Sincer, eram unul care apreciam pozițiile publice ale lui Petrișor Peiu. Păreau echilibrate și de bun simț. Asta până când m-a lovit în moalele capului un cititor care mi-a trimis un clip în care Peiu, la Realitatea TV, se bătea cu pumnu-n piept că ce chestie revoluționară a făcut în legea propusă de PSD referitoare la blocarea vânzării companiilor de stat, orchestrată de Bolojan și gașca sa de bandiți.

Sincer să fiu, în prostia mea, am crezut că într-adevăr este vorba despre blocarea vânzării acțiunilor, când Peiu, victorios, dă următoarea perlă: „Am propus în lege posibilitatea ca societățile de stat să poată emite acțiuni noi care să le aducă capital necesar investițiilor”.

Dragii mei, vă spun sincer că am ascultat de vreo 3 ori pasajul respectiv până să mă dumiresc că într-adevăr a spus o asemenea enormitate. Păi cum vine asta? Dai companiei posibilitatea să se auto-vândă? Cât de prost trebuie să fii pentru a propune așa ceva. Hai să vă dau un exemplu banal.

La 31 martie 2026, statul român, prin Ministerul Energiei, deține un procent de 70,0071% din capitalul social al S.N.G.N. Romgaz S.A. Mai precis, un număr de 2.698.230.800 unități .

Romgaz, la modul teoretic, prin legea lui Peiu, ar putea emite un număr de acțiuni care să reprezinte 35%, 45% sau chiar 70% din capitalul său social. La o asemenea dimensiune a ofertei, capacitatea locală a pieței ar fi depășită și s-ar ajunge inclusiv la scăderea valorii acțiunilor. Atunci ar putea apărea, precum Albă ca Zăpada, un „investitor strategic” care ar scoate banii respectivi și ar achiziționa acel pachet. Și, întrucât devine brusc cel mai puternic acționar, poate inclusiv să ceară Romgaz să direcționeze banii strânși din emiterea de acțiuni noi într-o investiție „bănoasă” în propria-i firmă. Vorbesc, desigur, de un scenariu teoretic, dar care demonstrează cât se poate de clar absurditatea propunerii lui Peiu. Și uite-așa, „vocea patriotului naționale” ne sugerează clar dimensiunea blatului.

Prin chestia asta îmi devine limpede că României i s-a cerut să vândă din participațiile pe care le deține la marile sale companii. Iar politicienii noștri s-au făcut instantaneu preș. Dacă în varianta Bolojan statul lua o nimica toată, în varianta Peiu statul ajunge să nu ia nimic. Ia să-mi spuneți mie acum despre ce patriotism mai vorbim aici. Aud???

Update: Am văzut acum propunerea legislativă. Într-adevăr, se specifică faptul că ăn cazul „intreprinderilor publice care desfasoara activitați in domenii care apartin infrastructurii critice nationale(…)  statul roman, direct sau prin autoritătile publice tutelare ori alte entitiăti publice mandatate in acest scop, trebuie sa detina și sa mentina o participatie care sa ii asigure cel putin două treimi din totalul drepturilor de vot in adunarea generală a acfionarilor sau asociatilor”. Dar asta nu acoperă toate companiile statului. Oricum, e o bulă sănătoasă de oxigen.