Ciob de oglinda...

Poposeste la usa mea...
...ii maruntesc relieful in miliarde de subunitati, cu vai si creste, cu munti si falii.
O cunosc parca pentru a mia oara, continent virgin de suveniruri.
Se deschide inaintea mea, insa, parca pentru intaia data, cutia de bijuterii prafuita, atat de falnica si eleganta.

O zaresc acum, printre umbrele vremilor in care am privit-o fara sa o vad... E curata, casta... si miroase a maces si a grau....

Zambeste cu coltul gurii, strengareste.
Anii i-au adus bruma si intelepciune, scoici de margaritar si perle din praf de pusca...
Imi ghiceste toate tainele, fara vorbe...
Si tace, acceptand... stiutoare... fiind capabila sa imi deseneze mape in amanunt, dar lasandu-mi foaia pustie...
Si tace, zambind, asteptand sa ma tradez, sa ma pierd in antrenul ludic pentru care am fost faurita.

Si tace... si tac...
Ii strang mainile cutate, si accept, nestiutoare, zambind...