-
Ancora – Partea a 2a
Continuare de acum două săptămâni. – Știam că o să vă placă unul de altul până la urmă, zise încet, obosită, privind în paharul gol. Aveam încredere în tine că vei înțelege. Mona simți nevoia să-și strângă picioarele sub ea și să îmbrățișeze perna decorativă. O privi fix pe Ana, sperând ca ea să continue… Continue reading
-
Ancora – Partea 1
„Nici măcar nu-l plac. Ce mi-o fi venit?” Mona își tot zicea asta, în timp ce orașul defila în viteză de cealaltă parte a ferestrei aburite. Iubitul ei continua să vorbească despre ceva ce aflase de dimineață la știri, iar femeia răspundea cu câte un „Îhî” din când în când, fără să recepționeze nimic. Coborâți… Continue reading
-
Mai aproape
Întâi îi văzu culorile, fâșii pământii prin poarta metalică. Aproape că o rată – doar faptul că se mișca fluid dintr-o parte în alta a curții îi dădu de înțeles că e o ființă în acel contur. Stătea în mașină, parcat aproape de gardul de beton decorat. Stinsese luminile și aștepta, cu motorul încă pornit,… Continue reading
-
Escala
Adevărul era că, în ciuda device-urilor și cărților, Mia se plictisise de moarte în această călătorie înapoi spre casă. Își găsiseră un loc, ea și soțul ei, fix în mijocul sălii de așteptare. Își cumpăraseră cafea, apoi sandwich-uri, apoi ciocolată. Trecuseră printr-un episod de serial, apoi separat prin playlist-uri și podcast-uri și… se topea. Se… Continue reading
-
Parada
– Didi, ce-i aia? Degetul mic, albit de frig, arătă înspre pânza groasă întinsă peste o bancă. Tânăra aruncă o privire scurtă, concentrându-se pe poteca pe care simțea că ar avea-o printre oamenii îngrămădiți, înainte să răspundă: – O stemă. Muzica se auzea tot mai puternic, se strângea în jurul lor odată cu toți acei… Continue reading
-
Intersecția
De nicăieri, mica intersecție era blocată și vehiculele se adunaseră până peste calea ferată, claxonând. Dintr-o Toyota de familie, doi copii blonzi începură să plângă, treziți de frâna bruscă. Dintr-un Golf evada fumul de țigară ca ceața, pe cele două ferestre întredeschise. În mijlocul acelei agitații, o Hyundai albastră și o dubă albă se opriseră… Continue reading
-
Toate alinturile de pe Pământ
Sunt tot felul de lucruri pe care le-am învățat în lunile astea. Am învățat macao cu cărți ungurești, remi și table (+ cum sa așezi piesele de șah ca să se închidă cutia, fix ca-n banc!). Am învățat ceea ce corporatist s-ar numi tehnici de mediere a conflictelor, modalități de a face față situațiilor neplăcute,… Continue reading
-
Inel
E doar un simbol. Un obiect fizic, de care sunt legate o anume dată și-o seară, și-un loc, și-o emoție (pe cine încerc să păcălesc? un univers întreg de emoții). Dar, deasupra consistenței și greutății sale, este un simbol. Al ceva ce eram de dinainte, dar neformalizat. A lui. A ajuns atât de puternic să… Continue reading
-
Anul Cel Bun
Acum vreo opt ani începusem să-mi scriu scrisori către viitor cu ce mi-a umblat prin suflet în anul ce se încheia. S-au adunat trei. Sau patru. Apoi a dat peste mine viața, ne-cheful, frica de a-mi aminti și de a-mi asuma responsabilitate pentru tot ce am făcut (bine sau rău, moral sau mai puțin). Și… Continue reading
-
Povești cu oameni mici
Unii oameni pe care-i cunoști ți se par comuni. Ca femeia asta, undeva între două asumări, între puștoaică-rebelă și femeie-mamă, cu breton de punkăriță și mofturi de soție. Da, sigur, îți trebuie să stai de vorbă cu ea, e mai bine decât să nu. Te sâcâie felul ei aproape nonșalant, cu momente bruște de altruism.… Continue reading
Ada Pavel's blog 
