Archive for the ‘despre…ce?’ Category

Older Entries »
h1

Decembrie update, ca era timpul

decembrie 17, 2011

in ordine cronologica? Bun, hai:

– pe 7 decembrie, domnisoara Catzaua a devenit Doamna Iepurasul Atomic. Cununie civila simpla si scurta la primaria locala, in companie unei maini de oameni dragi. Dupa, o dupa-masa cu grupul la un pub cu foc de lemne in camin si o dalmatianca dolofana si frumoasa foc plimbandu-se printre mese. Ne-am simtit excelent. Dupa ce in prealabil am trecut prin etapele propus, acceptat cu chitzaieli, demarat formalitatile, programat si executat in decurs de .. o luna? :)) [in caz ca se intreaba cineva, nu-i cu ochi 🙂 ]

– cu ocazia prilejului am cauzat arsuri stomacale, burzuluiri a neincredere si soc total parintilor care nu pot concepe cununie civila fara ceremonie religioasa la beserica si nunta cu alai p-orma. Mie drept sa spui mi se apleaca de biserici si popi. Ca cer bani pentru orice rahat si ca nici sa mori nu  poti fara sa-i platesti. Noi inca speram sa scapam fara nici de unele. Era sa indraznesc sa-i zic soacra-mii ca ma cunun in biserica daca-mi gaseste popa care sa nu ceara nici un banut  pentru slujba, da’ mi-e ca ar gasi un sobor intreg cu care ar regla ea conturile ulterior. 🙂 Si ma jur ca nu mi-e de bani, mi-e de principiu.

– invat moldoveneste, ca nevasta de falnic moldovean. ghini? ghini! aidi pa! ti pup, ‘ai!

– jobul merge ok, exista, mult de lucru da’ inca ne place.

– sofatul merge din ce in ce mai bine. Indraznesc inclusiv arogante gen depasiri regulamentare si claxonat participanti la trafic incepatori, tolomaci sau neatenti care nu se asigura si vor sa-mi mangaie caroseria. Cu blandete totusi si fara vorbe spurcate si carnita, ca si noi am re-inceput de undeva, dara. [inca, pana o comite vreunul mai grav, mwahahahahahahahaa’h!]

Ca veni vorba de trafic, nici aici politia nu semnalizeaza la schimbatul de benzi. Sau echipajul din fata mea se credea superior regulilor de circulatie intr-o seara aglomerata pe A406.

Tot din trafic, camerele de viteza sunt anuntate si ras-anuntate peste tot, indicatoarele de limita maxima de viteza in zona iar sunt imprastiate efectiv peste tot, iar soseua e marcata cu dungi albe orizontale pe toata lungimea razei lor de actiune. In plus, nu vezi radare mobile decat foarte rar pe sosele si politie rutiera si mai rar, eventual la accidente sau chestii de genul. Si in conditiile astea, cat de cretin sa fii sa iti iei amenda pentru depasirea vitezei legale? Amenda care vine acasa cam in decurs de 4 zile de la calcarea becului. A patit-o barbatu-meu, pentru condusul pe bus lane, unde nu au voie decat autobuzele, taxiurile, biciclistii si microbuzele transportatoare de persoane. Foarte misto, cu poza masinii pe bus lane si prim-plan cu numarul de inmatriculare al masinii. 64 de lire in 14 zile sau 128 [parca] in 28 de zile de la primirea notificarii. Biutiful.

– pregatim Neagra de plimbare; de craciun o ducem la Paris, sa vaza si ea lumea, maica. Pana atunci descoperim reprezentante Vauxhall care mai de care mai cretine [2], un mecanic roman super misto in nordul Londrei [daca aveti nevoie, va pun in legatura ;)] si faptul ca draga noastra se tine mai bine decat ne asteptam, trupeste si functionaliceste. Bogdaproste.

Pff. Deocamdata cam atat. Starea de bine / foarte bine / maxim de bine continua.

 

Ah da, si am gasit hrean la supermarket si am luat si am trantit un hrean cu sfecla de muama focului!! [Catzaua e fan major hrean / sfecla rosie; de cand am aflat ca hreanul are si proprietati anti-cancerigene, bag si mai abitir, preventiv :D] Am blastamant nitel in timpul procesului de productie, ca hreanul are neste uleiuri eterice cam buclucase. Am crezut ca-mi iau narile foc, nu alta. Da’ si rezultatul, …ah, rezultatul… 😀 ‘mniezai si sfinti si altare, bun ii!!

Publicat în De cuplu, despre...ce?, Mine, pentru noi, when in London | 8 Comments »

h1

update

octombrie 24, 2011

Spiridusul mucilor are pata pusa pe viata mea. De azi-dimineata e calare pe mine si nu ma lasa nicicum. Imi curg mucii, ma gadila in nas ca de-a stranuta fara stranut insa. Decat o data la cateva ore, zdravan si ascutit de sare biroul in sus a mirare.

Ma gandeam sa-mi infund narile cu batistute de hartie, sa arat a Mr. Bean, da’ macar sa nu-mi mai trag mucii ca tineretul de gradi, grupa mica. Pe urma mi-am dat seama ca nu s-ar potrivi deloc cu tinuta de biurou.

Initial a fost racit crunt un coleg. Pe urma la vreo 2 saptamani un altul. Pe mine m-a apucat saptamana trecuta, cu racait suspect in gat si fara alte simptome. La recensamantul matinal azi, palierul numara cu 3 mucosi in plus (pizdiblonda, seful si susemnata) + inca una pe care o racaie in gat. Beton.

 

Din ultima vreme :

1). Ieri a fost ceva meciul vietii intre [cica , din auzite] Chelsea si nu-mai-stiu-cine. Motiv de adunat suporteri si betivi [sau suporteri betivi] pe strazile si prin puburile Londrei. Chiar cand am iesit din casa sa mergem la film. In zona noastra au fost [numai]  6 dube de politie. In drum spre mall [da, avem mall in zona. Cul, nu?] din autobuz vedeam politia calare patruland usurel inspre codul nostru postal. Sa mai spun ca mi-era curu’ cat varfu’ acului de strans, de frica? Deja vedeam scandaluri si zona blocata si masina cu jamurile sparte. [fomeie slaba, ce mai]. Consortul se amuza de stresu’ meu si facea misto ca dormim in strada.

La intoarcere, meciul tocmai se terminase si suporterimea turmentata se revarsase [din nou] pe strazi. Politie peste tot, lumea potolita, numai aia mai praf asa mai scandau cu paharele de bere in mana pe strada.

Faza in autobuz: intr-una din statii, afara pe trotuar, un coptil bat scanda diverse.  In autobuz, o nieagra trupesa [si ea cu un pahar de bere in mana, de altfel] ii striga aluia din strada intr-o pauza de respirat: “you’re illiterate!! Shut up already!”. Autobuzul a izbucnit in ras. Muaca galagiosului ramas afara: priceless. J

2). Am mai bifat un an in condica. Am 29 de ani, dar nu mi-i simt deloc. Am avut niste ultime saptamani si zile asa de ocupate incat n-am apucat sa multumesc oamenilor carora le-a amintit feibucu’ ca e ziua mea si care mi-au scris de alea-alea cu multi ani traiasca si restul. Indata’s trei saptamani de-atunci. Omg omg.

3). Soferesc cu drag si spor. M-am obisnuit cu dimensiunile masinii, ma dispera doar lipsa de locuri de parcare de la mine de pe strada la ora la care ajung eu acasa. Ca mai tarziu se elibereaza si pot parca fix sub geam, asta e partea a doua. Azi o alimentez pentru prima data in 3 saptamani de circulat intens [catre 40 de km pe zi, dus-intors]. Inca nu stiu cum, da’ m-oi descurca eu cumva. Lol.

Publicat în despre...ce?, Mine, my baby, pffft..., when in London, work and wonders | 7 Comments »

h1

Catzaua si volanul

octombrie 6, 2011

Sambata ne-am luat masina. Povesteam eu mai demult de nasolitatea navetei de o ora jumate pe sens de mers, cu 2 trenuri si un autobuz. Ei bine, s-o gatat, s-o dus, c’est fini, it’s over and done with. Hm-hm. Partial. Explic de ce spun asta. 😀

Experienta anterioara soferistica a su’semnatei s-a intamplat in Romania, tara in care se circula normal si frumos pe partea dreaaapta a drumului, volanul e normal si frumos pe partea staaaaanga a a masinii, schimbatorul e normal si frumos la mana dreaaaaapta si tot asa.

Pana sa urc efectiv ieri in masina, eram ferm convinsa ca pot, ca ma descurc, ca-s maiastra si betoana sic a nimic nu ma poate pune la pamant.

(nota mica mica: masina cu volanul pe dreapta, cu circulare pe partea stanga a drumului, cu schimbator de viteze la mana stanga, masina cat un tanc pe langa cele pe care le mai condusesem pana acu – dacia 1310 a lui taica-meu, un logan mcv acu-s cativa ani si un chevy spark hartanit)

Reteta pentru dezastru? Posibil. Era si noapte afara. 😀

Ca scurt rezumat: am facut 4 sau 5 ture de “block” (cvartal ii zice in romana? In fine, o chestie de-aia ca pornesti, tii tot stanga sau dreapta la curbe si te intorci de unde ai pornit).  Am inregistrat urmatoarele:

–          Tendinta de tinut prea pe stanga, era sa agat un scuter parcat regulamentar;

–          Era sa ratez un semnafor rosu, ca ma concentram la drum, noroc ca m-a avertizat consortul;

–          Am intins de doua ori mana dreapta in usa, cautand schimbatorul de viteze;

–          Mi s-au crispat toate in nenumarate randuri cand imi veneau masini din sens opus si aveam impresia ca-s prea aproape de ele. De fapt nu eram.

–          Ii naspa sa urci prima data intr-o masina pe noapte si in traseu necunoscut ca sofer.

–          Ii naspa sa te concentrezi la drum si sa trebuiasca sa iti reformezi reflexul de uitat in oglinzi, dupa indicatoare si alte alea.

M-am deprimat groaznic realizand ca de fapt nu prea imi iese cum as fi vrut si ca mai am nevoie de antrenament pana sa pot iesi singura pe drum. Apoi am mers la cumparaturi, eu ca un catel plouat ca de ce-s bleaga si tuta la volan. Al meu consort optimist si sustinator. De la supermarket am condus iarasi eu pana acasa si m-am descurcat mai bine.

Azi-dimineata am condus de acasa pana la serviciu, cu consortul in stanga. Am ratat doua iesiri din giratorii dar m-am redresat decent [si n-am capatat decat vreo 2 claxoane] si era sa ratez iesirea pe o autostrada, dar mi-am reparat traiectoria rapid usor si sigur fara sa incurc traficul, ca la ora aia matinala era destul de lejer. Cand am ajuns in parcarea firmei, imi tremurau nitel cracii de emotii si alte alea, da’ mi-a zis consortul ca “Ghitza, ai condus chiar bine. Vezi ca poti?”. La care io am ras tamp. Dupe care el s-o urcat frumos in masina si s-o intors acasa, dupe care s-o dus la giobu’ lui propriu si personal.

Deseara mai facem o tura pana la mine la birou si inapoi, sa ma mai invat un pic. De-abia astept.

And for the record: ai lav dis car!!!!! Asa de frumos merge, mance-o catzaua s-o mance!!! [ah da: si nu mi-a murit motorul decat de 2 ori. deocamdata. :D]

Azi nu ma deranjeaza ca merg acasa cu un autobuz si doua trenuri. 🙂

Publicat în de inceput, despre...ce?, Mine, pffft..., when in London, wishful thinking | 4 Comments »

h1

Din bucatarie din regat – Salata caineasca de vinete

septembrie 29, 2011

Cat am fost in Romania, nu cred ca am facut o singura data salata de vinete. Ca facea maica-mea sau ca nu-mi trebuia, n-am incercat veci. De cand am aterizat pe malul asta al baltii am facut de cateva ori si am reusit sa perfectez o reteta a mea. In cele ce urmeaza luati de cititi fisa retetei.

Ingrediente:

–          vinete [cat mai uniforme, desigur; alte recomandari n-am a da, le iau pe nimerite ca nu ma pricep fuoaaaarte tare la etimologia si anatomia lor; le iau din supermarket]

–          ceapa [rosie de preferinta, alba daca nu-i de ales]

–          usturoi [curatat si zdrobit la sfarsit]

–          patrunjel verde

–          marar verde [sau uscat, dupa disponibilitate si preferinta]

–          zeama de lamaie

–          sare

–          ulei [am incercat cu extravirgin de floarea soarelui, dar le da un gust amarui care nu-i foarte pe placul dansului asa ca am renuntat, cu toata sanatatea aferenta]

Modus operandi:

–          coptul: fiindca nu detin curte sau gratar, iar cuptorul mi-e electric, eu coc vinetele intr-o tigaie antiaderenta [de sacrificiu], pe aragaz, la foc mediu. Le coc dupa ochi, nu stau sa le suflu in codita si de obicei imi nimeresc chiar bine.

–          dupa ce le scot din tigaie, le pun cu tot cu coaja intr-o sita de plastic si le acopar cu folie sau o punga mai mare [sa se domoleasca si sa inceapa sa se scurga, ca nu-mi place sa ma frig la degete curatand la ele; nu, nu se amarasc si nu, nu patesc  aaabsolut nimic daca mai stau un pic cu coaja pe ele, pe testate, parol].

–          le las sa se scurga mult si bine, dupe care le toc de mama focului. Nu am tocator, dar am o paleta de-aia neagra de bagat in tigai anti-aderente si latura dansei e numa’ buna de dat in cap vinetelor.

–          pun vinetele intr-un bol mai mare/lighean de bucatarie/vailing [n-am idee care-i denumirea oficiala consacrata pentru ustensila asta ; L.E. : vas ?], pun nitica sare si incep sa le mestec un pic pana se « cremuiesc ». apoi adaug ceapa taiata marunt-marunt-marunt, patrunjelul verde tocat, usturoiul zdrobit, zeama de lamaie, mestecam-mestecam-mestecam, ajustez ce [si daca] mai e de ajustat, et voila. Salata caineasca de vinete. 

Publicat în despre...ce?, Mine, retete maraite, when in London | 3 Comments »

h1

Din bucatarie din regat – Saorma domestica

septembrie 29, 2011

Aseara am facut cea mai betoana saorma “de casa”, cu cea mai betoana maioneza “de casa”. Cu ocazia faptului ca mai aveam niste piept de pui rotisat acasa si ca parca-i cam sec asa in curu’ gol, ne-am gandit noi asea sa ne facem nitel de cap. Si asa s-a nascut saorma domestica.

Ingrediente:

–          amestec de salati verzi si rosii (gata spalate si bucatite);

–          sfecla rosie feliata la borcan (pentru mine);

–          castraveti murati (pentru consort);

–          piept de pui rotisat, taiat subtire si perpelit nitel in tigaie, sa se incalzeasca aromat;

–          maioneza (home-made in doi timpi si trei miscari): 2 oua intregi, 7 catei de usturoi zdrobiti, patrunjel tocat [uscat, ca nu am avut verde la dispozitie], o lingurita de mustar cu buabe, o lingurita de mustar fin. Bagate toate in blender, turnat ulei, oprit, gustat, mai pus sare si zeama de lamaie, mai lasat la blenduit cateva zeci de secunde. Rezultat: cea mai maioneza misto si gustoasa. 

–          cartofi pai si lipii (luate de la un fast-food de arabi, sa economisim timp).

Poze nu am mai facut, ca nu am avut cand. A fost eeeextraordinar de super-gustoasa, dar data viitoare vreau sa corcesc maioneza cu iaurt grecesc, sa o “usurez” nitel pentru ficati si artere. 🙂

Publicat în despre...ce?, Mine, pentru noi, retete maraite, wishful thinking | 1 Comment »

h1

Din regat

septembrie 29, 2011

 

– Puburile au denumiri ciudate. Exemple: Slug and lettuce [melcu’ si salata]; Star and garter [steaua si jarteaua]

– Farmacii/drogherii au denumiri ciudate. Exemple: Pestle and mortar [pistilul si mojarul]

Cele de mai sus sunt observate personal. Si de obicei eu sunt singura care hahaie si grohaie razand la auzul numelor astora. Is it just me?

Publicat în despre...ce?, pffft..., when in London | 2 Comments »

h1

am bec!

septembrie 28, 2011

Am revenit. Dupa 2 saptamani fuaaaaaaaaaaaarte fuaaaaaaaaaarte faine acasa in romanica, am revenit la plaiurile britanice adoptive.

Fu tare fain acasa. Ne-am plimbat de ne-am cracanat.

Am fost asa :

– la ai lui,

– la ai mei,

– la ai mei de-al doilea la tara unde am crescut,

– iar la ai mei,  

– la Cluj,

– iar la ai mei,

– iar la ai lui,

– la Sinaia [cu ocol pe la Miercurea Ciuc, de bine ce-i semnalizat Bacaul, da-i-am foc primarelui, cu cocotat pana la cota 2000 apoi coborat per pedes de la 2000 la 1400 pe ploaie mocaneasca ; cu cinat, innoptat si micdejunat la un hotel mijto-mijto pe-acolo pe sus –  la Cabana Schiori ; beton maxim],

– la Siriu [cel mai mare baraj de pamant ridicat de om de la noi din tara],

– la vulcanii noroiosi,

– iar la ai lui,

– la Durau [de la Bicaz un ptic mai sus, unde-i  fain tare, da’ drumurile-s nitel cam dubioase, mai ales daca te iei dupa navigatoru’ lu’ gugal si te trezesti pe drum forestier in ze middle of frichin’ no’uer; am scapat cu bine totusi si fara masina parentala accidentata],

– la Humulesti,

– la Dumbrava [intre Roman si Tg. Neamt, unde este un depozit de armasari de prasila ce apartine de RomSilva si unde te lasa sa calaresti caluti frumosi, cu 40 lei/ora; ideal e sa anunti din timp si sa mergi cu grup organizat sa poti face traseu/plimbare; noi ne-am dat in incinta, da’ tot ne-a foarte placut],

– la Falticeni [la casa lui Mihail Sadoveanu, pe care am gasit-o inchisa ca era dupa-masa; fail deci],

– la Draguseni [in drum de la Falticeni spre Roman – unde am gasit un han beton cu mancare buna si ieftina si muzica populara moldoviniasca fuaaarte faina]

– apoi iar la ai mei cu tot cuscretu’

– si de-acolo la airport.

Toate astea in 2 saptamani be-toa-ne.

Am sute de poze dovada, din pacate timp de sortat si cocotzat pe net mai greu, dar or veni si alea.

Concluzia? Foarte fain si foarte ieftin in Romania, sa tot mergi ca turist.

As mai avea de povestit dar stau cam prost cu timpii.  🙂

Publicat în De cuplu, despre...ce? | Etichetat , , , , , , | 4 Comments »

h1

Muieri pe gustul gibonilor

august 17, 2011

Makavelis posteaza asta.

Parerile incep sa curga , taberele se formeaza. Tendinta generala e ca barbatii sa aprobe maxim aberatiile “Doamnei” asa-zise autoare, iar femeile sa se impotriveasca crunt.

 

Acuma. Ma intreb io pe mine asa, cu patos (da, e drept, azi ma plictisesc si-mi gasesc de lucru unde nu ma mananca sub coada, asta e) ce dumnezeu se intampla cu lumea asta?

 

De ce un barbat (mediocru si subdezvoltat, ca altfel nu pot sa-l consider) ar considera ca fiind femeie perfecta una complet nesigura pe sine, care nu-i iese din vorba, care i se face disponibila oricand si in orice conditii, care se fute in pozitia misionarului si care nu il provoaca in nici un fel?

 

Nu e chiar asta unul dintre principalele motive pentru care barbatii (da, generalizez, bare with me on this one) se duc dupa altele mai aprige/focoase/cu vino-ncoa’? Nu lipsa de provocare si scanteie il determina sa migreze catre pasuni mai verzi sau sa renunte pur si simplu? … In faza asta orice alt comentariu e de prisos.  Da’ comentez oricum mai departe.

 

Femeia gri e de vina. Pentru ca o femeie gri e usor de controlat si de multumit, usor de parasit fara remuscari si plecarea e cel mai usor de motivat. La urma urmei, a fost vina ei ca n-a stiut sa il tina langa ea, nu?

 

Nu. E vina ei ca poate crede in asa ceva si ca sustine punctele astea ca pe ce stii ce sfant bastion de feminitate.

Femeie, esti proasta daca iti inchipui ca ce scrii tu acolo are vreo ancora in realitate. O relatie adevarata nu tine cont de calcule si analize si c-o fi, c-o pati, hai sa ne dam superzane si superpixde ca fraierul o sa ne creada si o sa stea langa noi. Si vai catu-i de rupt din stele, da’ daca ma inseala?

 

Tu, femeie proasta, generezi un cerc vicios din lipsa de vointa, incredere in tine si coloana vertebrala, pentru ca e traditional si “normal” ca femeia sa-i rabde barbatului, din dorinta disperata/neceistatea de a-l tine langa ea. Cerc vicios pe care barbatul mediocru si subdezvoltat il sustine si continua, pretinzand ca asta e ceea ce vrea, pana se satura si merge mai departe. Pentru ca e usor de controlat o femeie de-asta si e usor de lasat in urma.

 

Cate asa-zise relatii esuate ti-au trebuit sa scrii textul ala?

Publicat în despre...ce?, pffft... | Etichetat , , , , , , , | 23 Comments »

h1

cu mania sanatatii

august 11, 2011

Iar am tarat corpul viitoarei doamne Crocantzescu la sala aseara si am lucrat cu spor mujkiuletii din dotare.

Printre Pompili si pixdulici, am avut bucuria si socul pozitiv maxime sa vad babaciuni si moshnegarai la sala. Da.

Din gama moshnegarai: un nenea cam inspre capat de saij’ de ani, inalt dar burtos nevoie mare, cu antrenorul langa el. Si daca nu se scutura si transpira moshneagul de nu-i adevarat, ridicand greutati si mergand in 4 labe tragand greutati dupa el, de ma miram ca mai respira. Era rosu ca un rac, transpirat pana la uoua, da’ nu se oprea. Un alt nenea cam de aceeasi varsta da’ ceva mai fit, lua aparatele la rand. Abia daca a transpirat dupa mai bine de jumatate de ora de tras si impins si lucrat muschi. Foarte tare.

Din gama babaciuni: doua mamaite cam catre saij’ de ani si ele asa, usurel-usurel pe biciclete, si-au facut norma de cardio un-doi, dupe care s-au dus la ale lor. Nu le-am surpins decat acolo, nu stiu de unde venisera sau incotro s-au indreptat dupa ce au terminat treaba. Dar mi-a placut si m-am bucurat sa le vad acolo. M-am bucurat sa vad vointa de a face ceva pentru propria sanatate si pentru propriul corp.

Din gama grasunilor: da, sunt, avem si de-astia pe la sala la greu. Si tipe si tipi. Si trag dragii de ei la vasle, si baga la bicicleta, si fac lungimi de sala vanturand greutati de nu se poate si cate si mai cate. Cu antrenorii langa ei sau fara. Dar o fac. Pentru ca vor o schimbare.

Avem ce-i drept si scleptomane futomodelistice care vin cu apica plata la banda de alergat si se ametesc pe-acolo la pas usor cateva zeci de minute (nu multe). Ce rezolva, nu stiu, da’ ma rog. E problema lor si sunt finantele lor. Dar mersul simplu cred ca se poate face si pe strada. Gratis.

uof. si deseara de la capat. Jennifera ma fac. Jennifera! Jennifera Crocantzescu!

Publicat în despre...ce?, la sala, Mine, pentru noi, pffft..., when in London | Etichetat , , , , | 7 Comments »

h1

Pizdiblonda loveste din nou

august 11, 2011

Ieri dupa pranz, biroul plin de lume. La un moment dat, in departare se aude cel mai porcistic-grohaicios ragait evar.

Pizdiblonda trece razant si mai senina ca niciodata printre moace picate si falcile atarnand a neincredere, susurand un « Sorry » inocent.

 Da.

Publicat în despre...ce?, pffft..., when in London, work and wonders | 8 Comments »

Older Entries »
Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe