Oameni”masti” fara de fete
Tratati cu totii ca pe niste zdrente
Fara drept de exprimare
Nici macar o imbratisare
N-avem dreptul sa gandim
N-avem drept sa ne iubim
Calculam cat sa pasim
La ora exacta sa sosim
Am devenit niste roboti
Inimi frante sunt bucati
Gheata-n suflet,gheata-n minti
Poate-n ceruri vom fi sfinti…
Nu mai stim ce e iubirea
Bunatatea,pacea,omenia,
Poveri pe umeri tot caram
Nu dam o mana sa ajutam
Ne alimentam cu crime de la stiri
Ne miram apoi de ce avem in noi venin
Ne place creierul spalat
Stors si apoi imbalsamat
Nu cautam lumina sufletului pierdut
Nu cautam locul pasnic si placut
Ne facem rau noua, si celor din jur
Traiesti doar pentru tine, ca esti dur
Rautate, dispret,.., salbaticie
Astea sunt adevarata epidemie
Ne hranim „Egoul” noi, doar pentru noi
Nu vrem sa-i ajutam pe altii in nevoi
Ne asemanam cu o fiara cu colti mari, lungi
Ne muscam intr-una, ajungem niste ciungi
Mereu indoctrinati cu-avarul egoism
Hranind mereu doar „ura”, dracul „ateism”
L-am scos pe Dumnezeu din viata,
Suntem crestini doar de suprafata.
Raceala, distanta si-ntre noi ca frati
De duhul lumi am fost acaparati
Cat ne rugam? Cat stam cu Domnu-n partasie?
De asteptam al paradisului feerie?

N-am auzit s-ajumga-n cer gunoi,
Acolo sunt crestinii martiri de prin razboi.
Acestia viata si au dat pentru Isus,
N-au zabovit a crede ca El e mai presus,
Nu s-au compromis in mizerii si-n pacat,
Nu au avut-n viata un trai indestulat
N-au avut vile, conturi grase, dolarei
Ci aveau candele pline de al Duhului ulei.
Cum am putea sa dobandim cununa?
Cand noi crestinii nu mai suntem „una”?
Isus priveste din cer in jos la noi,
Ne vede tristi si-n inimi tot mai goi
Mai avem noi acea dorinta, acea speranta?
Ca vom traii in vesnicii o noua viata?
Isus ne-a spus prin al Sau Cuvant:
„Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”
Cum am putea noi fi? Sau a implinii?
N-avem purtare de ai Sai copii.
N-avem suflet gata pentru a daruii.
Dar avem de toate pentru a murii
Ce facem cu a noastra pretioasa mantuire?
O crestem in dragoste cu mare bucurie?
Dar am lasat samanta si diavolul ne-a luat,
N-a fost indeajuns Cuvantul adanc de-n-radacinat
Domnul sa ne readuca la dragostea dintai
S-avem odihna Domnului cuvant de capatai
S-avem Lumina cand decizii avem de luat,
De la rele gandul eu sa-mi-l abat
Sa nu iubim din tasta numai virtual
Sa ne vedem aproapele cu noi ca un egal
Sa-nlaturam orice falsa ispita judecata
Sa privim la a noastra proprie erata
Traim vremuri cand spitalele sunt pline
Spaga, mita… oh..nu mai tine
E timpul ca genunchii sa-i plecam
Rugaciuni spre Domnul sa-nchinam
Sa implinim ce predicam
Sa facem ceea ce cantam
Nu mai e mult si va venii Isus
Te-ntreb crestine „te va duce cu El sus”?
De pe pamant tu o sa mergi
Pe al carui drum tu o sa alegi?
Ce ai schimba in viata ta acum?
Cand sti ca toate vor fi scrum
Comoara in cer vrei ca sa ti faci?
Ori strangi finante in gauritii saci?
De vrei viata e timpul sa te opresti
Dumnezeu te asteapta sa te mantuiesti
Isus intinde Mana si-ti da ajutor,
Doar cu El inainte vei fi biruitor!