Traversarea Iezerului pe bicicleta (+video)

Plecat-am noua din Brasov si cu Catalin din Pucioasa zece! 

Tinta: cel mai inalt drum forestier din Romania(2350m) si apoi continuarea pe creasta Iezerului. Nici unul dintre noi nu am mai fost pe aceste meleaguri, era o totala necunoscuta si nu puteam aprecia bine dificultatile ce ne asteapta. 

Am fost doua grupuri: unii care au plecat din Podul Dambovitei pe bicicleta cu intentia de a cobori spre Rucar dupa ce traverseaza muntele. Eu impreuna cu Pufi si Catalin am plecat direct de la barajul de unde incepe drumul forestier catre varf. La baraj facem jonctiunea cu cei 7 rutieri si pornim impreuna la deal spre indepartatele creste. 

Se merge tare, poate prea tare pentru aventura ce ne asteapta. Grupul este foarte eterogen: de la iubitori de munte la triatlonisti, de la simpli participanti la concursuri de MTB pana la castigatorul din acesta an de la Iron Bike. Primii 1000m diferenta de nivel aveam sa sufar: cele 10 ore de tura in Piatra Craiului din ziua precedenta urmate de doar 5 ore de somn isi spun cuvantul. Nu savurez deloc tura si in plus caldura este crunta, ne deshidratam vazand cu ochii si nu se arata nici o sursa de apa la orizont... Avantul nostru este domolit si mai mult de forestierul ce devine foarte pietros si ne zdruncina la fiecare pedala: aderenta se duce... la fel si ritmul de pedalat. 

Ajungem la Crucea Ateneului, punctul terminus al drumului forestier si suntem uimiti de distantele ce ni se arata in fatza. Dupa un scurt "consiliu de razboi" luam decizia sa ne despartim: 7 dintre noi vor cobori direct la cabana Voina si apoi inca 40km pe sosea pana la masini... Era clar ca nu aveau timp sa continue si noaptea i-ar fi prins pe creste fara lanterne. 

Decid impreuna cu Catalin si Pufi sa continuam! Nu stim pana unde... Intr-o ora si un sfert traversam varful Iezerul Mare si ajungem pe varful Rosu 2469m, altitudinea maxima din Iezer. Pana aici mai mult am carat bicicleta in carca, sau am impins-o la deal. Aveam sa o impingem putin si la vale si apoi sa ne suim din nou in sa. Varful Papusa este inca foooarte departe! 

Chiar si pana pe varful Batrana mai facem o ora si jumatate. Traseul este doar partial ciclabil, desi are aspectul unui platou acoperit cu iarba. Cum noaptea se apropia o luam direct la vale pe Plaiul lui Patru. In mai putin de o ora suntem la Cabana Voina dupa o coborare superba facuta in intregime pe bicicleta. Daca la inceputul coborarii pantele erau mai domoale si acoperite cu iarba, mai jos de stana in padure drumul devine foarte abrupt, un adevarat "downhill". Foarte insetati sorbim cu nesat berea fara alcool de la cabana si apoi purcedem la drum pentru inca 8km de asfalt pana la baraj. In doua ore sosim la Brasov. 

 In concluzie am avut ocazia sa vedem un munte frumos, cu panorame generoase catre Fagaras si ceilalti munti din jur. Am reusit sa il traversam in proportie de 80%. Poate intr-o zi vom reveni si vom ajunge si pe Papusa. Coborarea a fost spectaculoasa dar urcarea ne-a chinuit din cauza pietrelor: cu siguranta exista trasee care se urca mult mai cursiv. S-au strans 50km cu 1900m denivelare pozitiva in 9 ore de tura.

MMM 2011 - Maratonul Noroiului(Medieval) Medias

W.e. trecut am participat pentru prima data la Maratonul Medieval de la Medias. Cum auzisem atatea despre el ardeam de nerabdare sa parcurg traseul maratonului. M-am inscris dinainte si apoi am asistat la ruperea de nori care a cuprins toata tara.
Anul trecut dupa ce m-a inscris a plouat de asemenea si dupa ce m-am sfatuit cu organizatorii am decis sa nu mai vin la concurs. Anul acesta m-am hotarat totusi sa vin, caci dupa parerea mea conditii ideale la Medias nu au cum sa fie decat daca cursa este programata undeva prin luna Mai. Daca nu ploua este muuult prea cald pentru gustul meu, iar traseul parcurge multe zone care nu sunt la umbra.
De data aceasta temperatura a fost ideala, chiar un pic cald in momentele cand batea soarele. Starea traseului a fost cum anticipam: noroiul epic care transforma pedalatul in vaslit prin balti si nori.
Mi-am asumat de la inceput povara acestui drum de calvar si eram hotarat sa duc pana la capat cei 80km de la tura lunga, ba chiar a-si fi mers dublu daca traseul ar fi fost atat de lung. Am parcurs suficiente ture prin noroaie si ploi ca sa mai fiu impresionat de conditiile proaste. Suntem totusi la deal printre sate si orase si nu pe culmile Bucegilor.
Totusi pentru a concura nu sunt nici pe departe conditiile potrivite. Inca de pe primele portiuni de pamant/lut am constatat neputincios ca tot ce castigam la deal pierdeam pe coborare unde rotile mele derapau la greu, la un moment dat chiar un concurent imi spune ca roata mea din spate uneori este cu juma de metru in lateral. Sa dau viteza la vale ar fi insemnat sa nu pot ocoli nici cel mai mic obstacol care mi-ar fi aparut in fatza.
Clar Maxis High Roller nu este un cauciuc de noroi. Ignitorul de pe fatza s-a comportat ceva mai bine. Decid sa merg la o viteza controlabila astfel incat sa nu zbor peste ghidon in noroi.

Pe portiunea specifica traseului lung sunt zone aproape plate unde trebuie sa iau bicicleta in carca pentru a putea trece pe acolo. La un moment dat trec printr-o balta si dupa ce roata din fatza se afunda in noroiul ascuns in balta pana mai sus de axul rotii sar pe marginea drumului si trag cu greu de bicicleta sa o extrag de acolo.
Mai incolo ajung intr-o zona de coborare unde pamantul este atat de moale si lipicios incat era de cateva ori sa imi pierd papucii in noroi, i-am extras cu greu, noroc ca legasem sireturile bine ! Fusesem prevenit de acest de acest lucru ! Aceasta panta este in coborare dar nu se poate merge nici pe bicicleta nici pe langa ea. Solutia e de a o cara in spate la vale, doar ca este o problema: noroiul a incarcat-o intr-atat incat nu mai pot sa o ridic.
Cu plamele goale ma apuc sa smulg bucati mari de noroi de pe bicicleta. Cu greu parcurg cele cateva zeci de metri pana la asfalt. Acolo ma sui pe bicicleta si la vale primesc in spate bulgari de pamant si pietre care sareau de la roti. Roata din spate avea o rotatie de zici ca avea 8 de la lutul depus.
Dupa unirea traseului lung cu cel scurt urmeaza o lunga portiune de fals plat prin camp unde noroiul este atat de mare si valurit ca si impinsul bicicletei este o munca de Sisif. Din nou rotile se incarca cu pamant amestecat cu iarba si crengute si bicicleta cu greu mai poate fi gasita in masa diforma de noroi. Cum spunea un participant inaintam ca armata germana in Rusia :P Portiunea dureaza o vesnicie pana dau de o zona cu iarba ceva mai uscata.
De pe la jumatatea cursei am pierdut posibilitatea de a utiliza SPDurile din caza pamantului depus in toate coltisoarele si a faptului ca papucii mei ajunsesera de dimensiunea si greutatea unor clapari de ski.

Ajung cam la limita timpului la Bazna unde organizatorii sunt foarte amambili si imi curata schimbatoarele de la bicicleta care nu mai faceau fatza (pana atunci pe toata durata cursei transmisia bicicletei a functionat admirabil). Urmeaza urcarea de care am auzit atata si pe care reusesc o parte sa o urc pe bicicleta. Mie mi s-a parut usoara si foarte frumoasa, pacat ca nu aveam aderentza pentru urca toata panta in sa.
Dupa 7 ore am ajuns la finish, cu putin inaintea inceperii festivitatii de premiere. Gulashul pregatit de organizatorii se terminase de mult, nu am apuc sa prind nici medalie, diploma sau buff dar astea conteaza prea putin fatza de experienta acumulata pe parcursul intregii zile.
Apoi a urmat aproape o ora de curatat la bicicleta (plus o alta repriza de curatat acasa). Si o scurta plimbare agreabila prin centru istoric al Mediasului unde am ajuns pentru prima data.
Am uitat sa spun ca si de data asta am facut pana ! Tot la roata din fatza. Probabil a 6-a pana de la inceputul sezonului. E o placere sa schimbi roata plina de noroi... S-a intamplat pe la jumatatea cursei chiar langa un post de control unde am fost ajutat cu amabilitate de catre un organizator. Iar spre sfarsitul cursei mi-a sarit si lantul si s-a blocat intre pinion si spitzele rotzii. Prilej sa mai pierd un loc in clasament.

Per total am iesit al 43-lea din 44 care au terminat cei 80km, tinand cont ca erau inscrisi 90 de concurenti pot spune ca am iesit in prima jumatate :))) Oricum rezultatul era ultimul care conta in conditiile date, important este ca am iesit intreg atat eu cat si bicicleta. Iar experienta acumulata este "priceless": tot ce nu te omoara te face mai puternic!


Cateva concluzii si observatii:

- cel mai bine marcat traseu pe care am concurat, oricine poate veni sa ia lectii
- cateva portiuni foarte frumoase pe traseu, in special cele cu iarba, imi amintesc de un deal in forma de acoperis prin varful caruia trecea traseul lung
- atmosfera foarte buna de la concurs, merita venit si numai pentru asta, calitatea participantilor si a organizatorilor
- perioada in care este pus concursul este proasta: sau ploua de rupe sau este foarte cald. Solutia ar fi sa se tine mai devreme, ori toamana prin octombrie.


Pozele de mai jos sunt facute de organizatori sau de catre alti participanti. Le multumesc si ii rog sa imi permita sa le atasez textului:

Bike: Sirnea-Brusturet-Ciocanu

O tura de bike la sfirsit de Mai pe un traseu clasic: circuit din Sirnea - Cheile Brusturetului - Dambovicioara - Ciocanu - Sirnea.

Bike, mud, mist

Acu o saptamana, pe vremea cand alta data mergeam la ski, de data asta am luat bicicleta in spinare, m-am suit in tren si am aterizat la Poiana Tapului.
Impreuna cu Bubulu am planuit o tura de jumate de zi, care din cauza zilei scurte s-a definitivat pe ruta Azuga - Valea Azugii - Valea Garcinuilui - Brasov.

Noroi cat cuprinde la urcare, pe valea Azugii, ne afundam neincetat in pasta neagra de pe drum, circulatia destul de intensa pe vale a deteriorat drumul. Pe coborare ne-a prins noaptea si in plus o ceatza deasa si rece. Parca faceam speologie cu bicicletele, frontalele noastre abia bateau 2-3 metrii. O coborare care ziua ne lua 10 minute noaptea ne-a luat aproape o ora, desi drumul la vale a fost impecabil. A fost refacut de cand fusesem ultima data pe acolo. La un moment dat era sa ne facem afis intr-o bariera lasata in mijlocul drumului, noroc ca avem frane bune pe mountainbikeuri.
Am zarit cu bucurie primile luminite, semn ca ajungeam in civilizatie, adica in Garcini ! :)))))
Normal ca prin sat am rulat la viteza maxima, prin bezna si mocirla, am iesit la asfalt ca niste oameni de noroi. Ne-am oprit la drumul principal sa dam jos un strat de tencuiala de pe noi, prilej cu care ne-am intalnit cu Garcea, care veghea vigilent asupra orasului, doar mai erau putine ore pana la alegeri...

 

In umbra marelui urs...

... statea un urs mai mititel. Iar marele urs s-a ridicat in doua labe ca sa ma vada mai bine.

Dar sa o luam de la inceput:
Sambata trecuta am pornit cu bikeul peste Tampa pentru a urca pe Postavarul. Ceva mai sus de poiana Stechil chiar inainte de troita si de bancuta, unde este intersectia cu drumul ce coboara spre Iepure, poteca marcata cu banda albastra are o portiune dreapta.
Pedalam in plin fuleu cand atentia mi-a fost atrasa in fatza la vreo 30m unde un urs imens, urmat de unul ceva mai mic traversau in viteza poteca luand-o la deal. Dupa parerea mea cel mic avea minum 5 ani. Iar cel mare cred ca era Max {toti ursii pe care i-am vazut in Racadau de-alungul timpului} :))

In prima clipa am fost surprins, tocmai cu 5 min. inainte intersectasem un grup de mountainbikeri care coborasera pe acolo (de altfel am mai intalnit si altii pe bike, este uimitor sa vezi cum de la un an la altul numarul bikerilor creste exponential).
In a doua clipa aproape ca m-a bufnit rasul sa vad cum ditamai ursii alearga speriati de aparitia mea pe bicicleta. Primul impuls a fost sa accelerez si sa urlu cat pot la ei, sa ii sperii si mai tare ca sa dispara de acolo...
Dar m-am oprit la gandul ca poate mai sunt si alti ursi prin zona, pui in cel mai rau caz. Si nu vroiam sa fiu prins la mijloc. In Racadau eram obisnuit sa vad cate 3-4 ursi deodata (dar pui). Oricum era o prostie, poate se intorceau la mine.
Asa ca m-am oprit pe loc si am asteptat cateva zeci de secunde, in sperantza ca se vor cara, eram ofticat ca imi stricau tura :( Atunci am vazut ursul cel mare, care era mai sus pe muchie, la vreo 50m, cum e ridicat in doua labe deasupra tufelor si se uita cu curiozitate in directia mea.
Deci nu aveau de gand sa plece prea curand, oricum mie imi pierise cheful de a continua tura, asa ca am intors bicicleta, am dat linistit de 2 ori din pedale, am iesit din raza lor vizuala dupa o curba, apoi am trasat in plina viteza, in 2-3 minute eram in Poiana Stechil de unde am dat la vale superba coborare spre Schei.
Pentru a completa ziua am urcat apoi pana in Poiana Brasov pe drumul vechi si am coborat pe traseul de downhill. Am incheiat ziua racorindu-ma cu o bere ca tot era in oras Oktoberfest.



Pana la urma intamplarea a avut si un aspect pozitiv, am ramas cu destula energie si a doua zi am reusit traversarea Bucegilor pe mountainbike pe traseul: Sinaia- Cota 1400 - Piatra Arsa - Babele - Omul - Malaiesti - Rasnov - Brasov. Vreo 10 ore de bike cu 2000m denivelare pozitiva.
La deal a fost push bike doar in doua locuri: inainte de cabana Mioritza si inainte de Omul, in schimb la vale a fost carry bike o mare parte din coborarea pana la Cab. Malaiesti. In schimb mai jos de Malaiesti coborarea este "regala".

am Main

In ziua si la ora la care prietenii mei erau cu skiurile la concursul de pe Malin, eu eram sechestrat in Germania si atunci am decis sa fac o tura de bike pe Main, sa mai uit ca nu particip la inchiderea sezonului alb.

Cum facusem o tura in josul Mainului cu o saptamana in urma, pana la Maintz unde raul se varsa in Rhin, de data aceasta am luat-o in sus pe malul Mainului, intr-o zi in care am pedalat 100 de kilometri.

Sate incarcate de istorie, castele marete, biserici seculare, nunti traditionale si inghetata italiana, campuri de rapita inflorite ornate cu maci, peisaje superbe si reflexia apusului in apele Mainului m-am insotit pentru multe ore intr-o tura de bike originala, in centrul Germaniei/Hessen.



































Tura a fost asa de superba ca a doua zi am luat-o d elaq capat, de data asta mult mai aproape de Frankfurt si de casa, pe Nidda si in Hoch Taunus: inca 100km de bike sa adauga, de data asta ca mult mai multa denivelare.