RSS

Adevăr

30 mart.

Când îți arunc adevăruri in fata , alegi mereu să te îmbraci în hainele tale de ieșit în oraș, în confortul care te tine prizonier de atât vreme de unde nici macar tu nu mai știi cum să scapi.

Când sunt deschis , arunc cheile din lacătele care mi închid ușile dinspre lumea mea , mă crezi nebun , de parcă gândul de a fi tu te sperie și te aruncă spre siguranta pe care minciuna ți-o oferă .

Daca sunt eu , printre atâția actori stângaci care te înconjoară , mă percepi ca pe un pericol menit să ți distrugă bunul mers al lucrurilor cu care te ai acomodat în taină și nu vrei să renunți.

Schimbarea există , numai atunci când privești în oglindă un suflet gol cu inima în putrefactie de la atâtea gânduri negre adunate fără rost .

Eu aș mai sta printre poveștile tale , dar cât să mai îndur ficțiunile împachetate în ziare vechi care de mult au fost scoase de la tipar.

Când încă te zbați la limita dintre real și visare , trec eu pe lângă gunoiul care-l aduni de atâția ani in jurul tau și îți ofer gratuit o gura proaspătă de aer unde sa poți opri timpul pentru o clipă și să înțelegi că drumul tau este atât de curat încât până nici florile nu vor să înflorească de frica să nu-ți murdărească pământul.

Alege să fii tu , este un joc pe care l poți juca în taină .

Endorfinul

 
7 comentarii

Scris de pe martie 30, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , ,

Răceală

28 mart.

Număram picaturile de ploaie ce se izbeau violent de fereastra la care priveam într-un sfârșit de zi , ritualul Soarelui care-și lua rămas bun de la mine.

Pe umerii mei pot simți apăsarea care parcă mă îndeamnă să nu mă ridic din scaunul meu de unde aleg să privesc aceste minuni gratuite ale naturii, în zilele în care înțeleg , că este mare nevoie de timp și pentru mine.

De pre multe ori scriu aici pentru nimeni și totodată pentru tine , acel gând din știu eu care colț de lumea care alege să mai facă cate o plimbare nocturna printre rândurile mele.

Nu-ți cer nimic , nici măcar să joci rolul de public invitat la evenimentele mele , pentru că mereu am fost aici alaturi de tine , fără să te cunosc , ci doar să-ți ofer un gând cald care să te strângă în brațe , chiar daca crezi că poate nu ai nevoie .

La mine încă plouă, numai că inima de mult înghețată o simte ca pe o raza de căldură , pe ploaia dătătoare de viață și moarte .

Și totuși aleg să te ascult in tăcerea pe care am transformat-o în adicție , dătătoare de călătorii minunate , unde de cele mai multe ori te aleg pe tine că partener de drum .

Este atât de frumos , când mă opresc să gust, o amintire cu tine pe vreme ploioasă , când cauți căldură iar eu aleg frigul care îmi tine picioarele pe cărarea aleasă .

Eu zic să ne mai plimbăm, de ce nu am face-o , când de la geamul meu plouat și până la tine , cine știe cam cât amar de drum ar putea fi .

Găsesc multa vulnerabilitate in momente că acestea când știu că am putea să dansăm , cu numai muzica unei ploi de primăvară care încheie în aplauze un sfârșit de zi minunată.

Ce bine că ne am întâlnit și astăzi , că să ți ofer un gram de fericire să ți diminueze percepția durerii .

Semnat , Endorfinul și lumea lui din care tu astăzi faci parte .

 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 28, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,

Câteodată

25 mart.

Câteodată aleg un gând la întâmplare și las să mă poarte pe unde vrei el numai sa gust și alte călătorii mult mai profunde în care trebuie doar să închid ochii și să pornesc.

Străbat oricare dimensiune in care vrea să mă poarte cu zâmbetul pe buze și cu inima strânsă de necunoscutul ce mă așteaptă și care mă hrănește cu frica , o veche partenera de drum lung , alaturi de care am multe povesti nescrise.

Caut simplitate în cele mai complicate situații atunci când cred că pot depinde de unele momente în care eu alerg dar timpul se oprește și mi trage cate o palmă peste cap lăsându – mă întins la pământ ca să privesc cerul . Cu ochii închiși mă uit spre albastrul acesta crud și liniștit în care ador să mă pierd pentru mai multe momente , unde doar eu accept simbioza din care fac parte .

Iubesc mirosul de primăvară , cu iarba ei de un verde crud și plin de viață, care-mi derulează neîncetat diferite episoade din bucata de viață pe care am avut onoarea sa o trăiesc . Tu te întrebi dacă mai este timp și eu incerc să înțeleg cât timp mai este , de fiecare dată când consum câte o secundă din mine , în care aleg să ți las aici bucăți din gândurile mele , ca să-ți umple buzunarele , la vreme de secetă.

Câteodată mi-e dor să-mi fie dor de tine , chiar dacă știu că acum se joacă altfel jocul , în care timpul , chiar vine cu limită, iar noi de mult nu mai suntem actorii de duzină cu roluri date parcă aleatoriu de marele regizor .

Și când mi-e dor, aleg un rest de amintire unde eram înconjurați de vise , în care credeam că le putem materializa atât de ușor la vârsta potrivită .

Așa că dacă ai reușit să te regăsești în acest gând bun de primăvară , te rog că să mai treci pe aici , că poate cine știe , într-o zi vom împărți bucata de timp ce ne-a mai rămas .

Endorfinul , cu drag , câteodată !

 
4 comentarii

Scris de pe martie 25, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,

Oprește

23 mart.

Oprește te din goana după nimic , în care alergi fără oprire , de atâta amar de vreme . Liniștește ți picioarele pentru o clipă doar că să simți viteza cu care viața trece pe lângă tine atunci când te grăbești spre nicăieri. Primim doar o poveste , încă de la început , când simți gustul primei guri de aer proaspăt de viață și este suficient să te obișnuiești cu acea aroma care ți șoptește parcă la ureche că a început timpul tău.

Mai stai puțin , pentru că chiar nu este nevoie să grăbești picaturile de viață care oricum se scurg cu viteza luminii fie că vrei sau nu . Este atât de mult de gustat din acest fruct interzis numit traire încât ai nevoie de momentele tale în care doar savurezi fiecare îmbucătură din gândul care ți a dat permisiunea să fii astăzi aici ceea ce ai ales sa fii.

Sunt mândru de tine că ai ales să sacrifici un moment din călătoria ta pe acest pământ minunat și unic doar că să asculți o bucată din mine care se așează peste tine exact la fel ca o îmbrățișare caldă de mamă unde te simți acasă .

Oprește te când știi că ușa la mine mereu stă deschisă pentru oricare călător însetat de a cunoaște mai multe despre aceasta cursă în care fără să vrem ne regăsim .

Oprește tot din jurul tău și ascultă muzica bătăii de inimă din pieptul atât de flămând după încă o firmitura de viață

Încă sunt aici , păstrez acest gând sub cheie la învechit , că să ți-l pot oferi de fiecare dată când simți nevoia de detașare absolută din cotidian .

Dacă tot te-ai oprit, lasă-mă să-ți vorbesc despre tine , prin povestirile mele atât de inofensive și brutal de reale culese cu mare grijă din firmiturile de viață ce le-am trăit până acum .

Tratează te cu un zâmbet pe care singur ți-l poți oferi fără nici un motiv anume , pentru că dacă acum vei privi în oglindă , ai să te întâlnești cu adevăratul creator a ceea ce ai ajuns astăzi să fii.

Opreste-te !

Cu drag , Endorfinul.

 
2 comentarii

Scris de pe martie 23, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , ,

Scriere colectivă V – Pilot

21 mart.

Ploua , ca în toate poveștile de iubire , în care mai devreme sau mai târziu începe să plouă , dar ăsta nu este obstacolul menit să te oprească din drum. Te întreb doar atât , tu ai împărți umbrela ta cu mine să ne putem uda numai picioarele  , nimic mai mult ?

Aștept tăcut , în frigul începutului de primăvară cu nori întunecați și fiori pe șira spinării , un gând întunecat uitat de prea multă vreme , care să-mi amintească de poveștile șoptite la ureche , în nopțile fără de sfârșit ale anilor care nu au uitat niciodată să treacă .

 
24 comentarii

Scris de pe martie 21, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , , , ,

Scriere colectivă V

20 mart.
Image

Nu știu câți dintre voi au mai rămas pe aici , dar după cum poate că știți deja , o data la câțiva ani aleg sa scriem o scriere colectivă împreună .

Nu se dau note , nu publicam nici o carte împreună moment dat luam parte la o acțiune colectivă literară și unica tot odată .

Voi deschide postarea cu un mic eseu pe care îl veți continua voi in comentarii. O scriere eu una următorul participant și tot așa până iese ceva frumos.

Cine dorește să fie parte din proiectul „Scriere colectivă V ” lăsați în comentarii dorința de a participa.

O seara minunată să aveți și vă aștept cu mare drag !

 
11 comentarii

Scris de pe martie 20, 2026 în De ale vietii

 

Când noaptea

20 mart.

Când noaptea vine la schimbul de tură în care își ia rămas bun de la ziua trecută , aleg să-mi odihnesc trupul în limita dintre lumina și întuneric , așteptând un gând care să ducă poveștile mele cât mai departe.

Aleg întunericul ca sfătuitor devotat al rutinei mele atât de bine pusă la punct de aproape patru veacuri, în care mereu o dată la ceva vreme aleg să schimb drumul pe care-l străbat , în ecourile vocilor înfiorătoare menite să mă oprească din călătoria mea.

Ascult și tac , în semn de respect pentru liniștea cu care noaptea – mi șoptește amintirile din verile ce au trecut cu miros de muzica bună și fum greu de țigară alături de felurite siluete sau stafii care în palmele lor îmi țineau bucățile de gânduri oferite cu drag.

Pășesc apăsat și fără nici urmă de grabă spre geamul în care mi-am pus la răcit un rest de băutură interzisă care mă ajută să pot culege bucăți de vise consumate în nopțile in care numai eu și tu ascultam sunetul lumii adormite.

Ți-am zis să mai treci pe lângă nopțile mele , în care ca un insomniac privesc tavanul mucegăit sperând la un somn profund cu ochii deschiși ca să ți aud pașii când calci podeaua mizerabilă din lemnul putred încărcat cu atât de mult timp trecut.

Aplaud cântecul de cucuvea in miez de noapte , când caut miros de vară bine maturat cu restul din sticle de vin aruncate în spatele curții pe post de totem la care uneori aleg să mă închin.

Când noaptea încerc să ascult culorile prăfuite din ochii tăi, mă trezește la real o ultimă picătură de suflet care se scurge încet că un liant dintre lumea mea și locul din care tu vii.

Vă îmbrățișez cu drag,

Endorfinul

 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 20, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , ,

Caută

19 mart.

Caută fericirea în zilele tale întunecate de gânduri negre, exact atunci când crezi că nimic nu mai are rost .

Caută bunătatea , in lumea rea in care suntem nevoiți să staționăm perioade fara de limita . Îmbrățișează ți cele mai murdare vise pentru că în final să speli cu ele mizeria ce nu-ți dă voie sa privești înainte.

Caută Soarele , în diminețile cu nori gri care ți întunecă cerul pe care-l desenai atât de albastru atunci când încă mai știai cum este să fii copil .

Caută oamenii alaturi de care să-ți construiești tribul de care ai nevoie pentru a-ți scrie oricare poveste îți dorești să trăiești.

Caută cărările nebatute de bocancii jegoși ai altora și alege să asculți numai tu foșnetul frunzelor putrezite de peste iarnă cu bucăți de lemn învechit care trosnește sub tălpile tale atunci când alegi un drum numai de tine știut.

Caută să trăiești în lumea ta cât poți de mult , pentru ca în ultima zi să nu ai nici o fărâmă de regret .

Caută sunetul vocii tale , mai tii minte minte cum suna atunci când făceai abstracție de orice ?

Sunt Endorfinul și fac tot posibilul să-ți amintesc de cate ori timpul mi-o permite, că tu ești mai mult decât crezi că poți fi.

Te îmbrățișez cu drag din coltul meu de Lume .

 
11 comentarii

Scris de pe martie 19, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,

Când voi pleca spre Pamant

07 mart.

Când voi pleca spre pământ voi avea grija să las urma de zambet pentru fiecare călător ce va păși pe căile neștiute ale călătoriei numite viața . Te zbați mereu pentru castiguri fictive care ți alimentează doza de adrenalina anuală menită să ți amintească că fericire sta in materialul ce le poți strânge în palmele tale cremuite cu unsori alese de mari fauratori.

Când voi pleca spre pământ , o sa mi amintesc cântecul de pasare care mi plesnește peste față venirea primăverii in fiecare sfârșit de iarnă, in care astenic aștept de atâta amar de vreme o îmbrățișare de vânt cald , potrivit , să mi curețe plămânii astmatici de la țigările rulate in serile in care am ales sa fiu omul de azi 

Când voi pleca spre pământ voi aminti fiecare moment trăit alături de tine , chiar daca tu l-ai uitat de prea multă vreme. Aleg să trăiesc mereu la granița dintre doua lumi paralele , diferite de poveștile care ți-au fost povestite . Sunt stropul de adevăr în multitudinea de minciuni ce ți-au fost servite gratuit zi dupa zi de oamenii care au ales să șlefuiască orice altceva in afara de adevărata ta existența.

Când voi pleca spre pământ , va înceta odată cu mine acest joc de fug ca să mă prinzi .In care până și creatorul încalcă legile scrise de el .

Când voi pleca spre pământ , voi aștepta ultima clipa când vei putea rosti numele meu , ce îți liniștește bătăile inimii și te poarta spre universuri paralele in care tu poți să fii tu iar eu aleg sa fiu eu.

Când voi pleca spre pământ , tu vei rămâne la căpătâiul meu oricine ai fi tu , atâta timp cât alegi să privești pare adevăr , nimic mai mult.

Când voi pleca spre pământ , vei înțelege , că până și fărâmă de amintire pe care o porți de atât vreme in sufletul tau , te va ajuta să înțelegi mai bine cat de ușor este să fii alegerea pe care tu de mult timp ai ales o.

Când voi pleca spre pământ , o sa te îmbrățișez pentru ultima dată într-o sărutare atât de Race încât vei rămâne înghețat în gândul care ne-a adus cândva unul langa altul , într-o acea poveste fără sfârșit.

Vă îmbrățișez cu drag, Endorfinul .

 
6 comentarii

Scris de pe martie 7, 2026 în De ale vietii

 

Etichete: , ,

Închis

23 oct.

Închis , între aceleași bare ruginite care mi conturează celula atât de familiară unde mă simt ca acasă . Prizonier al propriilor gânduri bolnave venite parca din alte lumi cu scopul de a mă calcă în picioare de fiecare dată când simt că iau o gura de aer curat .

Bolnav , când totuși lupt alaturi de virușii ce vor sa mi străpungă și ultima fărâmă de umanitate lăsată de cineva mai presus de mine. Caut mereu să i dau un sens acelei vieți pe care în dar am primit-o de la înaltul preot ce sta cu pantoful murdar apăsat peste răsadurile de flori crescute din semințe atent alese de mine.

Mă încearcă o stare de vomă, când mă gândesc la firmiturile rămase de la acei care încearcă să smulgă bucăți din sufletul meu deja jerpelit de trecutul întunecat din care eu vin .

Mă întorc cu fata spre tine , in clipa în care incerc sa mi adun ideile , strivite de cei ca tine , care încearcă să mi topească aripile atunci când sunt în ascensiune.

Mai stau puțin ,pentru că probabil nu este nimic mai mult decât un sadomasochism pe care-l dezvolt de atâta amar de vreme.

Tu inca treci fara frica peste nevoile mele din tărâmul fermecat in care exista doar tu și eu . Mai las o suflare de aer curat să treacă prin plămânii mei intoxicați cu mirosul de tine .

Acceptă schimbarea atunci când ești de neschimbat , posibil să simți cum strâng cu ultima putere un dor de tine , idealul de neatins.

Aleg sa trec din nou pe cărări numai de mine știute , în care destinația finală este chiar rămășiță din sufletul tău

Mereu am fost aici ,un pioner blocat între adevăr și durere , numai de dragul să-ți ofer ție un drum spre lumina din bucata de inima ce ți-a mai rămas.

Ascultă mă în liniște și poate că vei simți urletul fiarei ce-ți sfâșie pielea acum când ești călător inconștient printre rândurile mele.

E doza ta de endorfină , pe care ți-o ofer gratuit de atâția ani, știind că tu îți renegi dreptul la fericire.

Te las acum , pierdută prin fărâmele de tine , in care poți alege să trăiești sau poți trăi alegând.

Sunt Endorfinul , substanța care diminuează percepția durerii !

 
2 comentarii

Scris de pe octombrie 23, 2025 în De ale vietii

 

Etichete: , , , ,

← Articole mai vechi
 
Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe