A propos-uri

La Universitatea din US, parcarea era cu plata. Da(mn!), cu plata! Asa ca pe langa lab fee, library fee, 1, 2, 3, 4 fee,  bla-bla fee, era si parking fee. Daca nu aveai un permis pentru parcare per semestru, atunci trebuia sa achiti la parking meter ori de cate ori aveai cursuri.

Studenti fiind, dese ori aceste parking meters semnalau rosu, semn ca “timpul cumparat” pentru parcare a expirat. Si, in consecinta, amenzi! Amenzi in plicuri orange ca sa se vada si sa te bucure de la mare distanta!;)

Eroina noastra era o batranica, semana mult cu batranica din desenul animat “UP” – foarte dulce si foarte “bunica”. Ea venea si punea bani, banii personali!! in meters-urile expirate ca sa nu fie studentii amendati. Un semestru am fost binecuvantati cu gestul ei. Nu si urmatoarele. Pentru ca batranica noastra a fost amendata. Aparent  gestul ei de a pune bani in meters si prevenirea darii de amenzi studentilor a prejudiciat bugetul local pentru ca amenzile aduceau venit mai mare decat parking meters-urile ne-expirate.

Intr-adevar, tara tuturor posibilitatilor…bune si rele, wow si blah!

Pe mine ma mira ori de cate ori revin in Moldova, ca mai sunt fete cu unghii vulgare si cheap looking la fel de lungi ca si degetul, iarasi ma mira cand vad lenjeria la vedere si multe altele. In alta parte, m-a mirat ca label-ul de prostituata aplicat moldovencelor de turci inca e foarte actual. Mereu am tendinta naiva sa cred ca –ATAT! E in trecutul rusinos. No bine, ca nu e.

La Consiliul Europei l-am intalnit pe Cagdas, un baiat turc care imediat ce a aflat ca sunt din Moldova abia astepta sa dezbata un subiect aparte cu mine. Marele meu noroc e ca persoana avea un simt al umorului excelent, asa ca dialogul nostru nu a fost foarte tensionat..si mai putin jenant pentru mine.

Cagdas mi-a povestit despre Tanga care locuia la el in casa in Turcia si era menajera. O moldoveanca cu studii superioare pe nume Tanya, dar pentru ca lenjeria tanga fie ii statea la vedere, fie era foarte usor de vazut prin haine, i se spunea Tanga. Tan..ya nu a lucrat prea mult la ei acasa pentru ca a incercat sa se apropie mai mult de tatal sau decat era cazul. La fel, s-a intamplat si cu o alta ruda de-a lui care avea, la fel, o menajera moldoveanca si pe care au trebuit sa o concedieze pentru comportament indecent. Poate ca nu e cazul sa ne dea turcii lectii de moralitate, dar sunt turci intelectuali si nu doar “pestii” turci din Moldova.

Pana la urma, fiecare isi face viata cum vrea si nu am dreptul moral sa judec, dar in puii mei!!! cat se poate sa fiu eu stigmatizata drept “easy catch” cand spun ca-s moldoveanca din cauza la toate proastele , prostituatele camuflate, toate ingratele si nesimtitele astea?  Si in genere, cand o sa se destepte si “destepte” moldovencele astea?

In fine, eu si Cagdas am ajuns la concluzia ca Tanga exersa toata ziua pentru un runway show pentru Victoria’s Secret! :)

Relativ asemanator cazului precedent, dar privind printr-o latura metaforica :) (numai si numai asa!:), prezint urmatorul text spre apreciere: (Ohoho, how formal we are!:)

Eram la ora de International Marketing si in stil tipicamericanesc, prima ora e dedicata autoprezentarii unii altora. Atunci Mrs. Barnhart ne-a cerut sa scriem pe board un cuvant ce ne reprezinta mai mult si de ce. Un cuvant care sa aiba vreo conotatie p si oarecum sa explice de ce am ales ora respectiva. Un joc destul de fainut si o modalitate de a interactiona din prima. Au fost multi bankeri (unul chiar de varsta tatalui meu si coleg cu mine..hello, daddy!:) cu ani grei de experienta ce, evident, se prezentau ca goal-orientated, perfectionists si cam tot ce gasesti la synonims.

Iese o tipa din Kazahstan (sau Turkmenistan..sau Tadjikistan…deci, tan!) si scrie “faithful”. STOP! Rewind! Ba da, e fidela tipa. Si ce a urmat a semanat foarte mult cu o sedinta la psihiatru, unde ea isi povestea esecurile sentimentale, forta de a nu cadea in melancolie si alte bullshituri emotionale relevate. Si incheie cu ideea ca ea e oricum va ramane mereu o fidela. (Aha, bravo! Who cares?)

  Viva politetea si toleranta americanilor! Profa, un pic derutata, totusi nu schita nici cea mai mica grimasa la relatarea total pe alaturi a tipei.

Pana la urma, in viziunea fetei, ce ar aduce International Marketing in viata ei? Well, poate un boyfriend/sot careia ea sa-i fie …faithful..

Dupa o banala conversatie cu maica-mea, mi-am adus aminte de un caz ciudat ce merita ceva randuri aici.

Rasfoiam, de curiozitate, niste CV-uri zilele trecute. Mi-am dat seama ca avem atatiaEinsteini junior si eroi printre noi si nici nu realizam asta (ceva de genul la comical cartoon heroes, nu chiar historically talking heroes).                     Absolut intamplator ochii mei (lentilati) dau de o noua rubrica intr-un CV destul de capricios. Zicea asa rubrica aia- de ce sunt eu deosebit:  (un fel de “stiati ca..”(sunt un imbecil) sau cum sa fail imediat un job). Citesc. Un rand. As fi prea subiectiv sa vorbesc despre defectele mele, dar prietenii mei ar spune ca nu am nici unul. Buimacita recitesc “citatul”.                                                                                                                                                                                                                          Mi-am zis ca cineva face feste, doar nu e CV real asta sa spuna asemenea tampenii. De curiozitate, il sun, la un numar ce-l credeam fals- surpriza!! Imi raspunde un tip. Ma prezint, foarte neincrezatoare si plina de dubii, il intreb cateva chestii din CV.  Incepem chiar sa avem un dialog. Imi zic- ori joaca bine tipul, ori el e chiar autorul de jure, de facto si de IT-o al CV-ului. Simtind ca tipul devine tot mai nervos, simtind  asii in mana, il intreb- dupa parerea ta, tu fiind cel fara defecte..evident, ai fi persoana potrivita pentru noi. De ce? Am incercat din toti porii sa ma abtin din rasul isteric care deja imi facea tot corpul sa tremure. Asta zice- “apu vedetz despre mine io pot sa spun reli, da  prietenii mei au dzis ca io potentzal am mult si bun ”. WTF???

Faza e ca era pe bune tipul asta. Ce l-a facut sa ajunga sa abereze astfel? Probabil, cineva sau ceva (google search) l-a sfatuit ca trebuie sa te pui in cea mai buna lumina, sa te prezinti ca fiind.. perfect. In mintea lui (element in stare latenta de putrefactie), tipul nu a inteles ca din tot textul CV-ului, ideea respectiva trebuie sa reiasa, ci a ales calea cea mai scurta– mai, da nu am defecte!; manca-l-as de narcisist!

 Trebuie totusi de  apreciat modestia baiatului- nu a spus el ca nu are defecte, ci prietenii lui…!

A fost odata ca niciodata o foaie A4. Acea foaie A4 a ajuns la mine pe birou. Si avea un text ce incepea cu -esti moldovean, daca si urma un sir de atribute personalizate poporului moldovenesc. Nu m-am regasit in multe si am zis ca nu suntem noi chiar asa de… asa..Si ca sa- mi infirme cele gandite, destinul meu mioritic mi le-a adus pe “ele”-le astea in viata mea.
Eram la concertul de inchidere a “Martisorului 2009”, obosita dupa o zi lunga de munca.. relaxata si oarecum.. fericita..parca neobisnuit de calma atmosfera..Pana la acel moment…THE MEMENTO MORI has ARRIVED! Exact in spatele meu cineva manca seminte. Si nu era tampita in spatele salii (mai bine zis, in bine meritatul fund), era in randul 4! La zgomotul pe care il facea, in pauzele dintre cantece, sunt sigura ca si aia de pe scena ar fi auzit-o. M-am uitat la tipa odata sa ma asigur ca are seminte si nu popcorn, cu niste buze pline de coji, aia manca nestingherita semintele. Faza e ca nu sunt eu irascibila la nesimtiri din astea, ci la sunetele produse de aia care nu au etica mancatului civilizat. Simtind ca mi se duce seara mocnind de ciuda si cu tot dreptul de consumator ce revendica (pe buna dreptate) buna calitate a serviciului oferit (si anume- entertainment:) ), m-am intors iarasi la provinciala aia si m-am asigurat ca ea si partenerul ei, mi-au vazut expresia deloc prietenoasa a fetei. Tipa si-a scuturat falangele de bipeda si a incetat sa mai fie in grajd. Macar si pentru alea 10 min ramase.

Eram la concertul ansamblului “Igor Moyseev”. Foarte rar, ba chiar prea rar cand sunt uluita de artisti. Poate ca nici nu am fost la prea multe spectacole de calitate ca sa devin un fan inrait al concertelor. No bine, copiii astia de la Igor Moyseev, are my heroes now. Stiindu-mi norocul ( glumet pe seama mea), m-am linistit cand langa mine s-a asezat o doamnna. Eleganta (aparent), culta (foarte aparent), cu bun simt (mit). Entuziasmata urmaream spectacolul si netipic mie, vroiam sa aplaud mereu.. Atmosfera super! Filmam cand s-a auzit cel mai dezgustator sunet posibil. Tipa de langa mine si-a inspirat mucoasa nazala foarte zgomotos, in modul ala aparte, din nas si din gat (??), ca am avut impresia ca a ajuns in creier si a inceput sa o rugume in gura. Ehhh, om de cacao ce esti! A inceput sa-mi bata nebuneste inima de sok auditiv insotit de o imagine mentala a gurii aleia…dar mai ales, de culmea nesimtirii. Imi zic- bine, odata cred ca nu e atat de grav daca a ajuns ex-“dna” la o anumita stare. Dar ea a continuat propriul show cu regularitate. Ma uitam eu la ea, persoane din fata, ea continua. Mi-am dat seama ca ea e cretina rau de tot incat nici macar nu constientiza ce naiba face! Si iarasi, eram in randurile din fata si aveam impresia ca o auzeau si cei de pe scena in micile pauze dintre piese. Eu a trebuit sa trec in alt rand, de alfel riscam sa ajung la stiri.

Sa revin la foaia a A4..La alea 31 de puncte, eu le adaug si pe astea 2. Moldoveanul e in continua ..evolutie..:) URA!