Cînd vine vorba de rîul Prut (or la noi numai despre asta şi se vorbeşte) aproape toţi se gîndesc la sîrma ghimpată care încă mai îngrădeşte Basarabia, o rupe din contextul firesc al istoriei. Prutul este un monument viu al naturii, Prutului nici pe departe nu i s-a permis să bucure ochii băştinaşilor şi ai turiştilor cu frumuseţile sale… Prutul este un rîu care separă, graniţa instalată de muscali aici este cea mai strigătoare la cer mărturie.

Acum două săptămîni, în cea dintîi zi de Paşti, am ieşit să fac nişte poze pentru un fotojurnal despre ridicola graniţă de sorginte sovietică de la Prut. Era un scop pe care mi l-am pus cu mai mult timp în urmă. Odată ivită, nu am scăpat ocazia de a înveşnici cîteva momente din actuala stare fizică a ceea ce, mai cu seamă după 7 aprilie curent, a devenit o „neo-cortină de fier”, un fel de ZID BERLINEZ, cu alte cuvinte. Din fericire, starea fizică a graniţei de pe Prut nu este tocmai satisfăcătoare, ca, cel puţin, în anii ’90. Acum, pe bune, inviolabilul hotar moldov’nesc de pe Prut se află într-o stare de putrefacţie vizibil progresivă: stîlpii de lemn în formă de T putrezesc, iar sîrma ghimpată e mîncată de rugină. Să răsfoim, în continuare, un fotojurnal de la faţa locului…

Doi bravi grăniceri şi un cîine, falnici apărători ai stabilităţii şi suveranităţii statale ale picior(uş)ului de plai moldov’nesc. În zare, la orizont, se văd pămînturile României actuale, de unde Basarabia a fost ruptă în 1812…

Le-am ieşit bravilor grăniceri în întîmpinare şi le-am propus un photo session. Au acceptat din prima, ca nişte… fete mari! 😆 Aceşti copilaşi cu arme Kalaşnikov să tot aibă între 18 şi 20 de ani…

Iată şi una dintre porţile, veşnic închise, spre Europa…

Doar un pas înainte, restul – înapoi: aici începe „cortina de fier” !

Basarabia şi România – două ogrăzi, acelaşi pămînt. Rugina îşi face treaba. Lacăt pe conştiinţa noastră…

Sîrmă ghimpată pe-un picior de plai…

Sîrmă ghimpată pe-o gură de rai…

Fereastra prin care tovarăşul Voronin se uită cu ipocrizie spre Europa…

Mulţi dintre stîlpii graniţei stau să pice, se sprijină doar în sîrmele ghimpate…

În sînul naturii, basarabenii de prin partea locului nu se pot bucura de frumuseţea Prutului care curge la doar 20 de metri de acest ridicol „gard” fascisto-comunist…

Încă o portiţă ! Detalii mai la vale…

Meandrele graniţei le imită pe cele ale Prutului ?…

Încă o poartă spre Europa. Veşnic închisă, roasă de rugină…

Raiul s-a topit şi a curs pe pămînt… Aici Basarabia, dincolo România, împreună România Mare (ca să nu-i supăr pe înflăcăraţii statalişti moldovani, voi scrie: împreună Europa!)…

Ocolul meu, ocolul tău: / De la Nistru pîn’ la Prut…

Kilometri de sîrmă ghimpată…

Numai sîrmă ghimpată…

Sîrma ghimpată se… răreşte. Rugina are grijă de asta. Pentru a îndesi ridicolul gard, localnicii au împletit nuiele între sîrmele şi aşa devorate de rugină şi de vremuri; nu de alta, dar gospodarii de prin părţile locului îşi scapă orătăniile dincolo, la… români…

Băga-mi-aş piciorul să-mi bag în graniţa asta, ca să vedeţi starea de putrefacţie a acesteia… 😉

Iată şi portiţa despre care vă vorbeam mai sus. Dacă o deschizi şi mergi înainte, în cel puţin 60 de secunde ajungi să vezi Prutul. E o distanţă astronomică, dacă ne gîndim la visul Poetului Grigore Vieru de a trece Prutul, nu de a zbura în cosmos…

Aceeaşi portiţă spre Europa. Veşnic închisă, rugina noastră se răzbună pe ea…

O bisericăneancă (locuitoare a satului Bisericani, raionul Glodeni, fostul judeţ Bălţi) vecină cu… portiţa. Văzîndu-mă că fotografiez împrejurările, mătuşa a venit fuga-fuga şi, după răspunsul la bineţe, mi-a declarat că are grijă să le spună grănicerilor cine vine pe aici şi cu ce scop. O turnătoare, ce mai! 🙂 Mai rar se întîmplă să vadă picior de om pe acolo. M-o fi crezînd vreun spion sau vreun… violator al statalităţii moldov’neşti de, offf!, tocmai 650 de ani!!!… Cu indivizi ca mine, deh, stabilitatea de cimitir a plaiului moldav se duce de rîpă ! 😉

Am ajuns şi la un consens, mătuşa e de acord cu mine: „gardul” de sîrmă ghimpată este extrem de inutil şi, cu atît mai mult, ridicol. Mi-a vorbit cu o neţărmuită admiraţie despre puţinele ocazii pe care i le-a oferit istoria atunci cînd a reuşit să păşească dincolo de portiţă, ca să se bucure de frumuseţile Prutului…

Încă un sătean ni s-a alăturat. E unul din cetăţenii vii ai acestui stat. Şi moşul nu suportă strîmtul ocol în care trăieşte…

Cu mîna la… inimă şi vorbind la telefon, doi tineri bisericăneni au ieşit la un rendez-vous lung-scurt precum meandrele ghimpoaselor sîrme…

În doi, numai în doi, cu nostalgii de dreapta… Susurul Prutului şi pădurea… Doar cu tine…

„Moştenire” sovietică bătută-n cuie (?). Ca un violator al hotarelor „statului”, ca un trădător de „ţară”, ca un Iuda la modă, am băgat mîna (cu care ţineam un Canon) printre sîrme, tocmai în Europa ! Am imortalizat bolta cerească, furată şi aceasta… Nici măcar cerul albastru nu ni l-au lăsat…

* * *

Fiindcă am tot dat de înţeles că aş fi un trădător de „ţară”, acum îmi amintesc de anii mei de şcoală, de liceu. Anume atunci, fiind într-o călătorie prin Pădurea Domnească, m-am strecurat, ca un vierme, printre sîrmele ghimpate ale graniţei. Ce să(-mi) faci dacă voiam să văd Prutul cu ochii mei ? Atunci am văzut rîul pentru prima dată, asta chiar dacă trăiam în lunca lui, la doar aproximativ 2 kilometri depărtate de el. În plus, muream de sete, iar răcoritoarea şi limpedea apă de Prut m-a reîmprospătat cu voie bună şi speranţe…

Atît, nu mai comentez prea mult în final. Oricum, din păcate, eu însumi am rude (cu scaun la cap încă!) care dau de înţeles că se simt confortabil în ţarcul în care ne-au aruncat muscalii. Nu vă aşteptaţi la concluzii din partea mea, că şi eu, chiar dacă se pare că aş avea imunitate la sindromul debilizării naţionale promovat, cu atîta rîvnă!, de eternii noştri comunişti de la guvernare, mă confrunt zilnic cu numeroase situaţii de spălare a creierilor. Toţi basarabenii (şi nu numai) au o datorie morală, un angajament istoric: fiecare în parte trebuie să ia o atitudine faţă de hotarul care ne dezbină.

Veni-va o zi cînd toată suflarea de aici şi de dincolo va striga jos sîrma de pe Prut ?…

P.S. O pauză muzicală pentru patrioţii şi stataliştii pe care i-am deranjat intelectual cu lungul şi „sîcîitorul” fotojurnal de mai sus:

Sursa: Ψ-on