Fragmente din cartea "Omenirea la Raspantie" scrisa in anul 1974!
Tezele lui Forrester si Meadows:
1.Lumea poate fi privita ca un sistem unitar omogen.
2.Daca tendintele actuale continua,sistemul se va prabusi candva pe la mijlocul secolului viitor.
3.Pentru a impiedica prabusirea,trebuie initiata o incetinire imediata a cresterii economice,care sa duca la echilibru intr-o perioada de timp relativ scurta.
Astazi vedem mai bine ca oricand ca societatea capitalista dezvoltata isi datoreaza avantul conjunctural,activarea promta a economiei in anii de dupa raboi in spatele ei se aflau continentele slab dezvotate,producatoare de materii prime.Masina industrializata a apusului pompa energie si substanta din rezervoarele uriase ale tarilor dominate politiceste si exploatate economic.
"Politicienii actioneaza adesea numai spre propriul lor interes si rationeaza pe orizontul de timp pentru care au fost alesi sau numiti"
Brusc - aproape peste noapte,raportat la scara evolutiei istorice omenirea se afla confruntata cu o multime de crize fara precedent:criza demografica,criza ecologica,criza alimentara mondiala,criza energetica,criza de materii prime.Succesiunea rapida de crize care cuprind in prezent intregul glob este cea mai clara indicatie ca oamenirea se afla la o raspantie a evolutiei sale istorice.Doua decalaje,in continua marire,par a se gasi la originea crizelor actuale ale oamenirii:cel dintre om si natura si cel dintre "nord" si "Sud",dintre bogati si saraci.Aceste doua decalaje trebuie eliminate daca vrem sa evitam producerea unor catastrofe cu efecte nimicitoare pentru lume,dar ele pot fi eliminate numai daca admitem in mod explicit "unitatea" globala si caracterul "finit" al Pamantului.
Omenirea pare deci sa fi ajuns la o raspantie:sa continua neabatuta pe vechiul drum,adica sa urmeze calea traditionala spre viitor,sau sa porneasca spre o cale noua?In cautarea unei asemenea directii noi se impune o reevaluare a vechilor premise.
Sa luam depilda,aspectul cresterii demografice.Putini sunt cei care vor contesta teza ca populatiei globului nu i se poate permite,si nu trebuie sa i se permita sa creasca fara restrictii , la infinit.Parerea ca populatia va trebui candva sa ramana la un nivel constant,deci va trebui sa inceteze cresterea demografica,castiga teren pretutindeni.
In discutiile actuale despre criza survenita in dezvoltarea lumii,cresterea este privita ca fiind in modul necesar de tip nediferentiat.Nu exista totusi nici un motiv sa nu se faca o paralela cu cresterea organica:mai mult,analiza care o prezentam in aceasta carte cu privire la optiunile deschise omenirii in abordarea sindromului de criza mondiala releva insemnatatea cruciala a conceptului de crestere organica pentru dezvoltarea viitoare a umanitatii.
In noile conditii,ilustrate de sindromul unor crize globale,comunitatea mondiala s-a transformat intr-un sistem mondial,adica intr-un ansamblu de parti functional interdependente.Fiecare parte,fie ea o regiune sau un grup de tari,are de adus propria ei contributie la dezvoltarea organica a omenirii:resurse,tehnologie,potential economic,cultura.Intr-un asemenea sistem,cresterea oricareia dintre parti depinde de cresterea sau noncresterea celorlalte.Rezulta de aici ca o crestere indezirabila a unei parti ameninta nu numai partea respectiva,ci si intregul asnsamblu.
Cresterea de dragul cresterii,in sensul unor numere si dimensiuni tot mai mari,pur si simplu nu poate continua la infinit.
Aceasta structura a cresterii neechilibrate si nediferentiate se afla in centrul problemelor celor mai presante cu care este confruntata omenirea,iar calea de rezolvare a lor este calea cresterii organice.In natura cresterea organica are loc pe baza unui "program" potrivit caruia diversificarea celulelor este determinata de necesitatiile diferitelor organe.Marimea si forma organelor si,implicit procesele lor de crestere sunt determinate de functiile lor,care,la randul lor,depinde de necesitatile intregului organism.Un asemenea "program" lipseste din procesele de crestere si dezvoltare ale sistemului mondial.Trecerea de la actuala crestere nediferentiata si neechilibrata a lumii la o crestere organica va duce la crearea unei omeniri noi.O asemenea trecere ar reprezenta o nastere si nu o pierire,un inceput si nu un sfarsit.
Nu mai suntem in situatia privilegiata de a avea de-a face cu cate o singura criza.In plus,marimea si caracterul global al crizelor actuale le deosebesc de majoritatea crizelor din trecut.In trecut,principalele crize aveau radacini negative:ele erau provocate de relele intentii ale unor stapanitori sau guverne agresive ori de catastrofe naturale privite ca nefaste in raport cu valorile umane:inundatii,cutremure.Dimpotriva,majoritatea crizelor actuale au radacini pozitive:ele sunt consecinta unor actiuni care,la origine se datorau celor mai bune intentii ale omului.Reducerea muncii omenesti prin exploatarea surselor de energie ale naturii,de pilda,era un tel pe care nimeni nu l-ar putea contesta,dar astfel sa ajuns la actualele crize de energie.Impunerea vointei omului asupra mediului natural,in folosul neamului omenesc,au fost mijloacele prin care omul a imblanzit natura,dar ele au dus la crizele ecologice.
Tarile si regiunile dezvoltate devin tot mai dependente de resursele naturale epuizabile din restul lumii.Daca pentru cei indestulati lipsa de petrol este mai ales un inconvenient,pentru tarile subdezvoltate ea inseamna o reducere directa si imediata a productiei industriale si a cantitatii de hrana..In contextul unor rezerve limitate pe plan mondial,o utilizare sporita a petrolului duce la o scadere a disponibilitatilor de harana.Desigur,repercursiunile sunt la scara globala,nu locala.
In viziunea "monolitica" sau omogena a dezvotarii lumii(A),in care se suprima diferentele dintre diferitele regiuni ale globului si se vorbeste numai despre indicatori si variabile globale,intregul sistem isi atinge limitele in acelasi timp si se prabuseste sau rezista.In viziunea bazata pe diversitate(B) nu exista conceptul unei singure limite pentru intregul sistem,dimpotriva,diferitele parti ale sistemului se afla in fata unor limite diferite in momentele diferite,perturbatile care rezulta pentru ansablul sistemului depinzand de relatile dintre partile componente.
Ceea ce ne trebuie este o restructurare interna a sistemului pentru a restabili starea "normala",in care subsistemele se afla in armonie reciproca,astfel incat fiecare dintre ele,rezolvandu-si propriile probleme,contribuie la solutionarea intregului.
Felul in care vor si solutionate aceste crize va hotari daca sitemul mondial in curs de formare se va angaja pe calea cresterii organice sau se va poticni dintr-o criza intr-alta,ajungand in cele din urma la o catastrofa globala.
Omenirea nu poate nici macar intra in prima etapa a cresterii organice globale daca decalajul economic dintre diferitele regiuni ale globului continua sa creasca.Se pune problema supraviteuirii lumii ca atare.
Modelul nostru arata ca daca cererea de petrol se inscrie in tendinta de pana acum a dezvotarii chiar si pornind de la estimari optimiste asupra rezervelor,petrolul se va epuiza candva in secolul viitor.
Alegerea sau respingerea caii de crestere organica este un lucru de care depinde insasi supravituirea omenirii,iar orice intarziere in recunoasterea acestei situatii este o chestiune de viata sau moarte.De nicaieri nu rezulta aceasta mai clar decat din dileme care ne pune cresterea demografica.
Daca investesti timp si resurse intr-o rezolvare care va da roade doar dupa ce iti expira mandatul,este foarte probabil ca nu vei primi laude,ci doar reprosuri,laudele le va primi succesorul in timpul madatului caruia se vor vedea roadele,in timp ce reprosurile vor fi la adresa perioadei anterioare in care,cu toate resursele mobilizate,solutia nu s-a materializat.Predomina deci tendinta de a amana examinarea unei probleme pana cand va expira mandatul lui X si ea va deveni o preocupare a lui Y.Trecutul nu este identic cu viitorul,si nu trebuie sa ne inchipuim ca cele intamplate in trecut se vor repeta probabil in viitor.
Moartea unei persoane este o tragedie,dar moartea unui milion este o data statistica ,afirma cinicii.Insa moartea a sute de milioane ar putea prea bine sa insemne o tragedie fara precedent pentru intreaga omenire.Interactiunile tot mai puternice din cadrul sistemului mondial actual vor duce tocmai la un asemenea deznodamant.
Lumea dezvoltata a folosit petrol ieftin ca sa-si stimuleze cresterea economica,ceea ce a dus la o cerere sporita de petrol,iar acesta ramanand ieftin s-a ajuns la o crestere din ce in ce mai mare.Spirala a continuat fara nici o masura de siguranta,si acum Lumea dezvoltata pare sa fi prins "patima" petrolului,iar renuntarea la ea nu poate fi decat dureroasa.Nu s-au creata nici un fel de substituienti realmente utili caci petrolul era inselator de ieftin.Nu s-a tinut seama ca petrolul exista in cantititati finite si ca se ardeau intr-o fractiune de secunda,adesea in scopuri lipsite de importanta,resurse pe care natura le-a creat in milioane de ani.Aceasta stare de lucruri este un exemplu perfect de aroganta in actualele relatii om-natura.Iar acum,cand pozitiile furnizorilor si ale consumatorilor s-au schimbat radica,lumea industriala va trebui sa plateasca pentru vechea ei atitudine si nu numai sub forma unor preturi mari la petrol.
Pentru prima oara in existenta omului pe Pamant,acestuia i se cere sa se abtina de a face ceea ce poate face,i se cere sa-si reduca progresul economic si tehnic sau cel putin sa-l orienteze in alta directie,i se cere de catre toate generatile ce vor trai pe Pamant,sa-si imparta bunastarea cu cei lipsiti,nu din caritate,ci din necesitate,i se cere sa se concentreze acum asupra cresterii organice a intregului sistem mondial.Poate oare el,cu constiinta impacata,sa spuna nu?
Istoria viitorului nu se va mai concentra asupra personalitatilor si claselor sociale,asa cum s-a intamplat cu istoria trecutului,ci asupra utilizarii resurselor si supravietuirii neamului omenenesc.Momentul de a influenta aceasta istorie este acum.
Trebuie realizata o constiinta mondaial,cu ajutorul careia fiecare individ sa-si inteleaga rolul sau ca membru al colectivitatii mondiale.Trebuie creata o atitudine fata de natura care sa se intemeieze pe armonie,si nu pe cucerire.Pentru ca specia umana sa supravietuiasca omul trebuie sa-si formeze un sentiment de indentificare cu generatiile care vor veni.










