Month: July 2025

Recomandare de carte – „Șapte” de Emil Laurențiu Drăgoi

Image

UN ROMAN POLIȚIST CU CARACTER ISTORIC

Romancierul Emil – Laurențiu Drăgoi s-a născut în anul 1981, în București, își trage inspirația pentru scrierile istorice din copilăria din județul Dâmbovița, în apropiere de Curtea Domnească din Târgoviște, iar ulterior s-a stabilit în Brașov, căsătorindu-se cu scriitoarea Elena Drăgoi. De profesie antrenor de fitness și nutriționist în cadrul unei săli de sport, devine apoi președintele clubului sportiv. După debutul literar cu o carte de non-ficțiune, în anul 2019, „Din fier și suflet” – un ghid sportiv destinat începătorilor în fitness – ne oferă, începând cu luna octombrie 2019, cinci romane istorice și un volum de nuvele.

Astfel, primul roman de ficțiune istorică, intitulat „Când spadele se frâng”, are două volume, apărute în anii 2019 și 2020. În vara lui 2020 se lansează romanul „Blestemul corbilor”, urmat, în anul 2021, de volumul de nuvele istorice „Anotimpuri însângerate”. În anul 2022 vine în fața cititorilor cu romanul „Ultimul războinic”, în 2023 cu romanul istoric – polițist intitulat „Șapte”, iar în anul 2024 este lansat romanul „Vremea Eroilor”.

Romanul „Șapte”, apărut la Editura Celestium din Oradea, în 2023, îl are ca personaj principal pe Grigore Negoiță, un țăran din zona Buzăului, care a luptat în Războiul de independență din 1877 și a avut ghinionul de a cădea prizonier la turci. După șapte ani de temniță grea este eliberat, și după încă doi ani și jumătate de drum, pe jos, reușește să ajungă în satul lui.

Sunt ani în care satul s-a schimbat mult. Nici pe el nu-l mai recunoaște lumea, dar și el recunoaște prea puțin în jurul lui. Nici casa care fusese a lui, acum modernizată și locuită de familia unui negustor, Sima, venit de peste munți, din Transilvania. Sima afirmă că a cumpărat casa de la o văduvă care a plecat din sat, deci probabil soția lui Grigore. Nou-venitul are impresia că, de fapt, Sima i-a luat și femeia, și casa. Dar trebuie să aștepte până vine femeia de la târg, să vadă dacă este Raluca lui sau Roxana, cea care a cumpărat casa de la o văduvă.

Intervine jandarmul satului, pornit să facă ordine în situație, apoi preotul, care are milă de Grigore Negoiță și îl primește în curtea casei parohiale, unde omul îl ajută la tăiat un copac, mănâncă și doarme în magazie.  

A doua zi dimineață, jandarmul este găsit mort. Evident, o crimă – și mai multe persoane aveau interesul de a-l ucide, printre care Grigore Negoiță, Sima și soția acestuia, Roxana, pe care autoritățile îi arestează ca suspecți. Ce s-a întâmplat exact și de unde au apărut și alte câteva crime în satul acela liniștit, în zilele următoare, veți descoperi citind cartea și încercând să descâlciți faptele și motivele, printre evadări spectaculoase și secrete cutremurătoare. Poate desemnarea greșită a anchetatorului care să identifice vinovatul de moartea jandarmului are ceva de-a face cu aceste noi crime…

„În casa mortului, chiar în odaia unde acesta fusese ucis, pe un scaun cu spetează stătea tolănit, ca un adevărat împărat, locotenentul Chițu. Pe masă îți pusese o carafă cu apă proaspătă și lângă ea stătea așezată cravașa. Pentru el urma cea mai plăcută parte a anchetei. De fiecare dată când trebuia să cerceteze un furt, o crimă, se folosea de uniforma sa și de statutul său de om al legii pentru a-i supune la fel de fel de cazne pe învinuiți sau martori. Nu-l motiva atât de mult găsirea adevărului, cât îi făcea plăcere să știe că el are puterea, că el hotărăște, că oamenii sunt speriați în fața lui, că-i știu de frică, că-l imploră. Deși era un bărbat mai degrabă sensibil la vederea sângelui, îi plăcea totuși tortura și mereu încerca să inventeze pedepse care mai de care mai diabolice.”

Titlul simplu, menit să rămână în mintea cititorilor, „Șapte”, reflectă multiplele valențe ale acestei cifre în viața personajelor: Grigore Negoiță a fost șapte ani prizonier la turci – apoi valul de crime se petrece pe parcursul a șapte zile din luna a șaptea, iulie 1887, pe care omul le petrece în satul natal – iar epilogul, spovedania, are loc pe 7 iulie 1907, la douăzeci de ani de la producerea șirului de crime.

Autorul zugrăvește cu detalii psihologice fiecare personaj în parte, principal, secundar sau episodic, dezvăluind nu numai ceea ce îl leagă de ceilalți (și de cei uciși în special), ci și modul de a gândi al fiecăruia. De asemenea, cu același realism zugrăvește mediul rural din ultimele decenii ale secolului al nouăsprezecelea și primele din secolul douăzeci: sărăcia țăranilor, cruzimile autorităților, care se considerau despoți absoluți, neglijența primarilor, lăcomia cârciumarilor.

Ca întotdeauna, Emil Laurențiu Drăgoi se documentează cu atenție și nu îi scapă anacronisme care să scoată cititorul din imersiunea în istorie. Figurile de stil sunt puține și sugestive, iar atenția asupra detaliilor vieții rurale din ultimul sfert al secolului al nouăsprezecelea asigură realismul istoric al poveștii. I-aș găsi o oarecare asemănare cu „Baltagul” lui Mihail Sadoveanu, însă numai în calitatea sa de roman polițist de o nuanță deosebită, cu acțiunea desfășurându-se în mediul rural de odinioară.

Limbajul folosit în cărțile lui Emil Laurențiu Drăgoi este cel al oamenilor din popor, care suduie țărănește și spun lucrurilor pe nume, însă cuvintele respective caracterizează personajele și nu sunt întrebuințate gratuit, pentru valoare de șoc, cum se întâmplă în alte scrieri contemporane.

Recomand romanul „Șapte” cititorilor în vârstă de peste șaisprezece ani, datorită limbajului și al unor scene mai violente, dat fiind că vorbim despre crime. Le-ar plăcea amatorilor genului ficțiune istorică, precum și celor ai genului polițist, care ar putea încerca să descopere criminalul înaintea dezvăluirii finale.