Ghid de înțeles impozite

Impozitele pe proprietăți sunt de 3 feluri: pe teren, pe apartament/casă și pe mașini. Fiecare dintre ele, cu reguli și procente diferite de impunere, stabilite prin Codul fiscal de parlament/guvern și consiliile locale. De exemplu, pentru apartamente și case, deținute și folosite de persoane fizice se stabilesc niște procente de impozitare, cu un minim și maxim, iar consiliul local decide anual cuantumul acestora și eventualele excepții.

Dacă plătești impozitele în primele 3 luni din an, ai o reducere bonus. Dacă nu le plătești la timp, ți se mai adaugă dobânzi și penalități și, la un moment dat, ești executat. Ai totodată opțiunea să plătești sumele trimestrial.

Impozitele pe casă/apartament

Până în 2025 ele au fost calculate după o grilă, în funcție de localitatea de reședință, zona în care stai (central – mai scump, periferie – mai ieftin) și materialele din care sunt construite. Înmulțești suprafața cu procentul de grilă, pui reduceri, dacă este cazul și la suma respectivă aplici procentul de impozitare rezultând impozitul anual. În 2026 se modifică grila. Din 2027 s-ar modifica sistemul, în sensul că procentul se aplică la valoarea de piață (doar că nimeni nu știe cum se va calcula aceasta).

Impozitele pe mașini

Tot grilă, doar că este în funcție de capacitatea motorului și gradul de poluare, noutatea fiind că încep să fie impozitate și electricele/ hibridele.

Foamea de bani la buget înseamnă impozite crescute & în Ro impozitele pe proprietate sunt prea mici

Bugetul național are nevoie să crească sursele de finanțare, pentru a acoperi tot felul de cheltuieli, unele reale, altele din categoria nesimțiri + șpăgi; plus urmează pensionarea decrețeilor și bugete mai mari pentru apărare. Așa că, macroeconomic vorbind, te uiți pe surse și vezi de unde poți să mai crești partea de venituri. În Ro impozitele pe proprietate sunt considerate mici, deci logic, urmează creșteri.

Poți să crești valoarea impozitelor mărind baza de impozitare sau procentul (sau ambele) și eliminând excepții și reduceri.

La un apartament din Brașov, de 2 camere cu suprafața medie comunistă, dintr-un cartier normal, impozitul anual pe grila veche era până în 200 de lei. Pe grila nouă 2026, simulările arată un impozit de vreo 500 lei și ceva. Aproape de 3 ori. Valoarea de piață a unui apartament de acest fel (conform anunțurilor de pe fb) este de aprox. 100.000 euro.

Creșterea procentuală a impozitului este destul de mare, dar, comparat la valoarea proprietății este nesemnificativ (100 euro impozit este 0.1%).

Dacă însă comparăm impozitul cu salariul minim net pe economie, adică banii de care dispun oamenii, vom avea 500 lei/ 2574 lei (2699 lei din iulie 2026), atunci avem 19% – 18% (plus inflația anuală). Adică o cincime din venitul unei luni se va duce pe impozitul anual. Suma nu mai pare atât de nesemnificativă.

La calcul trebuie luat în considerare și faptul că proprietățile nu sunt lichide, nu e ca și cum mâine vinzi apartamentul scump și îți cumperi altul mai ieftin, plătești impozitele și îți mai rămân bani și de cico.

Valoarea de piață (2027)

Ce am priceput eu, este că la calculele din 2027 grila ar fi bazată pe valori generate din studiile de piață ale notarilor (cel care este folosit și pentru succesiuni?!). Astfel, dacă valorile rezultate din grila 2026 sunt mai mici decât acelea, impozitul va crește. Posibil chiar substanțial. Va fi mai interesant ce se întâmplă când valorile încep să scadă. Pentru că, să fim serioși, piața este momentan umflată cu pompa (proprietăți și chirii) și la un moment dat va suferi corecții.

Mașini private versus transport public

Din păcate pentru majoritatea celor care au crescut cu filme americane, unde personajul s-ar duce și la toaletă cu mașina, în Europa spațiul fizic nu ne permite mașini, nici multe, nici mari, indiferent că-s conduse de oameni sau sunt autonome (același drac); nici nu mai discutăm de poluare… Drept urmare, pe termen lung, impozitul și restul de taxe vor fi folosite pentru a scădea numărul posesorilor de mașini. Din fericire noi avem transport public, mai trebuie să îl eficientizăm (pentru oameni, nu pentru companie). Și, cu puțin noroc, să refacem și infrastructura de cale ferată. Mașina va rămâne să fie folosită pentru anumite funcțiuni specifice (ex. la magazin o dată pe săptămână sau în concedii) și de către anumite categorii de persoane (ex. cine lucrează în vânzări sau îngrijiri). Uitați de ideea că fiecare membru al familiei are nevoie de câte o mașină. Și loc de parcare aferent. Că nu va exista așa ceva. Decât dacă ne apucăm de demolat orașe.

Impozite versus calitatea serviciilor publice primite

No bine, ultimele două idei pe ziua de azi: există o suportabilitate față de taxele publice, indiferent de cât de nesemnificative par ele pe hârtie, care este influențată de numeroși factori, inclusiv de dezinformare și război hibrid. Mai important însă este ce primești de banii respectivi, servicii publice de calitate sau sictir mioritic. Și cât la sută din impozite se pierd în neantul corupției locale.

Site-ul CNPP

Pe scurt, bine că există. Altfel, vai și amar…

CNPP, adică Casa Națională de Pensii Publice, și-a făcut actualizări la site, astfel că poți să-ți faci cont cu semnătura electronică fără să mai fie nevoie să îl confirmi la ei la ghișeu. Foarte frumos. Deși site-ul arată ca în 1800 toamna, crearea de cont merge relativ ușor, completezi un formular online, după care îl semnezi electronic și îl trimiți împreună cu CI pe email la sucursala județului de care aparții. De ce mai trebuie CI, când există o lege care spune că, dacă informația se află la stat, nu mai trebuie hârtii suplimentare, naiba știe. Măcar nu mai trebuie dosar cu șină și nici mersul la ghișeu. Pentru că, de exemplu, sediul din Brașov este foarte mic și aglomerat.

Pe site scrie că persoanele fizice pot să depună cereri (nu era cazul) sau să vizualizeze datele din sistemul public de pensii.

No bine, în teorie, pe site poți să vezi diferite informații legate de stagiul tău de cotizare, declarații, carte de muncă etc. În practică, generezi cerere de vizualizare raport cu diferite date, după care primești mesaj că cererea a fost înregistrată și este în lucru și că vei fi notificat pe email. Primești email – dar durează – după care intri iar pe site, găsești unde apare raportul generat și descarci un pdf.

Seamănă puțin cu SPV, doar că este mult mai greoi și încet. Nu știu dacă rapoartele se generează manual, dar așa pare, că altfel de ce ar dura minim o zi să primești acces la un document? Eu am dat click de două ori pe același document, din greșeală, și am primit două rapoarte.

Sper totuși să i se facă cuiva milă și să upgradeze sistemul, nu de alta, dar împingem lumea către digitalizare și digitalizarea este de ev mediu.

moveit sau cât m-am mișcat în 2025

Puțin mai mult mers pe jos, cu treabă. Un coborât pe jos din Poiană, în sandale (nu faceți ca mine!). Mai puțin înot ca de obicei, din cauză de accidentări stupide, care nu se mai repară. 7 minute de alergat pe loc, idem.

Nasol. Nasol de tot. No bine, motivat, dar chiar în halul ăsta…

Apropo, ani de zile m-am împiedicat de scule de fitness prin casă, logic că le foloseam în mod curent. După care le-am mutat într-o cutie, să nu mă mai împiedic de ele și acum, logic, le folosesc rar și foarte rar. Nu faceți ca mine!

Diploma de universitate

No bine, astăzi nu publicăm diplome, că nu le-am dobândit la facultăți private, drept urmare stricăm trendul de pe piață, lol. Doar filozofăm puțin pe tema lor, că ce altceva avem de făcut pe vremea asta?!

(Apropo, când a devenit mediocritatea standardul din societate?)

Când am dat eu la facultate, către finalul anilor 90, cine dorea să studieze mai departe de liceu avea următoarele alternative: o postliceală, dacă vroia o meserie rapidă sau facultate la stat, în învățământul public gratuit (termen discutabil), unde dădeai examen în funcție de ce urma să studiezi; dacă picai la examen, te întorceai la examen în anul următor. Eu am dat examen de două ori, din matematică și economie, plus o limbă străină eliminatorie, care s-a scos ulterior. Facultățile private erau abia pe la început și atrăgeau preponderent două categorii: persoane cu bani mulți sau loaze, care nu aveau șanse în sistemul de stat.

Câțiva ani mai târziu, statul a inventat învățământul public cu taxă, context în care privații au început să atragă un număr din ce în ce mai mare de clienți, că doar aceiași profesori predau la amândouă. Și când a început să scadă numărul de studenți, s-au scos examenele și s-au înlocuit cu admiterea pe bază de dosar. Astfel, la vreo zece ani după ce am intrat eu la facultate, puteai să te înscrii simultan la mai multe facultăți, în mai multe orașe, dacă aveai bani de taxă de admitere.

De aceasta, dacă vedeți cv-uri de persoane cu facultăți făcute în paralel din anii 2000 încoace, în teorie era posibil.

Nu discutăm de calitatea învățământului superior, că nici al meu, de stat, cu bursă, nu a fost cine știe ce, dar m-a pregătit la modul general și oarecum specific pentru job.

Când am terminat eu facultatea și m-am angajat oficial, cu carte de muncă, pe grila de salarizare studiile superioare se plăteau dublu față de studiile medii. Acei coeficienți erau valabili pentru toată lumea, nu doar pentru mediul de stat.

Integrarea în UE a pus o presiune fantastică pe salariul minim, drept urmare acesta a crescut mai ceva ca pâinea de casă, an de an, coeficienții aceia au dispărut din Codul muncii, dar s-au regăsit în grile în legea salarizării personalului plătit din fonduri publice. Și oricum, ce sens avea să mai ai coeficienți, când absolvenți cu studii superioare se angajau pe poziții medii și piața dicta dinamica muncii?

În teorie, toate ocupațiile de muncă din COR au un standard ocupațional, care desemnează nivelul de educație aferent, adică de ce diplomă ai nevoie ca să lucrezi pe un anume post. În practică, există tot felul de portițe și, din nou, revenim la cerere și ofertă, cele două mecanisme care dictează dinamica pe piața muncii.

Din momentul integrării în UE, piața locală a fost integrată în piața europeană, cu tot felul de efecte interesante. De exemplu au început să existe tot felul de locuri de muncă de nivel mediu, plătite relativ bine, care s-au ocupat cu persoane cu diplome de studii superioare, dispuse să lucreze pe ele. De aici poate și relativizarea diplomei de facultate.

Pe de altă parte, vedem presiunea pieței europene: persoane fără cine știe ce diplome, plecate în țări vestice, câștigă mai bine decât persoanele cu diplome din țară.

În același timp, libertățile de mișcare din UE înseamnă și recunoașterea implicită a diplomelor din alte țări europene și viceversa, fără super birocrație.

În momentul actual, poți să trăiești bine mersi și fără diplomă de facultate; pe de altă parte sunt în continuare joburi unde ai nevoie de ea, mai ales dacă ești interesat de avansat în carieră (acolo nu este de ajuns doar facultatea, ai nevoie de master și/sau doctorat); dacă ești dornic de lucrat în sistemul de stat, atunci mai devreme sau mai târziu va trebui să ai și facultate, pentru toate calificările de nivel superior. Îți va aduce diploma de facultate salariul și respectul în societate? No bine, posibil să nu. Îți va asigura diploma un job sigur în contextul AI-ului? De asemenea, s-ar putea chiar contrariul, să rămâi fără job.

Ceea ce lumea ar trebui să înțeleagă este că diplomele ajută, nu încurcă; că dacă nu ai o calificare foarte nișată și extrem de căutată, atunci este bine să te califici prin metode diferite în mai multe arii conexe, încât să te poți reprofila, în caz de nevoie; că învățarea pe tot parcursul vieții este poate cel mai important concept de pe piață în acest moment, și nu mă refer la cursuri de dezvoltare personală aici. Și că, în viață, vor apărea foarte multe provocări cărora trebuie să le faci față, așa că trebuie să te pregătești mental pentru acestea.

Și vă rog nu mai comparați sistemul european cu cel de peste ocean și treceți peste mitul “talentat și cu idei, s-a lăsat de școală și s-a îmbogățit ca întreprinzător”, că marea majoritate nu aveți nici bani, nici capital social de la părinți pentru așa ceva și oricum și acolo discutăm de un număr minuscul de persoane care au renunțat la facultate, nu de georgei care de abia au terminat 8 clase și nu știu să scrie și să citească bine.

La nivel de UE există în continuare ideea că un număr mai mare de absolvenți de studii superioare echivalează cu creșterea nivelului de trai și cu dezvoltarea societății. Dar, după cum am văzut din pandemie încoace, chiar și oamenii cu diplome iau decizii proaste și sunt susceptibili la propagandă și fraudă. Așa că, din când în când, ne trebuie și câte un reality check. Și eu cred că avem nevoie nu doar de competențe tehnice, ci și de o cultură generală solidă, că vedem deja că trendul de pe piață cu toată lumea programare s-a fâsâit deja.

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina #Israel #USA (15)

S-a întâlnit prostul 1 cu dementul 2 în vară, nu s-a întâmplat nimic. Dar no, poate după următoarele două săptămâni… hai, poate până de Xmăs… sau după….

S-au întâlnit alți proști negociatori de neșpe mii de ori, în teorie s-a semnat finalizarea bombardamentelor din Gaza. Motiv pentru conflict să apară mai rar la știri. Și Dear Leader a mai rezolvat încă 8 războaie imaginare dintr-o lovitură. De acum o să curgă numai cu lapte, miere și măsline, din copacii ăia curățați de coloniștii extremiști din Cisiordania și cu pâine, sare și șaorma cu de toate, din ajutoarele de la restul lumii.

Dacă ne uităm la zona Israel/Palestina, avem după cum urmează: extremiști, care uită se se mai oprească; oamenii buni, care nu reușesc să-i oprească pe primii cu metode civice și legale; conflict modern în spații dense urbane, cu victime numeroase, din care mulți civili; greu de tras linie între combatanți și civili (dacă nu mă credeți, luați de citiți cărțile israelienilor luați ostatici în Gaza) și, cel mai important, Convenții de la Geneva care par depășite de situație sau de care nici dracu nu pare să mai țină cont. Păi și ce ne interesează pe noi, că nu trăim acolo? No bine, extremiștii învață unii de la alții și sunt conflicte care tind să se extindă geografic, mai ceva ca gripa chinezească (vezi atacul din Sydney din weekend).

Pe de altă parte, avem și cazul lui nenea fost terorist sirian ajuns președinte de țară distrusă de peste 10 ani de război civil, care joacă baschet cu soldații americani în campanie de pr. Adică cu cei care-l vânau să-l kilărească odinioară. Deci, există șanse de oareșce pace (dar cu ce efort?!).

Scenarită cu cele mai proaste variante dintre cele mai proaste. Viața bate filmul și nivelul de documentar din Idiocracy.

US – idealul societății a ajuns drojdia și cancerul lumii. Deși împăratul umblă dezbrăcat pe ecrane și pe terenuri de golf, nimeni nu este capabil să-i spună că este în curul gol. Și un moș dement, și la propriu, și la figurat. Fiecare face jocuri politici și-și numără ouăle voturile din midterm și acțiunile din instanță, ignorând complet faptul că unele acțiuni sunt ireversibile. Și că noi europenii suntem prieteni cu toată lumea, mai ales cu cei care ne-au adus gumă de mestecat, cocacola și filme cu cartoane, dar până la un punct. După care, care-i planul Europa? Ai făcut niște risk assessment sau încă tragi glitter pe nas și speri că e doar o fază la ăștia și că va trece?

Comunistul din NY e nasol. Comunistul de fapt e ok, că-i tot din Queens.

Operațiunea locația de pe twitter/X. Ah, vai, toate conturile de propagandă sunt fake și de prin lumea a treia. Ceea ce au uitat să spună angajații X este că toate aceste date ei le știu din momentul în care persoana își face contul, drept urmare puteau să șteargă/ blocheze conturi și ip-uri de nșpe mii de ori până acum. De ce le-au lăsat? Și ce preferă să mănânce la pușcărie, piftele sau chiftele?

Nu știu dacă vom avea un acord pentru războiul din Ucraina; dacă se va întâmpla asta, la cum se prefigurează, este doar un armistițiu, ceea ce înseamnă că în maxim 24 de luni, conflictul se va extinde – NATO zice 3-5 ani, eu zic mai repede, pentru că nu poți avea economie de război, care produce deja la 40% și să pierzi avantaj de producție + oportunitatea de a surprinde + ocazia oferită de senilul de Trump & prostovanii din jurul lui & amoralul de Vance. Eu, de exemplu, aș executa niște manevre drăguțe până la midterm sau chiar înainte de alegeri, depinde cât de repede se degradează Trump (că bine nu-i boșorogul). Europenii, măcar o parte din ei, par să înțeleagă chestia asta, dacă este să ne luăm după ultimele mesaje oficiale (inclusiv țări precum Elveția). Românii, well, românii sunt o specie aparte și pentru că sistemul de apărare pare a fi penetrat pe toate direcțiile de securiști & proruși, pentru că altfel nu-mi explic viteza melcului cu care se întâmplă chestii… sau mai degrabă nu se întâmplă, după un an de zile de la momentul Georgescu. Că altfel suntem doar o nație de tâmpiți și jur că nu suntem atât de tâmpiți precum americanii (no bine, m-am lins de viză și cu acest articol).

Anyway, prepare for impact. Și planificați în consecință. Pup u,

Acea perioadă din an în care se cerșește cu ursul și boxa (capra a rămas acasă)

Nici nu a început bine luna decembrie și au revenit cerșetorii de sezon. Față de anii trecuți, au apărut mai repede, că fix de ei aveam nevoie. Am văzut vreo două găști, sunt mai bine pregătiți, cel puțin din punct de vedere al costumației. În același timp, primăria s-a lăudat că, prin intermediul poliției locale, îi va controla de autorizații stradale (pe care nu le au) și îi va hingheri oficial. Ținând cont de realitatea de pe teren, pe care o trăiesc zilnic, permiteți-mi să fiu mai mult decât sceptică.

Ce aș vrea eu să priceapă acești cerșetori sezonieri, care vin la oraș să dea lovitura: Brașovul este un oraș înfiorător de poluat, inclusiv fonic. Ultimul lucru de care băștinașii au nevoie este de mai mult zgomot. În acest context, tobe, petarde, artificii și altele similare sunt un moț pus peste rahatul care este această metropolă. Și da, mai relaxați-vă în plm cu artificiile, că ani de zile omenirea a trăit bine mersi fără ele și n-a pățit nimic!

No bine, cum capitalismul sălbatic ne-a adus decorațiile de Xmăs prin magazine de prin toamnă și cum oricum este o vreme idioată afară, spiritul meu de sezon, și ăla puțin care a mai fost, este aproape pe terminate. Până și covrigeii i-am mâncat mai repede (aproape buni!)…

Bineînțeles că ar exista și varianta civilizată în care nu am avea cerșetori pe stradă, prin parcări sau printre rafturi la magazin și doar momente de divertisment în locații amenajate din oraș. Chestie cu care sunt de acord.

Dar asta ar însemna să fim un oraș european civilizat.

No bine!

Să colectăm selectiv, dacă ai unde

Orașul verde și de poveste, episodul de azi.

1. Sticle, plastic și hârtie (mai ales hârtie).

La mine, gunoiul se ridică de Comprest. Ghena este cea maro, containerele sunt doar pentru gunoi menajer, ca să poți să le folosești trebuie să te ții cu mâna de nas și să ignori zoaiele de pe asfalt (deși gunoiul se ridică regulat). Ca să îmi duc reciclatele, trebuie să fac dreapta, să trec de școală și să ajung la vecini, la ghena (1)81bis. Până la începutul toamnei acolo erau cele 3 containere colorate, pentru plastic, hârtie și sticlă, care erau folosite frecvent de oamenii din zonă și ridicate cam o dată pe săptămână (cred). La un moment dat trebuia să planific ochiometric când să ajung la ele, să nu le găsesc pline.

No bine, la marea curățenie din toamnă, Primăria/ Comprest a făcut curat în zonă cu tot cu containere; ce-i drept, plasticul din care erau făcute era deja putred. Faza este că în locul lor nu a mai apărut altceva, drept urmare din toamnă încoace arunc plasticul la gunoi, legat frumos, într-un sac separat; idem, sticle și borcane. Dar hârtia, nu mă lasă sufletul să o arunc la gunoi. Pentru că, spre deosebire de plasticul ăla de n feluri nereciclabil, hârtia știu sigur că se poate recicla. Momentan stau cu hârtia în casă și caut soluții.

2. Deșeuri textile.

Zice teoria că să bagi textilele în economia circulară, bifat, eu le-am luat de acolo; să le repari și să le folosești până nu se mai poate, bifat și asta; să le dai cadou prietenilor, bifat; să le donezi sau să le arunci la containere speciale. No bine, existau containerele cu Caritas pe ele, aparținând unui SRL – super idioate ca design, dacă mă întrebați pe mine, utilizator intensiv. Doar că ele au dispărut de vreun an de zile, pentru că legea spune că statul are obligația de a asigura containere de textile în fiecare localitate, așa că ar fi trebuit să apară sistemul nou. Logic că în orașul verde, sistemul nou apare doar în comunicate de presă, pe teren “de la anul”, așa că anul ăsta am trecut prin dilema: ce naiba să faci cu hainele? Soluția mea au fost ceva containere de pe la biserică, dar nici ăstea nu au avut viață lungă (dacă mă plătiți bine, vă zic două locații unde mai găsiți containere, lol). H&M și-a sistat programul, că primeau și ei textile. Și ONG-urile nu sunt o soluție pentru scos deșeuri de pe piață. Anul ăsta am scos-o cumva la capăt, nu știu la anul cum va fi.

De împărțit gunoiul pe compost și restul, nu deschid subiectul, că e tragic rău de tot.

Până una alta, nici saci de gunoi normali nu mai găsești pe piață, că toți sunt cu parfum. Asta într-o lume plină ochi de persoane cu alergii. Și probleme imunitare.

Oraș verde, da?!

Un strop de civism în orașul verde și de poveste, episodul 412

Pe scurt: Amenințată cu Garda de mediu, primăria și-a curățat spațiul din dotare.

Povestea: Primăria are un spațiu, dezafectat de câțiva ani, care se umple de gunoaie regulat, pentru că, din păcate, ăștia suntem ca nație, niște jegoși. O dată pe an, se umple și de frunzele care cad din copacii din apropriere.

Pentru că, din proprie inițiativă, proprietarul nu-și curăță spațiul, m-am învățat să le trimit sesizări pe aplicația primăriei. Anul acesta am așteptat să pice toate frunzele din copac, tocmai ca să nu îi pun să vină de mai multe ori (nu că s-ar fi întâmplat așa ceva în trecut), după care le-am trimis mesaj. La o săptămână distanță mi-au răspuns că solicitarea a fost închisă cu rezoluția “Luat în evidenţă pentru analiză” (moment în care mi-a explodat jumătatea de neuron pe care o mai posed) și că zona din jur a fost igienizată, dar interiorul, adică fix acolo unde era problema sesizată, “va ramane in evidentele noastre pentru lucrari viitoare” (explozia numărul doi).

Carevasăzică gunoiul este mai nou politică locală brașoveană. Dacă mai aveați dubii.

No bine, am răspuns la mesaj că aceasta nu este rezolvare și că, dacă nu-și curăță spațiul până la finalul săptămânii, îi reclam la Garda de mediu și DSP.

Nu a mai fost nevoie, pentru că la o zi distanță, domnii din primărie au găsit cheia de la colegii și au venit cu băieții de la Comprest. Doi domni din primărie care supervizau și doi băieți de la Comprest care munceau.

Concluzia: se poate, cu puțin efort.

Cărți, scene și manele – ediția decembrie 2025

It’s kind of mind-blowing to find out recycling is fake.

Wait till you find out about Santa Clause, buddy.

English Teacher

Most importantly it can’t be hygge without your family and friends!

Frozen The Musical

So play. Learn. Grow up. Follow your passions. Find someone to love. Do your best. Be kind when you can, tough when you need to be. Hold on to your friends. Don’t go against the direction of the painted arrows in the floor. You’ll be just fine.

Things My Son Needs to Know about the World, Fredrik Backman

Home Alone și Die Hard, să nu avem discuții. După care restul de pe listă. 🙂

Revine Emily in Paris, care nu mai este în Franța, că s-a mutat în Italia. Dacă este să ne luăm după trailer.

Netflix se transformă încet-încet în Hallmark, drept urmare anul acesta primim 4 filme de Xmăs: A Merry Little Ex-Mas, Jingle Bell Heist, My Secret Santa, Champagne Problems (e aproape distractiv), plus Hot Frosty, care-i din anul trecut (ăsta este cu Lacey Chabert care este vedeta Hallmark la propriu).

Oh.What.Fun, tot un film de Xmăs cu Michelle Pfeiffer.

Tinsel Town, tot Xmăs, cu accent englezesc și Kiefer Sutherland (serios??!!).

Fackham Hall, parodie după Downton Abbey, Damian Lewis într-un rol principal.

Avatar: Fire and Ash, o fi ultimul sau nu?

Ella McCay, n-am priceput nimic din trailer, motiv pentru care l-am trecut pe listă.

Song Sung Blue – Kate Hudson, Hugh Jackman și un tribut pentru Neil Diamond.

Little Disasters, ecranizarea cărții scrise de Sarah Vaughan.

The Housemaid, ecranizarea cărții Freidei McFadden. Anul viitor poate încep să-i citesc și cărțile, cine știe…

Marty Supreme, pare interesant din trailer, un soi de dramă cu mafioți și pingpong, plus Timothee Chalamet.

Eleonor the Great, cu June Squibb în rolul principal, merită văzut și discutat, subiectele abordate fiind vârsta a treia și Auschwitz.

The Long Walk, pentru când o să fiți ghiftuiți și sătui de prea mult cheer de sezon, dar luați în considerare că e horror rău de tot (ecranizare după nea King, logic).

Mi-am început anul citind Nuclear War: A Scenario, de Annie Jacobson și l-am terminat văzând A House of Dynamite, foarte bune amândouă, variațiuni pe temă dată. No bine, s-ar putea să nu mai dormiți vreo lună după și să aveți ceva dureri de stomac, dar na, trece cu timpul. Altfel, interesant filmul, ca o piesă de teatru cu trei acte, arătând același eveniment de pe trei nivele decizionale diferite. Iritant însă cum apare președintele US, în biroul oval, bând cafea dintr-un pahar de unică folosință branduit… băi, până și în Titanic au avut căni normale în recuzită, nu un kkt de plastic care nu se reciclează.

Salt then Sour then Sweet de pe coloana sonoră a documentarului Come See Me in the Good Light, adică Sarah Bareilles și Brandi Carlile, vocea și Andrea Gibson, versurile, frumos, tragic, dar frumos. Eros Ramazzotti și el a scos un duet cu Alicia Keys, în italiană, intitulat La Aurora, drăguț.

Noi o ascultăm pe Gwen Stefani cu Hot Cocoa, de pe albumul de Xmăs.

9.99

9.99 lei. Un broccoli de 500g sau un kilogram de pătrunjel rădăcină. Prețuri actualizate, din două rețele mari de magazine. Marfa care era până în 7 lei a sărit deja peste, deși bănuiesc că nu a absorbit noile prețuri la benzină, și urmează minim două majorări de prețuri, prima de sărbătorile de iarnă, mascate sub forma reducerilor de sezon și următoarea la început de an, prilejuită de noile grile de impozitare pe proprietate (case, terenuri și mașini). Momentan salariul minim pare înghețat, dar urmează în martie liberalizarea gazului, deci majorarea numărul 3. Discutăm doar de ce știm la nivel de piață internă, fără efecte de pe piața internațională. Dacă măsurile de până acum nu dau rezultate, tva de 11/21% se poate duce către 24% fără probleme, că doar am mai avut așa ceva.

Scapă cine poate.