(7 mai)
Acesta din tinereţe urmând obiceiurilor sfinților Ioan Botezătorul şi Ilie Tesviteanul şi îndreptându-şi viaţa spre aspră petrecere, birui bărbăteşte războaiele demonilor, curăţindu-şi mai înainte sufletul cu curgerile lacrimilor. Continuă să citești
Sfîntul Nil a fost unul din marii părinţi ai Bisericii Ruse. El a fost întemeietorul vieţii monahale de schit în Rusia. El a adormit cu pace la anul 1508. Sfintele lui moaşte odihnesc în Mînăstirea Sora. Pravila sa pentru viaţa monahilor trăitori în schituri este o lucrare de ordin practic şi contemplativ de prim rang în cadrul tezaurului scrierilor patristice din toate timpurile.
Sfântul Nil Sorski a avut întotdeauna o bogată cultură patristică şi scripturistică, fiind recunoscut nu doar drept un extraordinar părinte spiritual, ci şi drept o persoană foarte citită. Acest lucru se desprinde şi din debutul predaniei către ucenicii săi. “Cu atotlucrarea Domnului Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi cu ajutorul Preacuratei Maicii Sale, scris-am eu scrierea aceasta de suflet folositoare pentru mine şi pentru domnii fraţi cei de aproape ai mei, ce sunt de un duh cu mine – căci aşa vă numesc pe voi, iar nu ucenici, fiindcă unul ne este Învăţătorul, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care ne-a dat nouă Dumnezeiasca Scriptură; sunt şi Sfinţii Apostoli, şi cuvioşii Părinţi, Continuă să citești
Monah în Siria
Pe ţărmul stâng al râului Aragvi, la opt kilometri nord-est de Mţheta şi la cincisprezece kilometri nord de Tbilisi, se înălţa muntele Zadeni. Denumirea acestuia vine de la idolul cu acelaşi nume, ce se afla acolo în primii ani ai creştinismului.
Cuviosul Ioan s-a nevoit în muntele Zadeni, de la care îşi trage numele de Zedazneli. Cuviosul provenea din Siria. Locul exact al naşterii lui nu ne este cunoscut, de asemenea nici părinţii lui. Însă ştim că s-a născut într-un sat de lângă Antiohia, la sfârşitul secolului al V-lea. Continuă să citești
UN PRAZNIC ÎMPĂRĂTESC MAI PUŢIN CUNOSCUT:
ÎNJUMĂTĂŢIREA CINCIZECIMII
O TEOLOGHISIRE PATRISTICĂ
A MITROPOLITULUI IEROTEI DE NAVPAKTOS
Unul dintre praznicele împărăteşti este şi Înjumătăţirea Cincizecimii. Ea este sărbătorită de Biserică la jumătatea perioadei dintre Paşte şi Cincizecime, adică în miercurea de dinainte de duminica Samarinencii (a cincea duminică de după Paşte). Deşi necunoscută de lume, ea este o sărbătoare împărătească importantă, care se referă la Împăratul Hristos.
Sărbătoarea Înjumătăţirii Cincizecimii nu este socotită între cele douăsprezece praznice împărăteşti, dar datorită marii sale importanţe, am integrat-o între acestea, după ce am pus laolaltă sărbătoarea învierii lui Lazăr şi cea a intrării lui Hristos în Ierusalim, ca două sărbători ce prezintă trăsături comune.
Atunci când am făcut împărţirea praznicelor şi când am plasat Înjumătăţirea Cincizecimii între cele douăsprezece, am pornit de la considerentul că sărbătoarea aceasta ne dă posibilitatea de a urmări lucrarea lui Hristos de la Botezul Său în râul Iordan şi până la Schimbarea la Faţă şi la Patimi. Ştim foarte bine că sfintele Evanghelii descriu ceea ce Hristos a spus, a făcut şi a pătimit pentru mântuirea neamului omenesc, iar sărbătoarea înjumătăţirii Cincizecimii ne dă posibilitatea să analizăm latura aceasta (adică ce a spus şi ce a făcut), care este destul de importantă. Cu alte cuvinte, această sărbătoare acoperă toate evenimentele hristologice de la Botezul lui Hristos şi până la Schimbarea Sa la Faţă. Continuă să citești
„In mijlocul praznicului Hristos Mesia, stand, in mijlocul invatatorilor, ii invata“.
In Miercurea de dupa Duminica Slabanogului, in Biserica Ortodoxa se face pomenirea Injumatatirii Cincizecimii, in a carei atmosfera sfintele noastre slujbe ne tin timp de o saptamana. Aceasta sarbatoare o praznuim intru cinstirea celor doua mari praznice, al Pastilor si al Rusaliilor, „ca pe una ce le uneste si le leaga pe amandoua“.
Multe din cantarile de la Vecernie si Utrenie au in vedere tocmai aceasta legatura: „Apropiatu-s-a revarsarea cea din plin a dumnezeiescului Duh peste toti, precum este scris. Sorocul nemincinoasei fagaduinte, date Ucenicilor de Hristos, dupa Moartea, Ingroparea si Invierea Sa, ajungand la injumatatire, vesteste, adeverind, aratarea Mangaietorului“. Continuă să citești
Născut într-un sătuleţ din Viotia, în anul 1527, Părintele nostru Serafim a arătat din cea mai fragedă vârstă o minunată chemare către viaţa pustnicească. Sub îndrumarea preotului satului s-a dedat cu râvnă şi hărnicie studiului Scripturilor şi Vieţilor Sfinţilor, pe care se hotărâse imediat să-i imite, urmând vieţuirea monahală într-o mică mănăstire părăsită din împrejurimi, închinată Proorocului Ilie.A vieţuit acolo aproape şase luni, nevoindu-se într-o peşteră. Deranjat însă de desele vizite ale părinţilor lui, a fost nevoit să se mute în Mănăstirea Schimbării la Faţă, din Muntele Sagmation, ce se află între Teba şi Evia. S-a dedat cu vitejie la cele mai aspre nevoinţe şi îndeosebi ascultării fără cârtire faţă de toţi fraţii. Încredinţându-se de rapidele lui progrese, egumenul l-a îmbrăcat în schima monahală şi în ciuda împotrivirilor motivate de smerita lui cugetare, l-a hirotonit diacon şi apoi preot. Continuă să citești
Troparul Sfântului și Dreptului Iov, glasul 1:
Bogăţia virtuţilor lui Iov văzând-o vrăjmaşul drepţilor, a uneltit a o fura, şi rupând turnul trupului, vistieria duhului nu o a furat; căci a aflat întrarmat sufletul celui fără prihană, iar pe mine şi golindu-mă m-a robit. Deci mai înainte de sfârşit întâmpinându-mă, izbăveşte-mă de cel viclean, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmos: Cetele israeliteneşti…
Stih: Sfinte și Dreptule Iov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând Biserica lui Hristos cu ochii cei înţelegători pe diamantul cel suferitor, împodobit cu cununa răbdării, prăznuieşte cu veselie cântând: Să cântăm Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.
Sfîntul şi dreptul Iov se trăgea din seminţia lui Avraam, fiu din fiii lui Isav, care era al cincilea de la Avraam. El îşi avea petrecerea sa în pămîntul Hus, într-una din laturile Arabiei, şi era cel mai bogat om de la răsăritul soarelui, fiind foarte temător de Dumnezeu. Dintre dobitoace avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute perechi de boi; asinele ce se păşteau erau cinci sute şi slugi foarte multe, avînd el lucruri mari pe pămînt, pentru că era bărbatul acesta de bun neam şi cu cinste mare între toţi cei ce vieţuiau la răsărit.
Acesta era om adevărat, fără prihană, drept şi credincios, depărtîndu-se de la tot lucrul rău. El avea şapte feciori şi trei fete. Şi feciorii, văzînd pe tatăl lor că face milostenie veşnic la mii de săraci, au început să facă la fel ca tatăl lor; şi mulţi oameni erau chemaţi la masă şi ei slujeau la masa celor necăjiţi acolo. Deci, într-o zi, se ospătau toţi împreună la cel dintîi frate, într-altă zi la celălalt frate şi aşa pînă la cel din urmă, cînd începeau iarăşi de la cel dintîi. Continuă să citești
PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA
SFINTEI MARII MUCENIŢE IRINA
– 5 mai –
ACATISTUL SFÂNTULUI EFREM CEL NOU DE LA NEA MAKRI, GRABNIC AJUTĂTOR ŞI MARE FĂCĂTOR DE MINUNI (5 mai/3 ianuarie)După obişnuitul început, se zice:
TROPARUL Sfântului Efrem cel Nou, glasul al 3-lea
Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniţilor şi ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ţi sufletul sub loviturile necredincioşilor, Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îţi strigă ţie:
Slavă Celui Ce ţi-a dăruit putere!
Slavă Celui Ce ţi-a dăruit harul tămăduirilor!
Slavă Celui Care dă tuturor tămăduiri prin tine!
şi:
CONDACUL Sfântului Efrem cel Nou, glasul al 3-lea
Pe Colina Neprihăniţilor te-ai întărit vieţuind întru nevoinţă, Părinte de Dumnezeu înţelepţite, şi de acolo ai purces pe calea muceniciei. Pentru aceasta Cel Care dăruieşte lumii viaţa, cu îndoită cunună te-a încununat, Mare Mucenice Efrem, şi te-a dăruit nouă ca în tot locul să te avem ajutător şi să te rugăm cu stăruinţă: miluieşte-i pe cei ce te cinstesc pe tine!
Condacele şi Icoasele:
Condacul 1
Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Continuă să citești
![5_mai_Sf_M_Mc_Irene[2]](/linux-https-acvila30.ro/wp-content/uploads/2016/05/5_mai_Sf_M_Mc_Irene2.jpg)
În vremile acelea, când poporul trăia în întuneric şi în umbra morţii, prin închinarea la idoli păgâneşti, a început a străluci lumina sfintei credinţe prin propovăduirea apostolilor. Atunci era un împărat cu numele Liciniu, care vieţuia în cetatea ce se numea Maghedon. Acela avea împărăteasă de un nume cu sine, pe Licinia, care a născut o fiică şi a numit-o Penelopi. După ce a început a veni în vârstă, ca de şase ani, s-a arătat foarte frumoasă la faţă, încât pe multe fecioare le întrecea cu frumuseţea ei. Deci, tatăl ei a zidit pentru ea un stâlp, afară din cetate, departe, într-un loc frumos şi deosebit, care avea diferite camere, toate împodobite cu toată bunăcuviinţa şi îndestulate cu multă bogăţie, în care erau: scaune, mese, sfeşnice, paturi şi toate vasele ferecate cu aur.
5 MAI
Legătură:
ACATISTUL PREASFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU „POTIRUL NESECAT”
Icoana Maicii Domnului „Potirul Nesecat” a fost desoperită în Rusia în anul 1878. Un soldat în rezervă din Tula obişnuia să-şi dea toată pensia pe alcool, distrugîndu-şi sănătatea. Deşi a ajuns să nu mai poată merge, el continua să bea.
Într-o noapte un sfânt i-a apărut în vis sfătuindu-l să meargă la Mănăstirea Maicii Domnului din Serpuhov. „Să ţi se facă o molitfă în faţa icoanei „Potirul Nesecat.” Pentru că nu avea nici un ban şi nici nu putea să meargă, omul nu a luat în seamă visul. Dar sfântul i-a apărut şi a doua şi a treia oară, îndemnîndu-l mai aspru să meargă la mănăstirea de care i-a spus.
Atunci, târîndu-se în patru labe, omul a ajuns până în satul învecinat şi s-a oprit la casa unei femei bătrâne care i-a doftoricit picioarele şi bărbatul a început să se simtă mai bine. În ziua următoare el a pornit din nou la drum, la început cu două cârje, apoi cu una, până ce a ajuns la mănăstire. Continuă să citești
VIAŢA ŞI MINUNILE
5 mai/3 ianuarie
Citiţi şi:
Sfântul Nou Mucenic şi Făcător de Minuni Efrem s-a născut în Grecia la 14 septembrie, 1384. A rămas fără tată pe când era încă tânăr şi mama a rămas singură să crească şapte copii.
Când Efrem a împlinit 14 ani, Bunul Dumnezeu i-a călăuzit paşii către o mănăstire din Muntele Amoman, lângă Nea Makri din Atica. Mănăstirea avea hramul Buneivestiri şi a Sfintei Parascheva. Aici el şi-a luat crucea lui Hristos pe care toţi cei ce vor să-L urmeze trebuie să o facă (Mat. 16:24). Aprins de dragostea pentru Domnul Sf. Efrem s-a supus de bunăvoie disciplinei monastice. Timp de aproape 27 de ani el a urmat exemplul vieţii sfinţilor şi pustnicilor deşertului. Cu râvnă dumnezeiască el L-a urmat pe Hristos şi s-a dezrobit de plăcerile lumeşti. Din mila Domnului şi-a purificat sufletul de patimile omorâtoare devenind vas ales al Sfântului Duh, fiind învrednicit şi de înalta treaptă a preoţiei, slujind cu multă smerenie şi zdrobire de inimă în altar.
În 14 septembrie 1425, barbarii turci au atacat mănăstirea dinspre mare, distrugînd-o şi prădînd locurile învecinate. Sf. Efrem a fost unul din victimele urii lor sălbatice. Mulţi călugări au fost torturaţi şi decapitaţi dar Sf. Efrem a rămas calm. Acest lucru i-a înfuriat pe turci şi i-au făcut să-l arunce în temniţă pe Efrem pentru a-l tortura şi a-l forţa să renunţe la Hristos. Continuă să citești
SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC VASILIE
– Prăznuit pe 4 mai –
Sfântul sfinţit mucenic Vasilie s-a născut în binecuvântata de Dumnezeu Eparhie Helm, în satul Teratin, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Se cobora din renumita familie ortodoxă Martis, tatăl său, Alexandru, fiind judecător , iar ulterior preot. Tânărul Vasile creştea într-o atmosferă ortodoxă evlavioasă şi învăţa la Seminarul din Helm.
După ce şi-a încheiat studiile, s-a căsătorit, iar la vârsta de 26 de ani a intrat în cler. Apoi, a fost trimis de către autoritatea sa bisericească ca misionar în Alaska, iar acolo şi-a oferit serviciile sale pastorale, liturghisind mai ales în insulele Afognak şi Kodiak. Continuă să citești
