Nu există păreri obiective. Cine afirmă contrariul demonstrează și mai mult această axiomă. Opiniile și viziunea noastră asupra vieții este bazată pe experiențele prin care am trecut și pe oamenii pe care i-am cunoscut. Noi suntem produsul societății în care trăim și cum n-ai da asta este inevitabil. Topul meu se cere a fi considerat ca fiind o opinie subiectivă, care nu reflectă faptul că aceste albume sunt cele mai bune, ci doar că mie îmi plac cel mai tare. Acestea fiind spuse, ”Motor!, Acțiune!”:
3. Atoms for Peace – AMOK
O să vă-ntrebați, ce-i Asta și ce caută Asta în TOP? Întrebare perfect legitimă, printre altele. Cei care niciodată nu au ascultat Radiohead, sau au ascultat doar ”Creep” (ce păcat, pierdeți multe) niciodată nu vor înțelege de ce cineva ar asculta un astfel de album ca AMOK. Ca să îți placă Atoms for Peace (pentru cei ce nu știu – superband format din solistul Radiohead – Thom Yorke, basistul The RHCP – Flea, un producător de muzică foarte cunoscut în Anglia Nigel Godrich, fostul toboșar R.E.M. – Joey Waronker și percuționistul brazilian Mauro Refosco) trebuie neapărat să fii un fan detașat Radiohead. Nu cred să existe oameni care iubesc Atoms for Peace însă nu iubesc Radiohead. Anyway, AMOK este un album dinamic, ce se contopește perfect cu peisajul și anturajul urban. Deși cu o textură vizibil electronică se citește ca un album rock. Sunetul acidulat, ritmul alert (la ritm-section lucrează 2 oameni concomitent, lucru rar întâlnit), vocea falțetată a lui Thom (da, anume vocea, de la ”TKOL” încoace am încetat să mai fiu atent la versurile lui, oricum e ceva ezoteric, inexplicabil) te bagă într-o transă orășănească din care nu vrei să ieși. Și dacă nu vă imaginați cum această electronică poate fi interpretată live, căutați concerte de-a lor, electronică pură cu instrumente vii, huh? Să luăm de exemplu cântecul ”Ingenue”. Așa sună varianta studio (videoclipul tot e interesant, dans marca Thom) și uite așa varianta live (oh textUrile astea, chiar merită a fi discutate). Thom Yorke pare fericit, și la cei 45 de ani pe care îi are nu încearcă să mai stoarcă lacrimi de teenagers, cum o fac mulți în goana după bani ușori și popularitate. Lui pur și simplu nu îi pasă dacă pe youtube cineva o să se smiorcăie ”he used to be cool when he was playing Creep” El cântă în concordanță cu vârsta sa fiziologică și psihologică și eu personal nu văd nimic rău în asta.
Melodia preferată de pe album – ”Before Your Very Eyes”, însă vă voi prezenta un B-Side pe care l-am descoperit abia azi:
And if there’s a god, if there’s a god
And if he is watching
Pentru cei nedumeriți, treceți cu vederea locul trei și săriți de pe 4 direct pe 2.
2. Zemfira – Жить в твоей голове
Zemfira. Un talent enorm și o personalitate foarte sensibilă, introvertă pe care eu o iubesc din tot sufletul. Ea întodeauna mi-a fost ca o soră pe care niciodată nu am avut-o. Am avut în posesia mea toate albumele ei pe format fizic, și literalmente știam toate melodiile de-a lungul și de-a latul. Am asistat la întreg procesul ei de maturizare, văzând cum ea trece prin toate fazele psihologice de agresiune, ignoranță, apatie, disperare. Și o înțelegeam, o înțelegeam de fiecare dată.Mă întrebam chiar uneori cum ar fi să mă întâlnesc cu o fată care ar asculta Zemfira. “Жить в твоей голове” este un manifest în care ea pune capăt trecutului și se dedă celor care întradevăr o iubesc. Zemfira întodeauna a fost principială în viziunile ei, și nu a permis nimănui să o calce în picioare. Straniu, însă mulți o văd ca fiind o individualistă, egotistă, însă eu văd acest tip de comportament ca pe un mod de apărare împotriva lumii înconjurătoare care poate fi uneori foarte dură și insensibilă. În decembrie 2013 am vazut live pe YouTube ultimul ei concert din turneul întru susținerea noului album, turneu care a durat aproape un an și s-a soldat cu multe peripeții. Ce pot să zic, un concert perfect, grandios și o Zemfiră fericită și ca întodeauna genială. Așa nivel de profesionalism nu presteaza nimeni în Rusia de asta sunt sigur. Calitatea sonorizării, a tehnicii, a luminilor este de nivel mondial. Ea demult nu mai cântă “Ромашка” textele ei au devenit mult mai profunde și mai interiorizate, însă nu toți vor să înțeleagă că la vârsta ei, ea nu mai poate cânta “а я девочка с плеером”. Ea se întreabă ce sunt banii, când cultul banilor devine cea mai mare religie din lume în “Деньги”, îi trateză pe ipocriți cu indiferență în “Без шансов”, omoară trecutul în “Река” iar cu cei apropiați alege între vin sau cafea în “Кофевино”: O Zemfiră mai minimalistă ca niciodată care parcă ne-ar zice că pentru fericire nu ai nevoie de multe (bani, lucruri, oameni mulți), totul e aici în jurul tău și “мне не все равно что думаешь ты”…
Melodia preferată de pe album – “Река”:
И я пишу тебе письмо в свою тетрадь.
И оставляю многоточие в конце.
И что угодно — только не ложиться спать.
И я ищу твое лицо в своем лице.
Sper din suflet că Жить в твоей голове nu va fi ultimul ei album…
Și acum, bateți tobele, locul 1 este decernat albumului:
1. Arctic Monkeys – AM
Ba-dum-tss! 😀
Arctic Monkeys, revelația anului, și posibil cea mai puternică trupă la moment, a reușit un worldwide breakthrough de invidiat cu noul album – AM. Au avut de toate – succes la audiență, succes la critici, succes la chart-uri, succes la încasări asigurăndu-și headline-ăreala la multe festivaluri mari din 2014 și o popularitate care depășește cu mult granițele rock-ului. Alex Turner e un clasic rock’n’roll bad-ass cu un look a la Johnny Bravo și in genere tot ce îi legat de acest album e la limita unei sexualități indecente chiar impudice. Întregul album reprezintă istoria unei relații în care un el și un ea, așezați undeva în mijlocul unei lumi post-industriale, prea plictisiți de anturajul înconjurător și astfel împinși să inventeze jocuri ca să mai scadă din rutină, își trăiesc viețile undeva prin suburbii. Apogeul fiecarei zile este ora 2:00AM. Eterna ora două de noapte în care, ca în telenovelele mexicane, ei se despart, apoi își sună și își lasă mesaje vocale, apoi se împacă, apoi fac sex și tot așa în cercuri, până amețesc și încerc să spargă acest mers firesc, pe care ei singuri și l-au ales cândva. Și astfel, într-o lume suprapopulată și bombardată informațional, chiar și dacă Ptolemeu zicea ca Pământul este centrul Universului, chiar și dacă Galilei afirma că Soarele se afla în centrul sistemului solar iar centrul universului este inimaginabil de departe, Alex Turner afirmă că EL e centrul universului (adică oricare dintre noi e în centrul propriului Univers). Mi se pare cinstit… Albumul este ascultat dintr-o suflare si are multe puncte culminante. Practic toate melodiile pot fi recomandate și în multe din ele ar putea să vă regăsiți. Și întradevăr, care ar fi deosebirea între noi și acest Alex Turner? Oare noi nu tot ne punem întrebări retorice? Do I Wanna Know? Why’d You Only Call Me When You’re High? R U Mine? Și la urmă oare nu tot exclamăm I Want It All! și I Wanna Be Yours!
Melodia preferată de pe album – Knee Socks:
When you walked around your house wearing my sky blue Lacoste
And your knee socks
Pervers!
PS: În cazul dat merită să evidențiez și videoclipul R U Mine?:
și Arabella care are un pre-solo și solo de te lasă fără cuvinte:
Cam așa se sfârșește povestea, mâine o să închei cu celelalte formații care nu au încăput în top dar merită și ele menționate. Mulțumesc pentru atenție!
Metastaze Metafizice 
