La ultima editie a ASTRA Film Fest am descoperit ceva- regizorii israelieni, care fac filme ale naibii de bune. M-am indragostit de Tomer Heyman si de al lui "I Shot My Love" si " Black Over White" dar si de Avi Mograbi ("Avenge but one of my eyes" si "Z 32"-castigatorul marelui trofeu ASTRA 2011.)
Zilele astea am urmarit "The Bubble" a lui Eytan Fox. Pe langa bucuria mea extatica de a intelege cate ceva si fara subtitrare, a fost ca o mica excursie in Tel Aviv.
"Bula" e reactia cinematografica la ce se intampla atunci cand bulele se sparg in fata realitatii politice din Israel, totul pe fondul unei povesti de dragoste intre un israelian si palestinian, o poveste de iubire imposibila intr-o lume divizata in care nu exista compromis.
Yali, Lulu si Noam sunt 3 tineri care impart un apartament. Yali e homosexualul deschis, exuberant si lucreaza intrun restaurant foarte "cool". Lulu e heterosexuala, isi doreste sa a designer de moda si intre timp, creaza tricouri cu logoul petrecerii pe care o vor organiza pe plaja, "impotriva ocupatiei". E implicata in politica, insa marea ei problema e ca nu vor aparea destui palestinieni la petrecere. Noam, homosexual si el, tocmai s-a intors din armata. Se va indragosti de Ashraf, un palestinian, pe care pentru o buna bucata de timp il vor ascunde si caruia ii vor gasi de lucru. Cerul e albastru si pasarelele canta. Insa familia lui Ashraf planuieste un atac, iar bomba le va schimba intreaga viata.
Sigur, filmul isi are si "scaderile" lui insa all in all, merge pentru o sambata seara.
Daca ar fi trait Klimt, l-ar fi ales personal pe John Malkovich sa il joace. Iar Nikolai Kinski e un Egon Schiele mirobolant- sexy, putin ciudat intr-un mod pervers... just like him.
Am ales acest film pentru o seara de leneveala cu iz culturalo-relaxat, o seara ce se anunta incitanta si stimulanta din punct de vedere intelectual. A fost cadoul perfect de Craciun, deoarece inima mea bate pentru Klimt si Jugendstil, Schiele, Loos, Viena si Secession... Le ce te poti astepta de la un film subintitulat "A Viennese Fantasy à la manière de Schnitzler"?
In Viena Fin-de-siècle, in atmosfera eleganta si opulenta a Cafehaus-ului asistam la disputa intelectualilor vremii despre arta si esenta ei, despre frumos si urat...Intr-o Viena in care jumatate din populatia masculina era macinata de sifilis, Klimt traieste asa cum picteaza, cu pasiune, dedecadent, sexual. Mereu in cautarea arhetipului feminin, al muzei lui, mitica dansatoare Lea del Castro, agasat de Doppelgängeri, luand lectii de la chelneri si secretari, jucandu-se cu Egon Schiele intro Écriture automatique in care fiecare completeaza liniile celuilalt, iubit la Paris si neinteles la Viena, Klimt se iubeste cu modelele lui, are nenumaratii copii ilegitimi, isi traieste viata cu exuberanta si daruire, creaza frenetic alegorii si isi schimba mereu si mereu stilul...
Raoul Ruiz nu a creeat un film biografic per se a lui Gustav Klimt, ci mai degraba o pastisa a veacului. Muzica te duce cu gandul la Mahler si Berg, contribuind hipnotic la atmosfera. Costumele, recuzita, mobilerul, Cladirea Secessionului, toate formeaza un intreg incantator, un portret mai mult decat fidel al epocii. Filmul e plin de referinte la tablourile sale, plin de simboluri si enigme asa ca priviti-l de 2 ori.
Ziua nuntii Monei va fi cea mai trista din viata ei. Stia ca odata ce se va trece granita dintre Israel si Siria pentru a se casatori cu Tallel nu se va mai putea reintoarce niciodata la familia ei din Majdal, un satuc druz din Inaltimile Golan ocupate. Odata casatorita, isi va pierde cetatenia nedefinita si va ramane in Siria pe vecie.
Tatal Monei este un activist politic pro-sirian si isi ispaseste condamnarea cu suspendare. Fratele ei mai mare, Hatte, s-a casatorit cu o rusoaica si a fost exclus din sat de catre liderii religiosi, dar si de tatal sau. Fratele mai mic e un mic bisnitar in Italia, iar sora ei, Amal, are doua fete adolescente si doreste sa urmeze o facultate, insa sotul nu o lasa. Cand in sfarsit toata familia se aduna la nunta, evenimentul e pus in pericol de infernala masinarie a birocratiei (de parca numai la noi ar fi asa?).
Nu stiu ce m-a impresionat mai mult- decizia grea a fetei care isi paraseste familia pentru un logodnic pe care il cunostea doar de la TV? Situatia din zona? Lipsa oricarei sperante intro rezolvare a conflictului?
Faceti-va timp pentru un film mai obscur, insa de 5 stele!
...inca nu stiu exact ce prezinta, insa stiu exact ce film traduc:
'ME, MY GYPSY FAMILY AND WOODY ALLEN'
Este deja al treilea film despre tigani pe care il traduc pentru ASTRA de-a lungul timpului, asa ca nu mai mir ca sunt atat de toleranta. Doua -trei documentare din astea, si nu vei mai gandi ca inainte.
Daca nu faci un pic de research, trece clipa pe langa tine si nu stii ce ai avut in mana. Sunt mandra sa traduc scriptul documentarului care a castigat Premiul UCCA Prize 2009 la Bellaria Film Festival in Italia si mentiunea speciala a juriului.
Regizoarea Laura Halilovic are doar 19 ani si filmeaza din punctul ei de vedere. Ne ne prezinta intr-o maniera cateodata ironica, uneori nostalgica, insa intotdeauna directa, povestea ei si a comunitatii de tigani dintr-o tabara langa Torino, venirea lor din Bosnia, problemele integrarii in comunitate, incercarile de pastrare a identitatii...
Acesta este locul unde ne-au adus. ..Intre hingheri ...şi groapa de gunoi...
Cel mai rău e că aici trăiesc familii, copii
Însă nimănui nu îi pasă.
Gagii se sperie de noi pentru că suntem liberi şi nu vrem să trăim ca ei.
Enjoy si sper sa nu mai aud stereotipii de 2 lei despre tigani EVER!
Ieri dupamasa, la soare pe banca, am citit intro suflare romanul omonim a lui Ira Levin. Iar seara am vizionat si filmul lui Roman Polanski. In nici un caz nu e recomandabil femeilor gravide. Poate de asta nu mi s-a parut mie atat de horror.
Mia Farrow e frumoasa de pica. Frank Sinatra, esti un bou.
Avand cartea inca proaspata in minte, mi-am dat seama ca scenaristul a respectat pana si cele mai minore detalii si replici.
Ce mi-a placut insa cel mai tare sa fost ambiguitatea lui Polanski. Levin nu iti lasa nici dubiu: ceva satanic e la mijloc. Filmul se joaca insa cu mintea ta si a lui Rosemary-e real sau doar paranoia? E doar imaginatia ei bogata?
Finalul insa iti da raspunsul. Nu vedem bebelusul si e mai bine asa. Imaginatia bate intotdeauna realul.
Ma batea gandul sa citesc si partea a 2-a scrisa dupa 20 de ani, in 89 insa ma tem ca nu se va ridica la nivelul romanului initial.
Ca veni vorba de filme, de abea astept ASTRA FilmFest de anul acesta!
Ieri am ales din lada cu "reduceri" de la Real un DVD care ne-a atras atentia. Si a fost doar 4 lei ! E vorba de "Mongol" regizat de Serghei Bodrov care a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain in 2008.
Per total, un film bun. Peisaje superbe, cadre frumoase... In rolul principal, hehe...un japonez,Tadanobu Asano. Nu e mare problema. Si asa publicul european si american nu poate face diferenta dintre asiatici.
Un film care doreste sa prezinte pseudo- biografia lui Temudjin, inainte de a deveni cuceritorul a jumatate din pamantul cunoscut pe la 1200. Nu a reusit.
Acum stiu ca e plin de inadvertente istorice si ca e romantat la extrem. Nici nu ma asteptam la altceva. "Istoria secreta a mongolilor" a fost scrisa de un anonim doar in sec. 14, deci, cam mare nebuloasa.
Filmul prezinta, cam episodic si ciuntit, drumul lui Temudjin spre glorie. Ramas orfan inca de la 9 ani, cu multi dusmani pe urme, e prins, scapa in mod miraculos, e prins din nou, iar scapa, se insoara, isi salveaza nevasta, iar prins, e vandut sclav, femeia il salveaza, se satura de toate si ajunge marele Khan, dupa o batalie impresionanta... Aflam apoi ca a unit toate triburile si ca a fost stapanul celui mai mare imperiu din istorie. Sa speram ca se va turna si partea a II a.
Trailerul ne prezinta cum merge el cu o armata sa isi recupereze femeia furata de tribul dusman. ALL FOR LOVE, ne spune vocea din back. HA? Sunt sigura ca GK, avea, asa cum era pe atunci, zeci de bastarzi, zeci de femei...Filmul ne induioseaza cu un GK cam zen, cu ochi de ursulet de plus si plete in vant, jucandu-se tandru cu copii...Nota- mongolii se radeau in cap.
TO FULFILL HIS VISION. Scena in care GK ajunge la revelatia ca va uni triburile si va crea legi, ma da gata. Care viziune, nene? Ce unire in cuget si simtiri mongoleze? Erau triburi de barbari, porniti pe cuceriri pentru ca asta stiau, aveau nevoie de teren, cai, bani si resurse. Cat despre Borte, sotia lui. In film, e prezentata ca marea lui iubire, sfatuitoarea lui. Nu cred ca in perioada aceea femeile aveau ceva de spus. Cu atat mai putin referitor la politica.
HIS GREAT DESTINY. Iar ni se vinde un vis fals. Care destin maret, nenea de la dep. de reclame? Marele destin de a cuceri si de a distruge tot in calea lui? Pe cand "The Love Story of Hitler"?
Toate bune si frumoase. Rautatea oamenilor l-a facut asa. Inteleg, pe langa copilaria lui, putem spune ca orice mogaldeata dickensiana a avut parte de tratament la spa. Trec peste scenele lipsa din care sa intelegem cum a ajuns sa aiba dintr-o data o armata intreaga etc, etc. Tadanobu Asano e o bucatica buna, insa GK trebuie sa fi avus charisma, putere, forta. Ceva care sa te faca si il urmezi orbeste. Din film, nu reiese nimic de genul asta.
E un film bun, nici mai mult nici mai putin. Batalii sangeroase si bine regizate. Peisaje de vis. Pe la mijlocul filmului, actiunea decurge cam lent. Baltalia finala sucks. Mongolii erau arcasi si calareti. Nu infanteristi. Whatever. Probabil geniul lui a stat in elaborarea de noi strategii. Wikipedia ne mai spune ca nu a fost atat de rau pe cat se spune. Ca a creat un imperiu cu moneda unica, a deschis Drumul Matasii inlesnind comunicatiile si comertul, ca era tolerant fata de alte religii. Insa in Europa, legendele despre tatari traiesc inca si astazi. Si nu sunt duioase.
Daca il privesti ca fictiune cu un graunte mic de adevar si ca aperitiv pentru un studiu individual o sa ai parte de un festin. Deshide noi subiecte de interes- cultura si istoria mongola, influenta lor in Europa, samanismul...
Cred ca bugetul de 20 mil. de dolari nu a fost cheltuit degeaba.