Adevărul pur şi simplu este rareori pur şi niciodată simplu.
Arhivele lunare: martie 2016
E joi…e poezie
Pablo Neruda – Sonet XVII
Nu te iubesc ca si cum ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite.
Te iubesc cu certitudinea ca lucrurile intunecate sunt menite
între umbră şi suflet, in secret sa fie iubite.
Te iubesc ca planta care nu înfloreşte niciodată
dar păstrează în ea lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
rasarit din pământ şi trăind în întuneric, în trupul meu.
Te iubesc fără să ştiu cum sau când, sau de unde
Te iubesc în mod direct, fără complexe sau mândrie;
Asa ca te iubesc pentru că nu stiu alta cale
Decat aceasta: unde eu nu exist, nici tu ,
atât de apropiati, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna mea,
atât de apropiati, încât ochii tai se inchid ca si cum eu as adormi.
Frühling mood
M-am închis într-o cutie. Voiam să scap de mine, să uit cine sunt.
Am ferecat cu dârjenie fiecare,mic amănunt a persoanei mele.
Apoi m-am plâns, fiindcă m-am pierdut.
Eram un gol fără margini, nu îmi plăcea lumina fiindcă era mai confortabil întunericul cunoscut.
Odată iubeam PRIMĂVARA. Copilei din mine îi plăceau miresmele florilor nou-născute.
Izul dragostei plutind în aer. Pacea culorilor. Promisiunea reînnoirii.
Uitându-mă acum pe fereastră , parcă îmi doresc să caut cutia ascunsă al Eului .
Dorind să simt iar bucuria primăverii, mângâind părţile muribunde a sinelui.
Sentimente cu gust de primăvară. mă întreb când mă voi regăsi iarăşi?
Nietzsche…..3
Trebuie sa platim pentru nemurire si sa murim de mai multe ori, in timp ce continuam sa traim.
My Perfect Shades of Darkness 
