ora25

Era război și trebuia să lupt cu plictiseala
Ieșisem puțin, nici eu nu știam cât o să-mi ia
Și-n timpul ăsta ei o tot sunau pe mama
Și mama mă suna pe mine în tot acest timp
Dar eu dădusem telefonul pe silent ca să aud exploziile
Îmi plăcea mai ales ultimul lor sunet
Ultimul fir de praf căzând
De ce ai dezertat, fiule, din armată? mă întreba mama
Vrei să te nenorocești? Vrei să ne nenorocești pe toți?
Și eu îi spuneam Hai, măi, mamă, cum să dezertez?
Cine ți-a băgat prostiile-astea în cap,
Am ieșit numai puțin, să-mi caut o carte.
Fiule, nu ești sănătos, îmi spunea mama,
Nu așa se face, du-te imediat și luptă
Îmi spui mie ce carte vrei și ți-o aduc eu
Și-așa voiam să-ți aduc colțunași și găluște cu prune.
Eu mă duc, i-am zis, dar dacă n-au toalete curate,
Eu nu rămân la război peste noapte
Și dacă nu au paturi curate, eu nu lupt pentru mizeriile lor
Că nu m-am dus la război ca să mă întorc mai bolnav decât am plecat,
dacă voiam microbi, îi găseam și fără să-mi pun viața în pericol
Mama mă aștepta la poartă, gata, fiule, am verificat
Numai frigider n-ai ca să te simți ca acasă
Totul era într-adevăr curat ca lacrima
Am inspectat dormitoarele, sala de mese, dușurile, veceurile
Nimic de reproșat. Și ca să nu-mi mai vină vreo idee
M-a dus de mână și la cabinetul medical,
Uite, fiule, aici ți se va coase piciorul
Părea în regulă dar, dar, mamă, nouă nu ne trebuie ortopedie
N-ar fi mai bine la Predeal? La sanatoriul pentru psihici?
Că am trecut amândoi prin atâtea traume și nimenea nu ne-a tratat
Iar acum, cu războiul, toate se vor agrava
Eu când am venit la război, cam așa ceva speram
Recuperarea fizică e un plan jignitor
Suntem ființe spirituale, cine te-ar auzi ar crede
Că nu facem decât să bem și să mâncăm!
N-ar fi trebuit să merg așa de departe cu sondarea terenului
Era deja prea târziu, mi-era foame și sete de-mi venea să-mpușc pe cineva
Află că în gura mea e un mormoloc, mamă, pe care vreau să-l văd ajuns broască
În gura mea e un mănunchi de ierburi pe care vreau să le văd înflorind
Tălpile lui Iisus sunt în gura mea și trebuie să le spăl
Pletele Mariei Magdalena sunt în gura mea și trebuie să le limpezesc
O cârpă e în gura mea și tocmai voiam s-o clătesc
Mașina pe care scrie spală-mă! e în gura mea
La astea trebuie să te gândești când îmi spui – Fiule,
Nu știu cum poți să bei atâta apă fără să ți se facă rău.

Și te-am rugat de-atâtea ori
Să nu-mi mai spui – Fiule!

Most animal species are endangered or extinct from extreme radiation poisoning, so that owning an animal is now a sign of status and empathy. Poor people can only afford realistic-looking electric animals. Mercerism uses „empathy boxes” to simultaneously link users to a collective virtual reality of communal suffering.

Cu toată bucuria (aici e o curbă pe care o vom lua altădată)
E și plin de tâmpiți în zonă
Cuvântului grav îi răspunde un cor de nie-nie-nie
ca la spartul timpanului – spui un cuvânt, auzi altceva, apoi întrebi curios în jur – până la urmă ce cuvânt era
Și constați că e bine, un fel de bine deosebit de cretin
Toată lumea a auzit ce voiai să spui, numai tu ai distins doar o voce străină spunând chestii absurde unei mulțimi în mișcare
Ca un furnicar (mamifer cu limba lungă și cleioasă) vorbind către furnicar (de ascultători care mișună) șocat de polisemie
Și te întrebi dacă nu cumva ai văzut undeva performance-ul ăsta
Cu vorbitor fix și public variabil, cu actor lent, pe o scenă din dezvoltare durabilă, pe o stâncă
Și spectatori în accelerated motion.
Toți porumbeii au mersul ăsta, mereu, de-ai naibii, i-o conspirație de actori muți în jurul băncii dinspre care vine o firmitură și tu trebuie să arunci firmitura care să hrănească, nu o pasăre sau un stol, ci specia și trebuie să faci asta la modul general și cotidian, nu la sfârșit de lume, nu în prag de extincție, nu pentru a trimite civilizațiilor extratereste un cd cu muzică
Înțeleg porumbeii faza cu firmitura? Au reținut-o? Revin la locul firmiturii? Le lasă cu limbă de moarte sursa de hrană puilor?
O gaură neagră se cască-ntre picioarele băncii.

Aranjați piesele în ordinea corectă pentru a descoperi imaginea de mai jos

Că multe chestii mai aveți voi în buzunar
Cuiburi de rândunele (ne-am săturat), de berze, nou-născuți
Pe care-i strângeți de gât atât de emoționați (e băieți)
Un bulgăre care se topește, se topește, se topește
Înțelegeți-vă, în jurul lui e cald, lăsați-mă să traduc niște metaforă vrac, simt că-mi fac mâna, mă dezmorțesc, pas sprințar printre hardughii, un râu vă mai curge din buzunar, nu m-ar mira să-l scoateți, să vi-l treceți prin păr înainte de-a ciocăni la ușă, chiar și o sonerie aveți în buzunar, din aceea rară, cu lătrături sau ciripeli, ce le mai place să sune la ea și apoi s-o ia la fugă,
Un ventil cu preaplin și sifon orientabil
O radiografie dentară și un senviș din care discret… salata ca o batistă…
Un pui de crocodil pentru lacrimi
Un pui de pernă pentru Ea
Și când spui Ea, dintr-o dată ți se face pielea de găină
Și-o piatră ponce pentru călcâie
Simt că n-am terminat cu păsările
În buzunar cred c-aveți și o labă de iepure cu baterie solară
Nu există poet fără buzunar, tre să aibă fiecare ceva imposibil în buzunar, tre să facă fiecare ceva inima(…)ginabil în buzunar, nici hocus fără pocus, nici focus fără fum că mă enervez acum.
Deci n-aveți. Sunteți ca-n filmele alea când cineva se sperie de-un deget care-i împunge coastele
Hai, de disperare mai simulezi un pistol
Da’ cum de celălalt nu se gâdilă?