Toamna comunismului

Motto

“Este insa suficient, pentru a infrange comunismul, sa declari categoric ca el nu este ceea ce pare a fi?

Va accepta omul flamand sau omul in zdrente, aceasta atitudine negativa?

Isi vor uita ei goliciunea ori foamea si le vor accepta numai pentru ca li se spune despre comunism, in care isi pusesera ultimile sperante, ca nu este ce pretinde sa fie?” Ion Ratiu

Era o vreme in Romania cand o pozitie socio – politica iti deschidea toate usile si iti procura lucruri rare si scumpe, fara sa ai nevoie de bani.

Daca erai inginer, primeai cadou cristaluiri din cele mai scumpe si aveai casa plina… Erau o mare valoare!

Si eu am in casa reminiscente din aceasta “bogatie”…

Daca erai profesor sau invatator, primeai cadouri, la fel.

Usile iti erau deschise peste tot si pentru tot ce aveai nevoie, in functie de unde lucrau parintii copiilor pe care ii aveai in clasa.

La fel si inginerii sau economistii.

Era un sistem clientelar creat pe criteriul necesitatii si a traficului de influenta.
Generatii intregi de oameni: toti cei nascuti intre 1947 – 1980 au trait, au fost creascuti, educati in acest sistem al traficului de influenta.Pentru toate aceste generatii nu existau alternative la a reusi in viata decat daca intrau in sistem.
Educatia primita in familie, a celor nascuti intre anii 1947 – 1960, era un pic diversa, insa. Parintii erau cei care au suportat impactul schimbarii.

Unii s-au adaptat, altii au fost obligati prin reeducare sa se adapteze, altii s-au dat la fund, tragand dupa ei familia si obligand, prin educatie, copii sa obtina performante scolare. Credeau, in naivitatea lor ca ei, copii, vor reusi asa…

Tata imi spunea: “Invata. Ce ai tu in cap, nimeni nu iti poate fura”.

Da, nimeni nu mi-a furat ce aveam in cap: stiinta despre o multime de lucruri… dar nici nu mi-a folosit sa razbat in interiorul sistemului clientelar si al traficului de influenta.

Dispretul si umilintele parintilor acelor gneratii au fost transmise copiilor prin credintele si valorile care le-au fost inoculate in mediul familial
Credinta ca:

– noi suntem saraci,

– tu nu esti de nasul acelei functii,

– tu nu esti fiul lui…

– tu trebuie sa ramai sarac si curat,

Valoarea ca:

– tu nu traiesti din furat

– tu nu traiesti din parat pe altii

– tu nu faci rau la nimeni si nu ravnezi la bunul nimanui

– tu esti drept, inteligent si cu carte, pentru ca, cine are carte are parte…

Toate acestea au marginalizat, au tinut pe loc si au condamnat generatia anilor ’50 – ’60 la o viata plina de renuntari si frustrari.

Drept urmare, atunci cand au iesit de sub influenta (tutela) acestor valori “nefaste” multi si-au crescut copii in asa fel incat sa se adapteze sistemului clientelar si traficului de influenta.

Asa incat, multi copii ai anilor ’60 – ’80 au avut si suportul familial intern si suportul educational extern sa se formeze si sa fie adaptati la acest sistem clientelar si al traficului de influenta.

Cei care s-au adaptat cel mai bine , de data asta, au fost cei care formau mediocritatea, insa.

… Au inteles din zbor ca extinderea care le aducea un trai mai bun nu era cea intelectuala si spirituala, ci era cea materiala si politica, adica mediul “Stefan Gheorghiu” de 3 luni, 1 an sau 5 ani si Biserica care intre timp devenise biserica de stat.

“Epurate si reorganizate, bisericile, mai degraba decat sa dispara, accepta sa duca o existenta precara care depinde numai de bunavointa guvernului. In Romania, de exemplu, reprezentantii a sapte biserici si a doua culte s-au intalnit la Bucuresti, in iunie 1949 si si-au exprimat <completa satisfactie cu conditiile existente in Republica Populara Romana>. Printre celelalte , Biserica Ortodoxa are o pozitie privilegiata. Nu numai ca este tolerata, dar este chiar si folosita pentru planurile de durata ale regimului.” Ion Ratiu, “Moscova sfideaza lumea” pag.118

Doar asa puteai sa-ti propulsezi familia (copiii) pe trepte mai inalte ale succesului politic si social.

Pe de alta parte, sursa era doar Statul, iar acolo unde nu era statul, erau sistemele clientelare din fabrici si uzine. Aici erau adevarate retele de furat.

Iata o clasificare:

1. 1. Reteaua din jurul secretarului de partid
   2. Reteaua din jurul directirilor si a inginerilor sefi
   3. Reteaua din jurul sefilor de atelier
   4. Reteaua din jurul sefilor de birou
   5. Reteaua din jurul maistrilor si a CTC-istilor

Era o piramida a hotiei organizate.

Monstri de astazi.

Imediat dupa Revolutie (?), in libertate, nimeni nu te mai impiedica sa iti manifesti constiinta. Asa ca, societatea romaneasca s-a restructurat treptat.     S-au format cercuri sociale pe diverse valori intelectuale. Apoi, s-a constatat ca valoarea intelectuala nu este suficienta nici social si nici politic daca nu e completata de cea umana…

La asta au contrubuit mult romanii intorsi din exil, cum au fost Ion Ratiu, Duvara, cei de la Europa Libera, Campeanu si altii dar si valorile care au trait in tara cum au fost Coposu, Tepelea, parintele Galeriu, si multi altii care au facut rezistenta comunismului.

Tagma coruptiei si a traficului de influenta a fost un pic bulversata de toate astea. Le-a luat un pic mai mult de 20 de ani sa se restructureze, sa-si clarifice obiectivele, telul si sa reuseasca.

Nici cei mai buni prevazatori ai epocii post-decembriste nu au prevazut asta! Nimeni nu a prevazut asta.

Doar Stalin si Beria, cei care au conceput acele faimoase indicatii NKVD din ’47 gasite pe ici pe colo, prin cancelariile tarilor ex-comuniste, au prevazut asta!

Comunismul a dat roade… in libertate!

“Ca toti oamenii blocati de nenumarate restrictii si controale, ei muncesc, fiindca este mult mai usor sa faci munca pretinsa decat sa te gandesti cum poti sa-ti folosesti propriul timp, in mod liber consimtit.” Asta este unul din adevarurile enuntate de Ion Ratiu inca din ’57

Comunismul a inceput in Rusia, tara in care diferentele dintre clasele sociale erau la poli opusi si va lua forme terminatorii (de autodistrugere) in tarile cele mai saracite din lagar: Polonia, Ungaria, Romania si Bulgaria.

Razboiul rece care a lucrat in exteriorul acestor tari, s-a mutat in interiorul lor, devenind sistemic si anihilant al schimbarii.

Sper sa fiu contrazisa, dar mai mult, sper sa fiu completata de multi alti analisti mai buni ca mine ai teoriei enclavelor, enuntata mai intai de Ion Ratiu, in ceea ce priveste modus operandi a comunismului in disolutie.

Teoria enclavelor comuniste practicata de URSS ca politica externa de expansiune si explicata pe larg de Ion Ratiu in cartea sa “Moscova sfideaza lumea”, a fost si este aplicata cu succes astazi, in interiorul tarilor foste comuniste.

Pornind de la viziunea lui Ion Ratiu, care a descris pasii si metodica URSS in implementarea sistemului comunist in lume, am urmarit in Romania pasii care au fost aplicati de neocomunisti, dupa 1989, incepand cu Iliescu si teminand cu Dragnea si care au ca rezutat starea de astazi a Romaniei post-comunista.

Iata rezultatul cercetarilor mele, mergand pe firul faptelor:

1. 1. Saracirea economica a tarii prin decapitalizarea industriei.

Primul pas spre decapitalizarea industriei, a fost facut de Iliescu la cateva zile de dupa eliminarea lui Ceausescu si preluarea puterii FSN, cand a iesit pe posturile de TV si a dat ordin ca toate fondurile de investitii si de rulment a intreprinderilor sa fie transferate la fondul de salarii.

S-a produs asa, devalorizarea tehnologica definitiva a industriei care avea nevoie, ca de apa, de retehnologizare si decapitalizarea ei.

A urmat apoi marea si mica privatizare.

Intreprinderile decapitalizate, flota, CFR, materialul rulant, siderurgia, resursele naturale … totul este vandut pe nimic sau, acolo unde exista valoare, se fac vanzari in pierdere, pe comisioane si coruptie.

Relatiile economice externe au fost redirectionate catre grupuri private de interese, ministerele au fost capusate de aceste grupuri la toate nivelurile …

1. 2. Mentinerea unei continuie stare de conflict intre paturile sociale

… Prin utilizarea posturilor TV si a ziarelor aservite, culminand cu aducerea minerilor. Pentru a accentua si mai mult conflictul intern s-a creat o stare de neancredere si suspiciune propice crearii de diversiuni de tot felul.

La ce foloseau?

La distragerea atentiei populatiei de la regruparea comunismului si instaurarea unei noi forme de neo-comunism.

“Rusia comunista are succes deoarece ea poate apare drept prietenoasa si subversiva in acelasi timp”, scria Ion Ratiu in cartea sa “Moscova sfideaza lumea”.

Va invit sa extrapolati si sa inlocuiti “Rusia comunista” cu “Ion Iliescu si Frontul Salvarii Nationale”… Rezultatul este asta:

“Iliescu si FSN-ul au succes deoarece ei pot apare drept prietenosi si subversivi in acelasi timp”, ca metoda in diverse etape ale dezvoltarii tinerei democratii incepand inca de la derularea Revolutiei.

Iata aici cateva situatii cheie:

• in noptile de 22-24 decembrie, cu chemarile catre populatie sa apere televiziunea si alte institutii,
• cand au permis formarea miscarii Piata Universitatii
• cand au simulat acceptarea partidelor istorice in discutiile de reformare a Romaniei,
• cand au repetat “Jos comunismul”
• cand au adus minerii…etc

A inceput, apoi, treptat, demonetizarea principiilor democratiei prin folosirea continua a unor practici de calomniere a lor…

In interiorul tarii, la nivelul fiecarui judet, s-au creat adevarate enclave de saracire prin aparitia asa numitor “baroni” locali care traiau si lucrau in dispretul total al legilor si al bunului simt.

1. 1. 3. Incurajarea lichelismului social – politic.

Asta s-a facut printr-o politica a somajului fals si a ajutoarelor sociale de tot felul, prin practici electorale de cumparare mascata a voturilor in campaniile electorale.

Treptat, timp de peste 20 de ani, prin metodele mai sus enuntate, practicate de esalonul 2 si esalonul 3 si 4 comunist, Romania a ajuns astazi in pericolul de a deveni din nou un stat totalitar… prin crearea de enclave de sistem clientelar si aservit unor oameni politici fara scrupule si fara constiinta si prin atacuri si distrugerea sistematica a separarii puteri executive de cea legislativa.

Subversiv si sistematic, tanara democratie este bombardata de aceste practici invatate, de manipulare, de saracire intentionata si artificiala a unor zone de tara de unde apar noi “baroni” tip Dragnea, sau oameni politici si “intreprinzatori” care fac afaceri oneroase cu statul si folosesc practici de trafic de influenta.

Suntem acum in momentul in care este atacat sistemul judiciar si institutia presedintelui… Statul roman si politica la nivel inalt astazi este facuta de oameni de o mediocritate rara.

Pe vremea comunistilor imi puneam mereu intrebarea: “De ce are nevoie Partidul de atatia prosti?” Era o mare dilema pentru mine de ce la conducerea Partidului Comunist in fiecare judet, oras sau la nivel de intreprinderi era promovata practic ignoranta si mediocritatea.

Qui prodest? – ma intrebam eu… Am inteles doar in libertate la ce foloseau acesti oameni mediocri si la ce folosea mediocritatea ridicata la rang de cinste…

Imi amintesc ca Brucan a raspuns o data la o intrebare a unui jurnalist care suna cam asa: “cat timp ii trebuie Romaniei ca sa redevina un stat cu adevarat democratic?” (posibil ca nu au fost astea cuvintele, dar sensul intrebari era asta)…  

Raspunsul pe care l-a dat, a fost previzibil. Dar nu raspunsul in sine mi-a ramas in memorie ci expresia fetei lui Brucan: un zambet si o privire care spunea mult mai mult decat cuvintele… Nu stiu daca sunt singura care a observat asta. Intuitiv, atunci, m-am intrebat ce a vrut sa spuna?

Astazi am inteles ca de fapt Brucan nu s-a referit la Romania ca democratie occidentala ci la altceva…

… Raspunsul nu era pentru noi ci pentru esicherul comunist care preluase puterea si… nu numai pentru ei, ci chiar pentru dincolo de granitele Romaniei.

El a raspuns atunci: “25 de ani”…

Au trecut 25 de ani si… unde este Romania, pe plan intern, dupa acesti 25 de ani de la asa zisa Revolutie?

Spre ce se indreapta?

Spre unde?

Spre a deveni ce?

Maria Ratiu