O iarna asa cum trebuie

Acasa la Magurele. Avem de la inceputul anului o iarna asa cum trebuie, cu mult omat si cu un peisaj dominat de un desert alb, mangaiat frumos de soare.
Daca in Bucuresti totul e plin de zapada poluata si de acea substanta scarboasa care a pus stapanire pe toate bulevardele si pe toate stradutele din capitala, in Magurele mama natura e cat se poate de incantatoare.

Au fost cateva zile de ski de tura, ski pe dealul din spatele casei si ski cu Bianca, Trebuie sa recunosc ca nu e la fel de frumos ca intr-o zona de deal sau de munte, dar  in Magurele, la 12 km de centrul Bucrestiului ma simt ca acasa.

Sa ne bucuram de iarna, pentru ca e un anotimp cu adevarat special. Eu o fac alaturi de familie de trei ani de cand m-am mutat la casa.

Fara Asfalt 2016

Fara Asfalt 2016 a fost un concurs excelent! Pe 4 iunie am avut o vreme racoroasa si ideala pentru un triathlon la mare, cu o apa surprinzator de calda pentru aceasta perioada a anului. Am scos un timp mediocru dupa un sezon lung de ski si am avut ghinion sa fac de doua ori pana.  Aici e si vina mea ca nu am pus zeama in camere si pentru ca nu am pedalat pana la inceputul lui mai nici macar 1 km. De inot nu mai zic, cu antrenament serios in fiecare zi cu antrenor personal, tot printre ultimii o sa ies din apa :).

Dar m-am bucurat de o natura superba la mine acasa in Dobrogea. Felicitari concurentilor si organzitorilor, pentru ca m-am simtit foarte bine si anul acesta. O sa mergem cu totii la Triathlonul de la Sfanta Ana, dar pana atunci urmeaza vacanta in Grecia cu nasii.

Am prins iar gustul concursurilor, iar acest rezultat slab o sa ma motiveze sa trag mai tare pe viitor. Nu mi-am propus sa obtin un podium la concursurile la care particip, sunt constient ca sunt un simplu corporatist-tatic, cu timp foarte limitat spre zero pentru antrenamnete, dar clasarea in prima treime e un rezultat decent din punctul meu de vedere. Si cred ca se poate, desi inotul e punctul meu slab.

Cicloturism cu nasul in nordul Dobrogei

A fost o tura reusita de moutain bike, alaturi  nasul Florin pe plaiuri dobrogene si prin paduri uitate de oameni si de timp, scaldate frumoas de lumina blanda de inceput de noiembrie.

Culorile si peisajele par putin diferite de restul locurile pe unde umblam,  iar vremea perfecta de inceput de toamna au fost "ingredientele" necesare pentru aceasta drumetie pe doua roti in nordul Dobrogei.

Nu stiu daca v-a sarit in ochi pana acum, dar dealurile stancoase de langa Niculitel au acel inedit pe care nu prea il gasesti prin alte locuri. Avem munti stancosi, dar  dealuri cu pereti abrupti nu prea imi aduc aminte sa fi vazut pe undeva. Daca excludem Muntii Macinului ( eu i-am considerat tot timpul dealuri, dar la ora geografie ne-au invatat ca intra in categoria munti),cred ca terenul accidentat de langa comuna Niculitel are ceva unic, cu o frumusete aparte si pereti care duc cu gandul la un relief din caparti.

Merge bine si la drumetie in aceasta zona din Tulcea si simt n mic regret ca nu am luat toata familia la o plimbare pe aceste meleaguri. Nu e o problema prea mare, la primavara peisajul o sa fie cel putin la fel de frumos, iar circuitul o sa se prezinte surprinzator de variat, cu zone pline de stanci si cu un platou de unde vezi Dunarea.

E Dobrogea de care nu ma satur, acel colt de tara de care nimeni nu prea a auzit, dar care merita sa fie descoperit in fiecare an. In Dobrogea in care m-am nascut si am copilarit, iar dorul de casa nu dispare nici dupa 12 ani petrecuti in Bucuresti. Tot timpul mi-am timpul zis ca sa revenim si asa o sa fac din ce in ce mai des.

Au iesit 40 de km pedalati , cu 720 de m diferenta de nivel.A iesit o tura usoara  si posibil sa fi fost si sfarsitul de sezon pe doua roti . Unul la fel de modest ca numar de ture ca cel de anul trecut, dar foarte  OK din punctul meu de vedere, pentru ca am combinat perfect turele pe doua roti cu cele de "drumetie clasica" cu familia pe munte.