arakelian

Zilele trecute am ajuns la spital ( unde fac voluntariat de 8 ani si m am imprietenit cu super oameni) si C. imi spunea plina de tristete o vorba veche: cunosti valoarea unui barbat cand ajungi la mosteniri sau la divort .

Am tacut.
Ce sa ii spun?
Ii pun o mana pe umar si intreb: “esti bine? Te pot ajuta cu ceva? ”

Si imi povesteste pe scurt ca s-a ajuns la conflicte in familie de la mosteniri. Fratele traieste de 20 de ani in una din casele parintilor, ea nu a avut luxul asta fiind mai mica si a pornit de la zero in tara straina, si acum la mostenire fratele sustine ca unde sta el sa nu se imparta.

Si mi s-a parut trist.

Inca o data femeia e inferioara barbatului si fiul ( risipitor si fara job) este avantajat si preferat de parinti, ca fiind continuatorul numelui ( si, se pare, a lenii ) si pus presiune ca ce, ea are 2 joburi si casa deja.
Inca o data ei se uita ca ea, C., in strainatate, a muncit si 2 joburi sa isi stranga avans de casa, a platit rate, crescut copii, inceput o afacere ( o spalatorie, nimic genial dar ceva cu munca si atentie la calitate). Totul de la zero, in pofida carentelor de limba, fara suportul familiei si prietenilor.
Trist cand parintii ajuta la inceput doar unul din copii. SI mai trist cand ajuta doar baiatul. Si mai trist cand ei cresc si uita ca ce au primit nu au primit si celalalt, si li se pare ca li se cuvine.
Si mai trist cand lenea este incurajata dar munca si eforturile sunt uitate.
SI mai trist e ca lumea vede rezultatele si ca ea are. Dar uita ce sacrificii sunt facute.
Si ca are ipoteca si la locuinta curenta (pana la varsta de 68 de ani) si are ipoteca si la afacerea inceputa. Si are peste 50 de ani si deja resimte varsta si oboseala si ca juma din acea mostenire i-ar fi usurat anii de batranete.

Din pacate confictul cu mostenirile sunt similare cu divorturile. Pentru prima prima data vedem de ce este cu adevarat capabil barbatum – mai ales cand pierde controlul si e lovit in orgoliul barbatesc.
Si adevarul e si mai dureros: nu a devenit brusc asa. Asa fost dintotdeauna: a profitat de usurinta de a locui in casa primita cadou, fara presiunea responsabilitatii nu a lucrat multi ani si a inceput sa creada ca i se cuvine. Asa e de multi ani dar pur si simplu nu am vrut sa vedem asta.
Cu tristete i-am zis Corneliei ca o incheiere pasnica nu se va întampla. Si sa se pregateasca sa mearga la notar si avocat /eventual la tribunal, ca pot veni conflicte lungi si sa gandeasca daca merita asta, pt ca uzeaza emotional fix ea, care munceste si trage din greu.
I-am adus aminte ca oamenii care nu au nimic de pierdut isi vor scoate cutitele. Oamenii care nu au muncit cu transpitatie vor folosi, fara rusine si fara limite. Fratele ei, care a avut peste 20 de ani locuit fara chirie /rata si a economisit juma din salariu ( pe cand ea a dat juma din salariu pe chirii / apoi rate) se vor folosi de asta. Si ca unii sunt in stare de amentintari, manipulari.
Ca vor fi si alti membri ai familiei implicati si afectati. Si ca singura persoana care ii pasa de ceilalti e tot ea.
Si sa se astepte ca majoritatea oamenilor din jurul nu vor sa ajute dar vor suna pentru drama, barfe, spectacol.
Sprijinul real trebuie ales cu grija – e in ea.

Mostenirea la romani nu e doar sfarsitul vietii unei persoane. Ci uneori a familiei, si scoate dedesupturi si adevarata fata a oamenilor. Ca in divort: e o dezvaluire, vedem cine a fost cu adevarat responsabil si a facut concesii si cine a profitat. In fata judecatorului sunt atatea documente false si minciuni incat te intrebi cu cine esti ruda…

Si din toate astea, cine iese mai puternica? femeia. Ca si-a invatat lectia. Ca merge la terapie de ani de zile pt ca moartea unui parinte scoate si ceva traume si rusini ascunse. Ca si moartea unei casnicii la fel. Scris caiete despre ce a fost rau si ce rau am ignorat, ce am ascuns sub pres. Ca ce e sub pres si interzis la vorbit si aratat la ceilalti ca vai, ce rusine, ne vorbeste lumea, e tot mizerie si roade de acolo, de sub pres.

Si omul rau nu e doar ala de pe strada cu bota in mana, e si cel din familie care ascunde rahatul sub pres, care manipuleaza si profita si isi ia avantajele de pe spatele mamei /surorilor/ sotiei etc. pentru ca i se cuvine, ca fiind mostenitorul numelui.

Si i-am mai zis ceva C.: ai grija ca fix astia, ce stau acasa fara munca au mintea odihnita si fara griji si stiu a te invarte cu vorbe pana ajungi sa te indoiesti de tine.

2026 e la usa si lumea blogurilor e plina planuri si rezolutii si noi obiceiuri si cuvantul anului si liste de kg de pierdut, dar nu vad pentru acestea sa fie scrise si planuri, nu vad energie directionata catre ele, nu vad claritate sau pasi inceputi. Si nici nu o sa fac asa pentru mine pentru ca pana pe 15 ianuarie o las moale, pana in februarie am si decis ca am esuat.

De data asta pornesc diferit si profitat de saptamana libera dintre Craciun si Anul nou si planificat altfel:
Mi-am notat pe hartie 3 reusite ale lui 2025.
Notat, tot pe hartie, 3 esecuri ale lui 2025. Alea dureroase. Si stat calm cu ele si scos lectiile invatate de acolo.
Cautat, atent, ce locuri mi-au mancat energia. Da, le-am scris pe blog pentru ca abuzul emotional si financiar ce nu a incetat nici dupa divort, sau momentul cand am ajuns la tribunal intr-o sala cu complet de judecata femei, avocate femei, si singurul somer si nesimtit de senin fiind inculpatul fost sot si eu muream de rusine….
Cautat atent 3 lucruri ce mi-au dat energie in 2025.

Si pornit de aici. Luat lectiile si pornit pe calea lor cu pasi mici. Scris. Ok, desenat.
Si promit pe 2026 o sa acord mai mult timp si importanta micilor lucruri ce imi dau energie si zambete.

Mi-am facut si o lista cu lucruri incepute si neterminate. M-am trezit ca scriu si ceva conversatii neterminate. Some closures. Si 2 decizii ce le aman… da, sa termin in anul asta ce trebuia sa termin, si sa nu le duc cu mine mai departe.

Am mai scris cateva mesaje la persoane care mi-au inseninat si influentat anul. Gasit timp sa ma intalnesc cu 2.

Si impartit pe trimestre. Tot ce avui pe trim 3 si pe trim 4 din 2025 au iesit (nu perfect dar mi-a iesit). Lista mai scurta, plan mai simplu si mai concret.

Un 2026 fantastic vine.