O lasa in spate si probabil nu o mai prinde din urma niciodata. Incercai sa ma convingi ca astea doua nu fac echipa buna impreuna. Ca acolo unde e dragoste, nu mai are loc orgoliul. Te straduiai sa ma inveti sa las orgoliul deoparte si sa-i dau voie iubirii sa preia controlul, sa o las…

Doar isi mai pierde uneori din putere si nu mai simtim ca ne copleseste, iar momentele cand o simtim intens devin tot mai rare, dar nu dispar. Cam asta inseamna vindecarea: un proces lung si greu in care facem pasi, uneori mai marunti si alteori uriasi. Diferenta o face: cine ne insoteste in acest proces.…

Imi comunica data, ii multumesc, confirm si ramane batut in cuie. N-am nici o tresarire, dar spre seara ma loveste bomba: cum fix atunci? Oare nu e tocmai ziua in care a inceput totul? Creierul meu parca vrea sa ascunda de mine realitatea si ma lasa in ceata, dar ma pun si caut. Stiu exact…

In timp ce o ajut sa se dezbrace ca sa o spal, isi acopera fata cu ambele maini. E numai piele si os, dupa ce boala a macinat-o indelung. Tremura si se tine cu greu pe picioare pentru cateva minute. O imbrac, ii curat ranile, o pansez si o invelesc, dupa care ii duc lingura…

M-au cutremurat cuvintele astea, asa incat explicatiile si exemplele care au venit dupa ele nici nu-si mai aveau rostul. Imi venea doar sa-ti repet “si eu, si eu”, dar m-am abtinut. Numai eu stiu cat m-am abtinut sa nu-ti spun tocmai tie, atunci. Azi: -Cred ca s-a intamplat ceva cu vecina. -Ce sa se intample?…

Aveam in minte alt plan, dar la intersectie il schimbam brusc si viram spre stanga. Ne amuzam de felul in care am calculat timpul si distanta, diferenta de doar cateva minute, dar hai sa mai schimbam. Coboram panta aia pe care am cazut atunci cu bicicleta, de mi-a ramas si acuma semn. Incep sa alunec…

Acolo imi sunt cel mai bine infipte radacinile. Acolo pot combina copilaria cu tineretea si viata de adult, sa ma simt putin din fiecare. Acolo e singurul loc unde mai pot merge sa ma simt deopotriva rasfatata, protejata sau linistita. Acolo, atat cat a mai ramas sau mai bine zis cati au mai ramas. Si…

Ma doare. Incerc sa ii spun si isi da ochii peste cap. Imi dau seama ca n-am cui, si ma opresc. Imi vine sa plang, dar lacrimile nu tasnesc in afara, ci inauntru. Azi toata ziua m-am gandit la asta: de unde vine durerea? De unde vine starea asta de disconfort (putin spus), de tensiune,…

Au fost saptamani pline cu zile intense in care uitam chiar sa mananc, in care un telefon in plus mi se parea cea mai mare greutate, in care o rugaminte sa mai fac ceva pe langa era o povara imensa. Stres si tensiune acumulate din experientele anterioare ma antrenau sa stau in garda, mereu cu…