Psihologie aplicată: cum urmărirea gloriei crește performanța și cum naziștii au folosit vanitatea pentru a-și trimite piloții la moarte

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, piloții de vânătoare ai Luftwaffe (forțele aeriene ale Germaniei) trăiau într-un univers dominat de pericol permanent. Luptele aeriene deasupra Canalului Mânecii, a Germaniei sau pe frontul de est erau extrem de periculoase. În anumite perioade ale războiului, până la un sfert dintre piloți mureau într-o singură lună. În aceste condiții, conducerea militară germană s-a confruntat cu o problemă clasică: cum menții performanța oamenilor când nu ai aproape nimic material de oferit?

Răspunsul a fost surprinzător de simplu: gloria. Simbolul acestei glorii era Ritterkreuz, Crucea Cavalerilor – o decorație purtată la gât, care devenise unul dintre cele mai râvnite simboluri ale succesului militar în Germania nazistă. Pentru mulți piloți tineri, această medalie valora mai mult decât banii, mai mult decât concediul sau chiar decât simplul fapt de a supraviețui războiului. Ea însemna recunoaștere publică și statut. Era dovada că ești printre cei mai buni, iar toată lumea putea vedea asta.

De ce ziua de vineri 13 a fost cu ghinion pentru cavalerii templieri și pentru moștenirea lor

În epopeea cinematografică din 2005 a lui Ridley Scott, Kingdom of Heaven, cavalerii templieri sunt prezentați ca extremiști violenți. Filmul spune povestea cruciatului Balian de Ibelin, care luptă pentru a apăra Regatul cruciat al Ierusalimului împotriva primului sultan al Egiptului și Siriei, Saladin.

Cavalerii templieri au fost înființați în ziua de Crăciun a anului 1119, ca un tip revoluționar de cavalerie, în care cavalerii trăiau ca niște călugări, depunând jurăminte de sărăcie și evlavie. Misiunea lor era să îi protejeze pe călători pe drumurile periculoase ale Regatului Ierusalimului. De aceea mi s-a părut interesant că, în filmul lui Scott despre cruciade, ei sunt prezentați drept antagoniști ai Regatului cruciat.

Faptul că sunt scoși în evidență în Kingdom of Heaven a fost scânteia care a dus la cartea mea The Knights Templar: Crusade, Myth and Hollywood. Ceea ce am descoperit este că transformarea ordinului în „răufăcători” apare destul de frecvent în filmele în care apar templierii. Totuși, mai degrabă decât un clișeu modern, demonizarea lor poate fi urmărită până acum aproximativ 700 de ani.

În ziua de vineri, 13 octombrie 1307, marele maestru, Jacques de Molay, a fost arestat de un papă împovărat de datorii, împreună cu fiecare templier găsit în Franța. Arestarea bruscă a provocat un șoc larg răspândit în Europa. Unele dintre mărturisirile care aveau să fie smulse de la ei aveau o tentă ocultă misterioasă, iar acestea aveau să modeleze moștenirea ordinului de atunci înainte.

Petrol, motorină, benzină: cum ajunge țițeiul combustibil

Țițeiul este separat în produse diferite folosind temperaturi extrem de ridicate.
Sursa: US Energy Information Administration

Pe măsură ce războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului escaladează, se amplifică și criza globală a petrolului. Închiderea efectivă a Strâmtorii Hormuz, prin care circulă aproximativ 20% din petrolul și gazele naturale ale lumii, precum și atacurile asupra instalațiilor de producție petrolieră din Orientul Mijlociu au ridicat prețul petrolului cu 34%.

Prețul petrolului Brent – reperul global – depășește acum 100 de dolari americani pe baril. Aceasta înseamnă că și costul numeroaselor produse derivate din țiței, cum ar fi benzina, a crescut brusc.

Dar cum ajunge țițeiul să devină combustibilul pe care îl pompezi în rezervorul mașinii?

Vârfurile frunzelor pot emite o strălucire albastră în timpul furtunilor

Imagine: William Brune

În timpul furtunilor cu descărcări electrice, atmosfera devine un adevărat laborator natural al electricității. Pe lângă fulgerele spectaculoase pe care le vedem pe cer, există și fenomene mult mai subtile, invizibile pentru ochiul uman. Un astfel de fenomen a fost observat pentru prima dată direct într-o furtună reală: vârfurile frunzelor pot emite o strălucire slabă, albastră, generată de mici descărcări electrice numite „coroane”.

Descoperirea sugerează că, în timpul furtunilor, coronamentul copacilor ar putea fi acoperit de o luminiscență electrică foarte slabă, prea discretă pentru a fi percepută fără instrumente speciale.

Învățarea automată fără gândire critică riscă să transforme tehnologia în pseudostiință

Este informatica o știință? Întrebarea pare banală, dar răspunsul nu este atât de simplu. În realitate, informatica se află la intersecția mai multor domenii: matematică, inginerie, științe cognitive, lingvistică sau fizică. Din acest motiv, modul în care cercetătorii abordează problemele depinde mult de formarea și mentalitatea lor.

În practică, mulți specialiști din informatică adoptă o mentalitate de inginer. Ei încearcă să definească o problemă și să găsească o soluție folosind instrumentele disponibile, concentrându-se pe eficiență, costuri și aplicabilitate practică. Uneori îmbunătățesc instrumentele existente sau creează altele noi, dar rareori se întorc la întrebările fundamentale despre natura fenomenelor pe care le studiază.

Această diferență de abordare devine importantă în domeniul inteligenței artificiale, mai ales în cazul învățării automate (machine learning). În esență, învățarea automată presupune antrenarea unei rețele neuronale pentru a identifica tipare într-un set de date, astfel încât să poată recunoaște aceleași tipare în situații viitoare. Modelul își ajustează repetat predicțiile de probabilitate în funcție de datele primite.

Operația „Epic Fury”: bărbații MAGA ar putea fi cei mai emoționali lideri din istoria SUA

În 2016 și din nou în 2024, Donald Trump a candidat împotriva a două candidate la președinție bine pregătite, care însă au pierdut. Ambele aveau decenii de experiență în serviciul public și funcții importante în administrații democrate. Ambele erau femei.

Înfrângerile lui Hillary Clinton și Kamala Harris au generat mii de articole de analiză despre întrebarea dacă Statele Unite sunt sau nu pregătite să aleagă o femeie președinte. Un vechi adagiu, datând din perioada Războiului Rece, spune că femeile sunt prea emoționale pentru a li se încredința butonul nuclear.

Dar bărbații din actuala Casă Albă ar putea reprezenta cel mai emoțional grup de conducere pe care l-au avut vreodată Statele Unite. Iar deși izbucnirile lor par adesea spontane și chiar ridicole, ar trebui să le luăm în serios.

Proiectul „Manualul civilizației” își propune să surprindă esența civilizației umane

„Manualul civilizației” este o inițiativă a Fundației Long Now, lansată în 2014, care urmărește constituirea unei colecții de aproximativ 3.500 de cărți esențiale pentru susținerea sau reconstruirea civilizației. Proiectul a fost finanțat parțial printr-un grant al Knight Foundation News Challenge, destinat să finalizeze selecția cărților și să sprijine demersuri online şi educative.

Bibliografia este găzduită fizic în The Interval din San Francisco (un bar/cafenea şi sală expozițională a Fundației Long Now, deschis în 2014), iar pentru conservare digitală Internet Archive va asigura un depozit online unde orice titlu poate fi accesat de la distanță. Proiectul funcționează ca o colecție “vie”, actualizată din recomandările membrilor și donatorilor Long Now, precum și din listele speciale ale unor experți invitați.

Această inițiativă, deși n-am găsit online legături, mi-a amintit de cartea „Fundația” a lui Asimov. Proiectul „Fundația” din carte este creat, aparent, pentru a salva cunoașterea umanității după prăbușirea Imperiului Galactic. Un grup de savanți creează o Enciclopedie Galactică, menită să păstreze și să reconstruiască civilizația. Ideea de bază este, așadar, aproape identică.

Scriitorul Colm Tóibín: „Inteligența artificială ne va fi sfârșitul”

În 1950, William Faulkner a rostit un celebru discurs de acceptare a Premiului Nobel pentru literatură, în care a pledat pentru „vocea [umană] inepuizabilă” și pentru credința sa în supremația acesteia – nu doar de a dăinui, ci de a triumfa. Faulkner considera că acest lucru se datorează faptului că vocea umană, transformată în artă, posedă suflet – un suflet capabil de compasiune și sacrificiu.

Să avansăm 75 de ani în timp. Scriitorul irlandez Colm Tóibín este întrebat într-un interviu de presă despre impactul IA asupra scriitorilor. Răspunsul său, rostit cu ironie: „IA fi sfârșitul nostru”.

Tóibín pare să creadă că vocea umană triumfătoare, de care scriitorii și artiștii se agață adesea, nu va dăinui și nici nu va triumfa. Cel puțin nu în fața tehnologiei disruptive și transformatoare a IA generative.

Ce sunt celulele HeLa?

Într-o uimitoare întorsătură a destinului, tumora agresivă de cancer cervical care a ucis-o pe Henrietta Lacks, o mamă afro-americană de 31 de ani, a devenit un instrument esențial care a ajutat domeniul biomedical să înflorească în secolul al XX-lea. Ca cercetător în domeniul cancerului care folosește celule HeLa în activitatea mea de zi cu zi, chiar și mie îmi este uneori greu să cred acest lucru.

În februarie 2026, la peste 70 de ani după ce medicii i-au prelevat celulele fără consimțământul sau cunoștința ei, familia Lacks a ajuns la o înțelegere cu compania de biotehnologie Novartis, pe care o dăduse în judecată în 2024 pentru că a câștigat miliarde de dolari din celulele ei recoltate în mod neetic. Descendenții lui Lacks au intentat procese și împotriva altor companii de biotehnologie, inclusiv Thermo Fisher, cu care au ajuns la o înțelegere în august 2023. Familia nu fusese compensată anterior.

Celulele de cancer cervical ale lui Lacks, numite „HeLa” după primele două litere ale prenumelui și numelui ei de familie, sunt imortale, continuând să se dividă atunci când majoritatea celulelor ar muri.

Această capacitate de a supraviețui de-a lungul unor generații nesfârșite de celule este ceea ce le face neprețuite pentru oamenii de știință care efectuează experimente pe celule umane.

Îndoctrinarea: colivia mentală care ne blochează gândirea și cum putem ieși din ea

În capitolul de deschidere al cărții Dincolo de bine și de rău, Friedrich Nietzsche observă că filozofii au avut dintotdeauna o obsesie aproape patologică pentru „adevăr”. În tradiția filozofică occidentală, adevărul este privit drept cel mai înalt bun, iar dacă îl urmăm pe Socrates, toate relele din lume ar proveni din ignoranța față de acest adevăr.

De-a lungul secolelor, biblioteci întregi au fost dedicate unor întrebări precum: „Ce este adevărul?”, „Cum putem cunoaște adevărul?” sau „Cum distingem între ceea ce este adevărat și ceea ce nu este?”.

Dar există o problemă mai puțin discutată: este posibil ca majoritatea oamenilor să nu fie interesați de adevăr în sine. În multe situații, oamenii vor pur și simplu să aibă dreptate. Iar atunci când adevărul îi contrazice, el devine o problemă.

Ce roman mi-a schimbat opiniile

Convingerile noastre nu sunt fixe. Ele sunt modelate, iar uneori răsturnate de ideile cu care ne întâlnim pe măsură ce înaintăm prin viață. Pentru mulți dintre noi, lectura unor romane este ceea ce produce această schimbare.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Cărții, zece experți din domeniul universitar vorbesc despre o operă de ficțiune care le-a provocat ideile și le-a schimbat modul de a gândi într-un mod durabil.

Cum să trăiești o viață lungă și sănătoasă, potrivit anticilor: „Pe orice sol și în orice climă, oamenii care practică exercițiul potrivit și dieta cea mai potrivită pentru sănătate au fost longevivi”

La fel ca în lumea modernă, oamenii din Antichitate voiau să știe cum pot trăi o viață lungă și sănătoasă. Grecii și romanii auzeau povești fantastice despre popoare îndepărtate care ar fi trăit mult peste 100 de ani. Eseistul grec Lucian (aprox. 120–180 e.n.) scrie: „Există, într-adevăr, chiar și națiuni întregi care sunt foarte longevive, precum Seres [chinezi], despre care se spune că trăiesc 300 de ani: unii atribuie longevitatea lor climei, alții solului, iar alții dietei, căci se spune că întreaga națiune nu bea nimic altceva decât apă. De asemenea, se spune că locuitorii Athosului trăiesc 130 de ani, iar despre caldeeni se relatează că trăiesc mai mult de 100 de ani, folosind pâine de orz pentru a-și păstra agerimea vederii.”

Oricare ar fi adevărul acestor relatări, mulți greci și romani își doreau o viață lungă și sănătoasă. Iată cum credeau ei că acest lucru poate deveni posibil.

Creierul nu se satură odată cu stomacul. De ce continuăm să ronțăim chiar și atunci când suntem sătui

De câte ori nu ți s-a întâmplat să iei o gustare, deși tocmai ai terminat masa și nu îți este, în mod real, foame? Tendința de a ronțăi „din reflex” este adesea pusă pe seama lipsei de voință. Însă ar putea ca explicația să fie mai profundă: creierul continuă să reacționeze la indiciile alimentare chiar și atunci când corpul are deja ce-i trebuie din punct de vedere alimentar.

Studiul, publicat în revista științifică Appetite, arată că mecanismele cerebrale ale recompensei rămân active în fața imaginilor cu mâncare, indiferent de gradul de sațietate.

Nu există psihopați. De ce ideea psihopatiei continuă să trăiască, deși dovezile științifice o contrazic

Conceptul de psihopatie ocupă un loc aparte în imaginarul colectiv modern. Termenul evocă instantaneu imaginea unui individ rece, lipsit de empatie, manipulator, violent și incapabil de remușcare. În literatura de specialitate, psihopatia a fost descrisă drept una dintre cele mai vechi și studiate tulburări de personalitate, iar în cultura populară a devenit aproape un arhetip: criminalul calculat, farmecul periculos, prădătorul social.

Totuși, în ultimele două decenii, o problemă majoră a devenit din ce în ce mai evidentă: aproape toate afirmațiile fundamentale despre psihopatie au fost fie infirmate, fie nu au primit susținere empirică solidă. În ciuda miilor de studii publicate, dovezile experimentale nu confirmă existența unui tip uman distinct, caracterizat de trăsături psihologice extreme. Ipoteza devine inevitabilă: poate că „psihopatul” nu există ca entitate clinică reală.

Georg Cantor și-a asumat ideile lui Richard Dedekind: scrisori descoperite recent rescriu „povestea infinitului”

În 1874, matematicianul german Georg Cantor publica un articol care avea să schimbe definitiv matematica. În acel text, el demonstra că există mai multe tipuri de infinit — o idee radicală pentru epocă, care a pus bazele teoriei mulțimilor și a transformării fundamentelor matematicii moderne.

Până atunci, infinitul fusese privit mai degrabă ca o figură de stil, o abstracție periculoasă pe care matematicienii o evitau. Cantor a arătat că infinitul poate fi tratat riguros: unele mulțimi infinite sunt „mai mari” decât altele, iar numerele reale sunt mai numeroase decât numerele întregi.

Timp de peste un secol, povestea oficială a fost aceea a unui geniu solitar care a sfidat establishmentul matematic și a revoluționat știința. Descoperirea unor scrisori pierdute arată însă o istorie mai complexă — una în care ideile s-au născut prin colaborare, iar meritul nu a fost împărțit echitabil.

Cum interceptează Rusia comunicațiile sateliților europeni

Oficialii au tras recent un semnal de alarmă cu privire la faptul că Rusia interceptează comunicațiile provenite de la sateliții europeni. Dar aceasta nu este o problemă nouă. Încă de la invazia inițială a Ucrainei din 2014, ruși monitorizează în secret sateliți europeni. Ei au manevrat suficient de aproape pentru a ridica semne de întrebare privind mai mult decât simpla observare.

În 2018, ministrul francez al apărării a acuzat Rusia de spionaj după ce unul dintre aceste vehicule a fost observat în apropierea unui satelit militar de comunicații franco-italian. Două sateliți Intelsat au fost vizați în mod similar înainte de acest incident.

Probabilitățile stau la baza unei bune părți a lumii moderne

Probabilitatea stă la baza inteligenței artificiale, a criptografiei și a statisticii. Totuși, așa cum spunea filozoful Bertrand Russell, „Probabilitatea este cel mai important concept din știința modernă, mai ales pentru că nimeni nu are cea mai vagă idee ce înseamnă cu adevărat”. Predau statistică inginerilor, astfel că știu că, deși probabilitatea este importantă, ea este contraintuitivă.

Probabilitatea este o ramură a matematicii care descrie caracterul aleator. Atunci când oamenii de știință vorbesc despre aleatoriu, ei se referă la evenimente întâmplătoare — precum aruncarea unei monede — nu la întâmplări bizare, cum ar fi o persoană îmbrăcată ca o zebră. Deși oamenii de știință nu au o metodă de a prezice evenimentele bizare, probabilitatea permite prezicerea comportamentului pe termen lung — adică a tendințelor care apar dintr-un număr mare de evenimente repetate.

Ce recomandă și ce mănâncă Eric Topol, unul dintre cei mai renumiți cardiologi din lume

Eric Topol, renumit cardiolog și autor specializat în longevitate, recomandă în mod constant o dietă precumpănitor mediteraneană și antiinflamatoare. El subliniază consumul bogat de legume, fructe, nuci, semințe, ulei de măsline și pește, și evitarea cărnii roșii și a alimentelor ultra-procesate.

În interviuri recente, Topol afirmă că urmează personal o dietă pe bază de plante (cu pește, în stil mediteranean) și nu a consumat carne roșie de peste 45 de ani. El practică de asemenea un post intermitent de ~12 ore peste noapte (nu mai mănâncă după ora 19). Afirmațiile sale sunt susținute de studii ample care arată beneficii cardiovasculare ale dietelor mediteraneene și bazate pe plante.

Recomandările lui Topol – reducerea proteinelor din surse animale procesate, limitarea zaharurilor și grăsimilor nesănătoase, hidratarea corespunzătoare – sunt în general în acord cu ghidurile cardiologice actuale (AHA/ACC, ESC etc.) care susțin diete sărace în grăsimi saturate și bogate în alimente integrale.

Articolul de față sintetizează declarațiile publice și sursele primare (cărți, interviuri, articole de specialitate) referitoare la dieta lui Topol, comparându-le cu dovezile științifice și ghidurile de specialitate.

Ce recomandă și ce mănâncă Eric Topol, unul dintre cei mai renumiți cardiologi din lume

Eric Topol, renumit cardiolog și autor specializat în longevitate, recomandă în mod constant o dietă precumpănitor mediteraneană și antiinflamatoare. El subliniază consumul bogat de legume, fructe, nuci, semințe, ulei de măsline și pește, și evitarea cărnii roșii și a alimentelor ultra-procesate.

În interviuri recente, Topol afirmă că urmează personal o dietă pe bază de plante (cu pește, în stil mediteranean) și nu a consumat carne roșie de peste 45 de ani. El practică de asemenea un post intermitent de ~12 ore peste noapte (nu mai mănâncă după ora 19). Afirmațiile sale sunt susținute de studii ample care arată beneficii cardiovasculare ale dietelor mediteraneene și bazate pe plante.

Recomandările lui Topol – reducerea proteinelor din surse animale procesate, limitarea zaharurilor și grăsimilor nesănătoase, hidratarea corespunzătoare – sunt în general în acord cu ghidurile cardiologice actuale (AHA/ACC, ESC etc.) care susțin diete sărace în grăsimi saturate și bogate în alimente integrale.

Articolul de față sintetizează declarațiile publice și sursele primare (cărți, interviuri, articole de specialitate) referitoare la dieta lui Topol, comparându-le cu dovezile științifice și ghidurile de specialitate.

Pot psihopații să se schimbe?

Psihopații ar putea reprezenta doar aproximativ 1% din populație, dar sunt responsabili pentru o parte disproporționată a infracțiunilor violente. Diferiți de cei care suferă de afecțiuni precum sociopatia și tulburarea de personalitate antisocială, psihopații tind să manifeste trăsături precum absența remușcării sau a vinovăției, lipsa empatiei și un stil interpersonal fermecător și manipulator.

Poate fi greu de imaginat cum cineva cu puțină empatie s-ar putea schimba. Iar tratamentele psihologice timpurii nu au avut succes. Însă progresele cercetării arată că o înțelegere mai profundă a psihopatiei ar putea ajuta la crearea unor intervenții mai eficiente.