marți, 10 martie 2009
EUROVISION 2009: ESTONIA - Urban Symphony "Rändajad"
Aceasta este piesa cu care va participa anul acesta Estonia, pe care eu o supranumesc ironic "Cârba". Minunata piesa "Cârba" este cantata cu pasiunae flasca de un grup de feminae despletitae dintr-una dintrae Tarilae Balticae, carae, din lipsa de ispiratiae, au cautat sursae de inspiratiae. Si le-au gasit.
Lemnele conectate la doze electrice pe care le folosesc sunt foarte bine puse la punct sonor, iar fetele la fel de bine puse la punct fizic, dar aceasta nu le foloseste la nimic, pentru ca piesa lor, "Cârba", este un plagiat, o copie, o furtaciune jignitoare dupa un hit celebru, pe care il veti putea audia peste numai cateva minute la rubrica mea, "Dinamita Muzicala".
Cine s-a jucat putin cu playlistul din Deezer.com probabil ca stie la ce ma refer. Tin minte ca acum un an am ascultat revoltat piesa cu care participa Vania Fernandes, "Senhora du Mar", convins ca este un plagiat. Pentru ca imi suna refrenul in cap, precum si cuvantul "crucified", am dat jos de pe Internet "Jesus Christ Superstar", apoi am reascultat aceasta opera rock arie cu arie, fara sa gasesc ce cautam.
Dupa ce m-am mai perpelit cateva ore, mi-am dat seama ca originalul este al olandezilor cu sexualitate stranie Army of Lovers, "Crucified". De data aceasta, am trecut prin acelasi ciclu de perpelire, cautand initial in portofoliul de hituri ale lui Celine Dion. Ei bine, nu este ea, este... dar veti afla peste cateva minute...
Ne vom imprumuta de la FMI. Vom iesi din chingile FMI?
Am ridicat aceasta problema de luni de zile. Tin minte ca acum cateva luni, pe la finele lunii noiembrie, l-am intrebat pe Adrian Vasilescu nu daca facem sau nu facem un imprumut de urgenta de la Fond, ci cat poate fi acesta si ce clauze, pe ce perioada de timp si la ce dobanda.
Evident, Vasilescu nu mi-a spus aceste lucruri. Mi-a spus ca deocamdata astfel de informatii nu pot fi furnizate, dar nu mi-a infirmat (fara sa-mi confirme) ca ne pregatim sa facem un imprumut.
Barbateste privind lucrurile: nu avem incotro si trebuie sa ne multumim cu faptul ca probabil ca o parte dintre banii de care avem nevoie vor veni pe filiera europeana.
Ceea ce trebuie sa intelegem cu maxima claritate este gravitatea a ceea ce se petrece acum la nivel global. Avem de-a face cu o criza de sistem. Un sistem care a demonstrat si in trecut ca ajunge ritmic la crahuri.
Inainte vreme, aceste crahuri erau mai mult sau mai putin locale, pentru ca lumea nu era globalizata. Acum, crahul este global, pentru ca pietele actioneaza global si pulsiunile economice, fie ele negative ori pozitive, se propaga pe tot mapamondul.
Avem deci de-a face cu o criza sistemica. Daca sistemul este de vina, atunci trebuie vazut unde anume si apoi trebuie actionat. Am spus inca din toamna anului trecut ca acest lucru nu se intampla.
Nu se intampla pentru ca sistemul este in continuare condus de oameni care cred orbeste in faptul ca piata se autoechilibreaza si ca lucrurile se pot indrepta prin simpla irigare cu bani de stat si prin nationalizarea sectorului privat. Lucru care se petrece acum.
Nu aceasta este solutia, pentru ca se umbla la motor (care din cand in cand explodeaza si distruge masina), in loc sa se umble la principiile de functionare teoretica a motorului, pentru a se descoperi un ciclu
de producere a energiei fara efecte destructive.
In aceste conditii, sunt mari sansele ca sistemul actual sa continue sa se prabuseasca. Spre ce ne indreptam in atari conditii? Primele afectate sunt democratiile, care se vor prabusi. Majoritatea statelor democratice este macinata de coruptie si conflicte pe verticala si orizontala natiunilor.
Acestea se vor amplifica. Vor castiga teren mai repede decat ne imaginam politicienii populisti. Pot continua cu astfel de scenarii pesimiste, mergand pana la consecintele finale. Nu vreau sa o fac. Sunt destul de pesimist. Am motive pentru a fi optimist?
Nu, cat timp suntem condusi de incompetenti, mafioti, mediocritati si nebuni. Daca am rasturnat ierarhia sociala, lasandu-i pe urmasii celor care acum 30-40 de ani erau pegra societatii sa ne conduca, ne ducem unde ne este locul: in pegra.
PREMIERA NATIONALA: Corul de Copii Radio in "Esther" de Jean Racine
Corul de Copii Radio (foto 1), elevii din anii terminali de la Liceul Francez "Anna de Noailles" si ansamblul baroc Collegio Stravagante va invita, pe 11, 12, 13 si 14 martie, la Teatrul Mic. Aici va fi prezentata in premiera nationala tragedia „Esther” de Jean Racine, pe muzica originala a lui Jean Baptiste Moreau.
Piesa, conceputa de Racine ca „o specie de poem, in care cantul se imbina cu recitativul”, a fost compusa pentru tinerele din pensiunea „Maison de Saint-Cyr” si jucata pentru prima data in anul 1689, la curtea regelui Ludovic al XIV-lea.
Aceasta este a doua punere integrala in scena a tragediei „Esther”, de la scrierea sa. Dirijorul nostru de la Corul Sound, Voicu Popescu (foto 2), este unul dintre protagonistii acestui eveniment, ca dirijor al Corului de Copii Radio. El este cel care a facut regia muzicala a acestui spectacol.
Pentru limbajul gestual specific genului si ornamentica vocala ceruta de barocul versaillez, tinerii actori si cantareti au beneficiat de consilierea doamnei Sophie Boulin, solista vocala, regizoare si profesor de declamatie si gestica baroca la Conservatorul Regional National din Paris.
A juca „Esther” reprezinta un prilej unic pentru adolescentii din ziua de azi de a se confrunta cu retorica si morala Marelui Secol, prin prisma punerii in scena a unui mit cu rezonante politice si religioase atat de actuale.
Exercitiul mai presupune initierea in declamarea versului alexandrin, indeplinirea exigentei gesturilor, posturilor si miscarilor, intr-un spatiu si un spirit apropiat tragediilor din secolul al XVII-lea, conjugand muzica, versurile si gestica, pentru a reusi incarnarea unor pe
rsonaje care se infrunta in duritatea unei tragedii cu usile inchise dintr-un palat oriental.
Soliste: Iulia Dan si Valentina Nafornita
Regia artistica: Dominique Depaule
Regia muzicala: Voicu Popescu
Scenografia: Constantin Ciubotariu
Consilier regie artistica si stil vocal: Sophie Boulin
Spectacolul va fi prezentat in limba franceza si va fi subtitrat in limba romana.
Proiectul este rezultatul unui parteneriat intre Liceul francez "Anna de Noailles", Institutul Francez si Societatea Romana de Radiodifuziune, cu sustinerea financiara si materiala venita din partea Lafarge, BRD, Club Cortina, Ipso, RCI Leasing, Matricia, L’Oréal, Bricostore, Carrefour, cât si cabinetul de avocati Popovici & Asociatii, care se numara printre sponsorii proiectului.
Biletele se gasesc la casa de bilete a Teatrului Mic din str. Constantin Mille nr. 16, Bucuresti, de marti pana duminica, intre orele 11 si 19.
www.estherbucharest2009.com
EUROVISION 2009: Armenia - Inga & Anush Arshakyanner, "Jan Jan"
De cate ori ascult astfel de piese, ma aflu in dificultate. Voi explica de ce anume. In spatiul ex-sovietic exista scoli muzicale remarcabile. Rusii au reusit acest lucru. Aceste scoli muzicale, care au, ca cireasa pe tort, conservatoare de o calitate remarcabila, educa oameni obisnuiti sa ia eposul popular din statul respectiv si sa-l adapteze la stilurile muzicale moderne.
Prima mea tendinta a fost sa refuz aceste exercitii de adaptabilitate muzicala. Apoi m-am gandit la Zdob si Zdub, care face acelasi lucru cu muzica populara romaneasca, bazandu-se puternic pe folclorul popular din Basarabia. Mi-am dat seama ca este o dovada de incorectitudine din partea mea sa resping ce fac armenii in muzica usoara, pornind de la traditia lor muzicala seculara, apoi sa laud Zdob si Zdub sau, cum se vor petrece lucrurile anul acesta, "Hora din Moldova", interpretata de Nelly Ciobanu.
Ma marginesc sa spun ca, din punct de vedere muzical, "Jan, Jan" este o piesa extrem de bine adaptata dupa folclorul armean, cu stiinta muzicala tipica scolilor muzicale de inspiratie culturala ruseasca, dar este problematic daca un astfel de cantec ciudat, din perspectiva europeana, va avea succes la Eurovision.
EUROVISION 2009: Am descoperit un plagiat
In cursul serii trecute, am descoperit o noua piesa plagiat. Un plagiat cam in maniera cunoscutei "Senhora du Mar" a Vaniei Fernandes, candidata/reprezentanta de anul trecut a Portugaliei.
Ceea ce ma sperie, pur si simplu, este nonsalanta cu care acesti compozitori, pe tot cuprinsul Europei, copiaza dupa referinte ilustre fara nici un fel de jena. Nu au insomnii, nu le tresare muschiul creativitatii, nu plange cheia fa, nu sangereaza diezul, nu scapa puroi pe la bemol, iar becarul sta inert. Un diez minor armonic, ceva? Nimic!
Ceea ce ma deranjeaza este ca majoritatea acestor mercenari nu are ambitia sa scoata muzica noua din mintile lor. In fond, este vorba despre orgoliu profesional si, repet, asa cum am mai facut-o si in alte ocazii, imaginatie muzicala. Dar toate la timpul lor. Revin mai tarziu cu acest caz flagrant care ma revolta.
Postări
