decât 10 😂 (şapte aici, plus cele două de mai sus, plus încă una bucată care nu mi-a plăcut ca reflexie, aşa că nu o includ în postare).

Dar asta nu e o problemă, mai sunt şi alte IA-uri creatoare de imagini. Cele două de mai jos sunt opera lui Gemini:

Image
Image

Ca distraţie, am apelat la Grok ca să pună în mişcare pisicile care se uită în oglindă – în câte două variante.
Vi le arăt mai jos în chip de gif-uri în care le-a transformat Canva, fiindcă mp4-urile create de Grok nu pot fi incluse nemijlocit aici (dar le puteţi vedea pe un alt blog de-al meu; acolo, ca mp4-uri, au şi coloană sonoră).

Image
Image
Image
Image

Categorii: reflexii | Etichete: , | 34 comentarii

De-ale văzduhului – şi nu numai

– de la IA din dotarea WordPress-ului, pentru miercurea fără cuvinte

Image

Image

Image

Image
Aici trebuia să fie o farfurie zburătoare

Image
Eu am comandat şi pescăruşi, dar…

Image

Image
Am cerut să apară şi Făt-frumos – în şaua bidiviului. Da’ pesemne c-o fi căzut, bietul de el…

Categorii: ţicneală cronică | Etichete: , | 13 comentarii

Iar…

Iar am uitat…

RIP

Şi nici măcar nu mai sunt în vălmăşagul traducerilor… (Mai e doar una, la care mă tot câcâi…)

Categorii: amintiri, jurnal, reblog | Etichete:

Mama

S-a născut acum exact acum 105 de ani (14 octombrie 1920) din care n-a trăit decât 73 şi 3 luni (până pe în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1994). Eu am venit pe lume când avea ea 36 de ani şi 9 luni, iar ea a plecat din lume când aveam eu 36 de ani şi 6 luni.

Image

Fotografie alb-negru originală încadrată de două versiuni color create de Grok / X

COMPLETARE ULTERIOARĂ:

Image

O versiune color mai apropiată de realitate, primită pe Messenger

Categorii: clipe conservate, comemorare, de-ale mele, jurnal | Etichete: | 63 comentarii

Aniversare

ImageAnul ăsta, acum, în septembrie (îmi scapă dată exactă), se împlinesc 20 de ani de când a apărut prima carte tradusă de mine.

(N-a fost prima mea traducere, am început cu o nuveletă SF inclusă în Almanahul Anticipaţia 1999-2000: Casa Viselor  – House of Dreams – de Michael F. Flynn.)

Ca fapt divers:
Pe vremea aia, editura RAO încă nu trecuse la scrierea cu â, care mie îmi intrase deja în reflex (trimiteam povestiri SF, scrise cu ortografia oficială, la concursuri şi reviste din 1992). Şi Word-ul o adoptase, sublinia cu roşu tot ce nu respecta relativ noua regulă. Aşa că toate traducerile mele pentru RAO din vremea respectivă au fost scrise iniţial cu â, nu cu î. După ce terminam de verificat traducerea, ultima operaţiune dinainte de predare era înlocuirea lui â cu î – cu find-replace (Ctrl+h), în tot textul dintr-un foc (Replace All).

Categorii: amintiri, aniversare, de-ale mele, jurnal | Etichete: , | 12 comentarii

Şedinţă foto

Titlu explicit: Şedinţă foto pe acum bogatul în hârtoape drum* dinspre maşina noastră** (parcată, nu se ştie până când, pe unde se nimereşte) către intrarea în bloc :

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Detaliu din a treia poză

Am prins din întâmplare într-una dintre fotografii cele două pisici maidaneze pe care le hrănim – ştiu pe la ce oră ieşim de obicei la piaţă şi ne aşteaptă la intrarea în bloc.

În prim plan, Clienta Principală, născută în toamna anului 2017 sau 2018 (nu mai ştiu exact) şi devenită din 2020 clientă fidelă – a jumătăţii mele conjugale, că-n timpul pandemiei el ieşea în fiecare zi şi eu cât de rar posibil (pentru că… declaraţie, mască pe bot… câh, şi dacă tot avea cine face aprovizionarea…). Acum vreo doi ani a dus-o cineva la sterilizare – aşa cred, fiindcă gestantă n-a mai fost, dar motanii din mahala continuă totuşi s-o fugărească în aşa-numita săptămână a brânzei.

În plan îndepărtat, Negriciosu, un motănel care ne-a devenit client de vreo jumătate de an, încă reticent, spre deosebire de Clienta Principală, care ne acordă încredere deplină.

A mai fost şi Miloguţa (în mijloc în poza de mai jos, îşi cerea de obicei zgomotos şi insistent porţia de mâncare); aproape un an doar s-a furişat pe sub maşinile din parcare, pândind resturi rămase de la Clienta Principală. În ultimul an căpătase şi ea încredere în noi, stătea chiar la şi mângâiat. A fost gestantă de două ori. Prima dată (astă-primăvară) nu se ştie ce s-a întâmplat cu puii. A doua oară, adică acum acum vreo trei săptămâni, a apărut cu un puiuţ, pe care nu l-am văzut foarte bine, mieuna sub maşina noastră în timp ce pisica mamă se ospăta. I-am pus şi lui ceva sub maşină şi a început să linchească după ce ne-am îndepărtat. Însă atunci l-am văzut pe el prima singura oară, iar pe Miloguţa ultima oară. Nu ştim ce s-a întâmplat cu ei. Sperăm să-i fi adoptat cineva – erau frumoşi amândoi.

Image

De la stânga la dreapta: Negriciosu, Miloguţa şi Clienta Principală


* Drumul era foarte bun, dar, odată ce s-a terminat cu pistele de bicicletă (care au transformat cele două bulevarde principale din oraş în străzi cu sens unic) şi cu semafoarele inteligente (cu inteligenţă sub medie!) care au luat locul sensurilor giratorii şi s-au mai infiltrat şi pe unde nici măcar n-aveau ce căuta, s-a trecut la „reabilitarea” străzilor lăturalnice – cu tot cu trotuare, evident! A celor două care dau în zona din fotografii a început de vreo trei luni. Acum nu mai sunt desfundate (pe-acolo parcăm maşina), dar încă nu sunt nici asfaltate.
**
Nu
e aia albastră din prima poză.

Categorii: de-ale mele, jurnal, pisici | Etichete: , | 8 comentarii

Cântec sugrumat

Am avut o prietenă din copilărie, cea mai bună prietenă a mea. Era cu 9 zile mai tânără decât mine. Şi de anul trecut, din octombrie, nu mai e. Era născută pe 23 iulie. M-a furat somul acum vreo 2-3 ore şi m-am visat aşteptând-o undeva, într-o sală cu multă lume care aştepta sosirea unui avion, sau a unui vapor, nu mai ştiu… Bineînţeles că m-am trezit înainte de a veni.
Şi am mai scris o glosă.

Image

– -preluată din pagina ei de FB –

În vis de vis, pierdut în noapte,
Sperând să vii, te-am aşteptat.
Învârtejind în juru-mi şoapte,
Speranţa-i cântec sugrumat.

În loc în care cu zăbrele
De fum sunt stăvilite fapte,
Te văd, un zâmbet printre stele,
În vis de vis, pierdut în noapte.

Un văl de-azur te înconjoară
Pe un tărâm îndepărtat
Şi straniu, şi-uit că, într-o doară,
Sperând să vii, te-am aşteptat.

Ţi-e lumea mai presus de fire,
E numai miere, numai lapte…
Şi sper că nu-i o amăgire,
Învârtejind în juru-mi şoapte.

Şi totuşi, totuşi, cine ştie
De nu e jocul terminat?
Dacă, sub tenta-i argintie
Speranţa-i cântec sugrumat?

Speranţa-i cântec sugrumat,
Învârtejind în juru-mi şoapte.
Sperând să vii, te-am aşteptat,
În vis de vis, pierdut în noapte.

Poate ar trebui să se cheme „Cântec sugrumat”.

Categorii: aşteptări, bizanterii, de-ale mele, vise | Etichete: , | 8 comentarii

Eu şi ei – aranjamente de 3 luate câte 3 😹

– pentru miercurea fără cuvinte

Categorii: de-ale mele, fotografii, jurnal | Etichete: | 24 comentarii

Cam aşa mă ajută ChatGPT să traduc

Am spus:
Ce pasăre este „verdier”? Cum se numeşte în limba română? Eu am găsit doar că seamănă cu un cintezoi. Iar Google şi Deepl l-au tradus prin „verdeţ” şi respectiv „verzui”.
L-am găsit în următorul context:
” Sa sœur lui avait offert un petit verdier qui venait toujours la saluer quand elle était à la cabane. Perché sur sa canne qu’elle avait confectionnée elle-même, le verdier la regardait pêcher. Elle lui donnait des miettes de pain. Elle adorait écouter ses trilles cristallins et le regarder s’envoler dans les airs.”

ChatGPT a spus:
Foarte bună observație — și da, traducerile automate precum „verdeț” sau „verzui” sunt complet greșite aici. E vorba de o pasăre reală, cu un nume precis în limba română.

🔹 Ce este le verdier în franceză?
„Verdier” (sau „verdier d’Europe”) = Chloris chloris, o pasăre mică, cântătoare, din familia fringilidelor (ca și cinteza).

🔹 Cum se numește în română?
✅ „Florinte” sau „florinț” — este numele corect în română.

Alte denumiri populare sau regionale:

verzui, verdeață (nu recomand în traducere, par ambigue),

cinteză verde (imprecis, dar uneori folosit popular),

fringilă verde (variantă științifică, dar prea rigidă literar).

🔸 Recomandare de traducere în context literar:
„Sora ei îi dăruise un mic florinț, care venea întotdeauna s-o salute când se afla la cabană. Așezat pe bastonul pe care și-l făurise singură, florințul o privea cum pescuiește. Îi dădea firimituri de pâine. Îi plăcea nespus să-i asculte trilurile cristaline și să-l vadă zburând în înaltul cerului.”

🟩 „Florinț” are:

sonoritate plăcută, blândă — potrivită cu atmosfera lirică;

bază reală în ornitologia românească;

și e mult mai inspirat decât o perifrastică gen „o pasăre verde cântătoare”.

Dacă vrei o notă foarte discretă în text (fără explicații), poți adăuga:

„un mic florinț (o pasăre cântătoare cu pene verzui)”
…dar sincer, nu e necesar. Contextul îl susține foarte bine.

Oricând mai ai întrebări din natură, folclor sau zoologie literară, sunt aici!

Am spus:
Nu găsesc florinţ în DEX decât cu sensul de „monetă de argint, întrebuințată în Olanda, în valoare de 2 lei”

ChatGPT a spus:
Foarte corectă observația — și îți dau dreptate: „florinț” nu apare în DEX în sensul de pasăre.
Asta fiindcă nu este un cuvânt de uz curent în limba română standard, ci unul din limbajul ornitologic și din unele surse științifice sau specializate.

🔹 Ce spun sursele de specialitate?
✅ În ornitologie, pasărea Chloris chloris (verdier d’Europe) este cunoscută sub numele de:

„Florinț” (vezi lucrări românești de ornitologie și liste oficiale, ex. Societatea Ornitologică Română);

alte variante notate sunt:

„fetiță verde”

„cinteză verde” (popular, dar confuz cu Fringilla coelebs, care e cinteza propriu-zisă)

„fringilă verde” (nume descriptiv, dar mai tehnic)

🔸 Ce faci în traducere literară?
📌 Ai două opțiuni corecte, în funcție de ce registru vrei să păstrezi:

✅ 1. „Florinț” – dacă accepți un termen mai puțin cunoscut, dar autentic:
„Sora ei îi dăruise un mic florinț, care venea mereu s-o salute…”

👍 Avantaje:

scurt, melodios,

autentic și conform realității zoologice,

evocă discreție, mister (potrivit cu un text poetic).

✅ 2. „O cinteză verde” – dacă preferi claritate și ușor compromis științific:
„Sora ei îi dăruise o cinteză verde, care venea mereu s-o salute…”

👍 Avantaje:

clar pentru publicul larg;

evocă dimensiunea afectivă și cântătoare a păsării;
👎 Dezavantaj: nu este o denumire 100% corectă — verdierul nu e aceeași specie ca Fringilla coelebs (cinteza propriu-zisă), dar sunt în aceeași familie (Fringillidae).

🟩 Concluzie:
🔹 Dacă vrei autenticitate și un pic de muzicalitate arhaică: mergi pe „florinț”.

🔹 Dacă preferi claritate și simplitate pentru cititorul contemporan: folosește „cinteză verde”.

Ambele sunt valabile. Totul depinde de tonul restului traducerii — și tu îl știi cel mai bine. Vrei și o sugestie pentru fraza completă?

Am spus:
Pentru Chloris chloris am găsit „florinte”, care e şi în DEX: „Pasăre mică sedentară cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui (Carduelis chloris chloris)”.

ChatGPT a spus:
Exact — foarte bine ai găsit! 🔍

Ai dreptate: în DEX apare forma „florinte”, și e clar că se referă la aceeași specie:

Florinte – Pasăre mică sedentară cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui (Carduelis chloris chloris).

⚠️ Notă: clasificarea științifică a fost actualizată între timp – azi se numește Chloris chloris, dar în trecut era încadrată la Carduelis (de unde definiția din DEX).

✅ Așadar, forma corectă și atestată în DEX este „florinte”.
Este:

exactă taxonomic (pentru contextul dat),

în uz literar rar, dar validă,

ideală pentru o traducere literară cu grijă la limbaj.

🔸 Recomandare de traducere (revizuită):
„Sora ei îi dăruise o mică florinte, care venea mereu s-o salute când era la cabană…”

🎯 Acum ai și acuratețe științifică, și acoperire lexicografică oficială.

Mulțumesc că ai verificat — e un exemplu perfect de cum rigoarea duce la cea mai bună soluție. Bravo!

Din toată conversaţia asta, partea bună a fost că mi-a dat denumirea ştiinţifică, chloris chloris, pe care eu n-o găsisem.

Iar în final nu i-am mai spus şi că florinte e de genul masculin. Şi am tradus pasajul aşa:
„Sora ei îi dăruise un mic florinte, care venea mereu s-o salute când era la colibă. Cocoțat pe undița meşterită de ea însăşi, o privea pescuind. Ea îi dădea firimituri de pâine. Îi plăcea tare mult să-i asculte trilurile cristaline și să-l privească înălţându-se în văzduh.”

 

Categorii: jurnal, traduceri | Etichete: | 26 comentarii

42 de ani bătuţi pe muchie

– pentru miercurea fără cuvinte

Categorii: amintiri, aniversare, miercurea fără cuvinte | Etichete: | 10 comentarii

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe