gone before daylight

nu inteleg de ce toti scriu despre bradul ala si mai pun si poze cu aglomeratia din fata bradului, din spatele bradului, de pe drumul spre brad, de parca mai aveam nevoie de dovezi fotografice ca suntem idioti. adica sunt ei ca s-au dus, eu am stat tot weekend-ul acasa si am zacut in stadii mai mult sau mai putin avansate de adormire.

de ce s-au dus atat de multi la inaugurare ma depaseste, nu e ca si cum ar fi disparut bradul pana a doua zi. poate pentru a trai impreuna magia momentului in care o mana ucigasa aprinde becurile alea, magie care oricum nu merita deranjul nici pe departe, but i guess that’s just me, unfestive like that.
nici nu vreau sa ma gandesc cati ani de resurse ne consuma intr-o seara monstrul ala luminos, mai ales acum de cand cu campania aia lansata de petrom parca. in care vorbesc in paralel un tip tanar si unul batran. tanarul povesteste entuziasmat ca sotia lui is expecting si ca unul din hobby-urile lor e sa lase caldura, televizorul si lumina deschise tot timpul, iar cel batran povesteste ca se incalzeste la o lumanare pentru ca nu mai sunt resurse, pentru ca in final sa vedem ca de fapt batranul e fiul risipitorului aluia tanar. foarte de impact campania, cel putin pe mine m-a impactat si nu sunt chiar cea mai impactabila persoana if i may say so myself.

si cand te gandesti ca toata campania e degeaba pentru ca oricum nimanui nu-i pasa, toti vor sa-si faca poze langa brad ca sa le puna apoi pe hai faiv, de preferat insotite de un insight mind-blowing de genul langa cel mai inalt bradutz din europa 🙂 pentru ca asa sunt artistii astia care expun pe hai faiv, mai plastici si profunzi decat noi restul muritorilor de rand. care am zice probabil langa cea mai inalta si oribila structura metalica ce imita vag forma unui brad. dar ei nu sunt asa, ei vad frumusetea ascunsa a lucrurilor, de asta cand un astfel de artist pune o poza cu el tolanit in iarba, explicatia o sa fie relaxandu-ma in vegetatia proaspata a inaltelor creste alpine, si nu colectand microbii din iarba in care tocmai au facut peepee doi caini si trei oi.

pentru ca un dus fierbinte si un somn de 10 ore sunt so passe, dupa o zi semi agitata la birou si doua seminarii plictisitoare am hotarat aseara ca ar fi cazul sa go wild. si cum cea mai wild activitate accesibila in contextul dat era festivalul filmului spaniol, fost-am. chiar daca hoardele de piaristi si alti corporatisti veniti sa se culturalizeze si ei asa, macar pe fuga, ca tre sa ai ceva fancy de povestit dimineata la cafea, nu prevesteau nimic bun. inotand cu greu printre bretoane, margele si fuste office am ajuns la locurile noastre de la balcon fix langa doua domnisoare ale caror neverending stories despre tipu ala nou de la vanzari, tu! am avut deosebita placere sa le ascult toata seara. cand sa aflu si eu ce a mancat la pranz tipu ala nou de la vanzari a inceput filmul mama lui de film, de parca d-asta se duc oamenii la cinema, sa vada filme.

nu stiu daca mi-a placut sau nu cos it’s tricky like that si nu m-am hotarat inca in ce cheie sa-l interpretez. ca totusi nu vezi in fiecare zi un tip care ajunge intr-un sat pierdut de lume unde incepe sa invie persoane mai mult sau mai putin moarte. asta in timp ce pretinde ca el insusi e jumate om jumate inger, ceea ce ar explica intrucatva de ce se indragosteste ba de curtezana satului ba de tipa pura, inocenta si unhappily married. pentru ca in timpul vizionarii creierul imi era asaltat cu tot felul de informatii nefolositoare despre serialele preferate ale tipului aluia nou de la vanzari, a trebuit sa meditez ulterior la semnificatiile profunde ale filmului. care sunt sigura ca exista, pentru ca i’m a sucker for deeper meanings si refuz sa accept ca un tip care invie morti si vorbeste cu miei e doar rezultatul unei imaginatii febrile si a catorva pahare de tequila in plus. sunt sigura ca toata povestea e o metafora si tipul e de fapt jesus. si a ales sa ramana cu depravata satului nu pentru ca era o bunaciune, ci pentru ca a vazut in ea un miel ratacit pe care il putea aduce pe calea cea dreapta. desigur, exista si posibilitatea ca era doar un scrantit with a soft spot for bitches, dar sa nu gandim negativ.

daca am gandi negativ, am spune ca e uber penibil ca o sala intreaga plina cu indivizi care se auto-proclama pe toate drumurile ca fiind openmindedoriginalisicreativi sa pufneasca si sa chicoteasca la o scena de sex mai rau ca niste elevi de clasa a saptea in ora de biologie. dar nu gandim negativ, mai ales ca talentul meu innascut de povestitor i-a facut pe toti colegii mei de birou sa caute filmul pe net. si sunt sigura ca mentionarea cuvintelor cheie full frontal nudity n-are nici o legatura cu asta.