Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. (Apoc.21:1)

Nu stim cum va fi cerul nou si pamantul nou,dar cu siguranta acolo ne va fi mult …mult..mai bine decat aici.De aceea merita sa ramanem in „nadejdea credintei noastre”.

Am momente ca orice om de altfel,cand ma  bucur din diferite motive,si am asa o stare euforica, destinsa si placuta.Cui nu i-ar placea sa aiba parte de astfel de momente??

Desi caut mai mereu sa fiu pozitiva uneori nu reusesc.Imi da cu „eroare”.Ei bine..acolo va fi o bucurie permanenta,fara ingrijorari,fara ganduri,fara lacrimi,fara durere..

 Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” (Apoc.21:4)

Nimic nu-i prea mult acum pentru ceea ce va urma.Orice durere,orice suferinta,orice problema Dumnezeu o are in vedere,El niciodata nu ramane dator,fiecare lacrima este in evidenta Lui.Se merita sa suferim acum putin,pentru ca apoi sa ne bucuram o vesnicie alaturi de Creatorul si Mantuitorul nostru,Isus Hristos.

Caci intristarile noastre usoare, de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava. (2Cor.4:17)

 

Anca V.