Realitati Romanesti. On blogs.

M-am plictisit sa bantui pe bloguri. Cu alese exceptii, doar glume si politica de prost gust, comentarii pe masura, incat nu stii ce sa mai crezi: multi sufera de ocluzie intestinala, sau exista premiza unor descoperiri epocale in medicina? Anatomistii, ar trebui sa nu rateze momentul si sa efectueze studii de caz, in vederea gasirii unor probabile legaturi intre cutia craniana si colon.Asa, neuropsihiatrii si preotii vor afla cauza unor aberatii psiho-mentale, atribuita actualmente posedarii respectivei persoane, de catre diavol! Ar fi bine pentru sanatatea noastra, dat fiind ca intestinul gros, este sediul fermentarii si putrefactiei resturilor alimentare, provenite din lacomia necugetata a unora. Iar din aceste procese biochimice, rezulta o puzderie de substante toxice, hrana a numeroase microorganisme patogene, despre pericolul prezentei carora, Medicina profilactica, ne atentioneaza continuu. Sau, poate, inainte de a se napusti in diatribe, virtualii pacienti, ar face bine sa isi acorde un mic ragaz de reflectare si autostudiu,sa observe daca impulsul respectiv, nu se datoreaza cumva unor disfunctii provocate poate de obiceiurile lor proaste alimentare. In ceea ce ma priveste, sper ca aceasta legatura “teasta-colon” sa se fi atrofiat, intrucat nu am, si-mi displac reactiile viscerale!

Cosmarul

Cosmarul
Iohan deschide buimac ochii, dominat de o senzatie de teama nedefinita.
Ieri, a avut o zi agitata; este drept, cei care l-au sicanat, erau de la Garda Nationala de Mediu. L-au amendat cu 4000 de euro pentru distrugerea unor arbori din fostul codru al Vlasiei.Un fleac , isi spuse el., in gand! Obisnuit sa nu se impiedice de oameni marunti-asa-i considera el pe cei care in limita unor venituri salariale modeste, incearca , prin bun simt sa apere Patrimoniul National. Pentru Iohan, conteaza ,fara sa o spuna, doar interesul personal, cuantificat in bani. Bani- Marfa- Bani, este formula sacrosancta pentru el. Ei i se inchina, doar ea conteaza. Restul, poate sa dispara; nimic nu-l impresioneaza.In calea zeului ban nimic nu trebuie sa devina obstacol. Asa a fost si cu cele cateva zeci de copaci,defrisati nemilos, pentru ca stateau in calea formulei BMB, via cartier rezidential, plantat in plin mijlocul ramas din codrul Vlasiei.
Obisnuit sa nu se impiedice de fleacurile legii,si-a achitat datoria si nu se uita inapoi, continua desavarsirea lumii de miracol imaginata maladiv, de formula BMB.Pare-se insa, ca jungla celor dispretuiti de rapitoare nu accepta umilnta la nesfarsit.Asa se face ca, in ziua platii amenzii, Iohan, a primit un telefon misterios:”Auzi, muritorule, cat ai de gand sa ne sfidezi, distrugand-ne mediul de viata-atmosfera, in cazul ca nu esti la curent cu ipostazele lumii civilizate? Cu banii, cu care te ingamfi, n-ai aflat ca fiecare din arborii distrusi, inseamna viata chiar si pentru tine? Daca nu, civilizeaza-te, sau lasa-ne in saracia noastra si mergi acolo, unde nu ti-ai gasit rostul cu apucaturile tale nesatioase”.A urmat pocnetul sec al receptorului, trantit revoltat in furca. Ramas fara drept de replica, lui Iohan au inceput sa-i tremure parul in barba sifonata de asprimea celor auzite in receptor.
Imbecil!, isi arunca Iohan naduful,in urma celor ascultate.Fara sa recunoasca, magnatul, a fost sifonat.
Stiind ca nu-l vede nimeni se trage nervos de barba pe care cand, invitat conjunctural-pentru rating- o face pe firoscosul, mangaind-o cu o demnitate afisata de “domnu Iohanu”. Trebuie sa-i dau o lectie proletarului si, cu un aer evident amenintator, isi noteaza ceva. Desi nu doarme ziua, ca sa nu-si strice somnul de noapte, telefonul primit, l-a coplesit intr-atat, incat a atipit in fotoliul imens in care s-a rasturnat fara nici o vlaga.Prin somn, ii razbate cu greu, apelul mobilului. Raspunde morocanos, evident nemultumit de intreruperea somnului: -Alo! dom… -Da! Ce este? -Sefu, scuze pentru deranj,dar am vesti proaste!La Guvern,se tine o sedinta, cu un singur punc pe ordinea de zi:ORDONANTA DE URGENTA pentru reabilitarea respectului national, fata de mediu:Articol unic:
Continuarea distrugerii vegetatiei arboricole, dupa plata amenzii, constituie infractiune de distrugerea Patrimoniului National, pasibila de detentie grea si confiscarea bunurilor in echivalentul obiectivului de mediu, distrus. Informatorul de la capatul firului, era iscoada de la Guvern, platita gras de Iohan .
-Bine, dar sa stii, ca mi-ai stricat somnul, pentru o prostie, ca asa ceva nu se va intampla; doar nu degeaba cotizez, i-a raspuns Iohan, cu voce totusi usor derutata; dupa care sigur de forta lui financiara,si-a continuat somnul.Nici n-a intrat bine in somnul profund, ca iar zbarnaie telefonul. Ingrata creatie, gandeste Iohan, in timp ce-l duce la ureche:-Alo, se aude vocea iscoadei de la Parlament; Sefu, e de rau! Se gandeste initierea unei legi, care sa desfiinteze cota unica, iar impozitul sa fie diferentiat; cica sa se stabileasca plafonul de “maximul confortului opulent”peste care,totul se impoziteaza, cu conditia reinvestirii capitalului excedentar, in activitati productive, producatoare de PIB. Sa nu ne mai pierdem oamenii aiurea, in strainatate.-Esti nebun! –Nu Sefu, este foarte grav! Cica se doreste reabilitarea neamului, ori in saracie nu se poate.Prin cresterea PIB-ului, da!
PS: Fictiune; orice asemanare cu viata, este pura intamplare! 21.10.08.
+

Puterea Mintii

Povestea care urmeaza nu este o gluma si este relevanta pentru controversata problema a “Puterii mintii” . Intr-o dimineata obisnuita, Ghorghe Lungu s-a trezit, asa cum si-a dorit,mic de statura, mai mic decat media de inaltime obisnuita.Si-a dorit asta,stiind ca Napoleon,idolul sau, a fost cam scund de statura;iar micimea staturii cuiva era un semn de distinctie,de reusita in scopurile stabilite. Pentru moment, nu si-a dat seama de amploarea situatiei, desi in patul sau mare,parea un fel de pitic; aproape nu ajungea la marginea acestuia, sa se dea jos sa mearga la toaleta; zorul era mare si cu cat incerca sa coboare,patul ii parea o intindere
nesfarsita ca un desert fara margini pentru un calator ratacit, in cautarea unei oaze. Nu mai pricepea nimic; invariabil,se invartea in jurul pernei imense,ca o duna de nisip,gata sa-l inghita la cea mai neasteptata furtuna de nisip. Mai mult,nevoia de a urina s-a transformat intr-o sete cumplita,pe care daca nu o rezolva imediat, se usca vazand cu ochii. Visez, oare?; sau dorinta mea de a deveni mic de statura , ca toti “marii oameni”la care am ravnit cu atata sarg, s-a implinit? De bucuria acestui gand, a atipit, fara sa fi reusit sa coboare din pat.In setea, resimtita pana sa adoarma, a continuat sa caute oaza salvatoare.Infrigurat de fiorii arsitei, Gigel a intrezarit o oaza, nu prea adanca, dar pe fundul careia, o lentila minuscula de apa i-a redat iluzia unei intinderi de apa din care,putea in sfarsit sa-si ostoiasca setea ce-l chinuia cumplit, mai ales in abdomen. Infierbantat, a intins mana dupa o gura de apa; a alunecat, odata cu nisipul miscator de sub el. S-a simtit invaluit in apa calduta la care nazuise. Ciudat, arsita din abdomen s-a transformat intr-o mangaiere calda; nici nu indraznea sa se miste, ca sa nu intrerupa placerea negustata pana atunci. Brusc, o voce suparata, de pe marginea oazei, ii tulbura fericirea;
-Ce faci,nepricopsitu-le, te-ai scapat in pat?; si mai vrei sa fii cineva?; scoala imediat pocitanie, ca parca ai intrat la apa; Gheorghita, sotia lui Gigel, nu banuia fericirea barbatelului sau; i-ar fi iertat poate si necazul cu udatul.Nu avea cum sa stie ca el, de fapt, nu intrase la apa, ca micimea lui era reala si nu ce-si inchipuia ea. Nu avea de unde sa stie cate eforturi facuse el pentru aceasta calda bucurie. Gigel nu se supara.Incurajat si de impresia sotiei ca intrase la apa,dovada ca totusi era mai mic,asa cum cu osardie lucrase un timp in urma,sari vioi din pat si-si imbratisa sotia cu afectiunea de care este capabil un om multumit,transmitandu-i si ei mirosul puternic pe care-l degaja pijamaua imbibata de propria-i urina.
-Stai, ce faci?Nu vezi ca ma uzi si pe mine? Este doar rochia noua! Te rog!
-Nu-ti face griji,suera el sacadat de sub apasarea strivitoare a bustului femeii, care
nefiind prea inalta de felul ei, acum,in noua lui statura, numai bine ii acoperea fata, sufo-
candu-l.
-S-ar zice, dupa voluptatea descrierii starii lui de sufocare, ca nu ti-ar displace o
asemenea inclinare aberanta!
-Acum,daca ma provoci, pot sa-ti spun ca asa cum pofta vine mancand, tot asa o patanie
relativ identica in genul sufocarii am trait si eu, cu totul intamplator.
-Am cunoscut,intr-o ocazie, o persoana de-a dreptul speciala prin staura ei impozanta si
orgolioasa; era in genul stupidei afirmatii “femeia conduce”, lipsite de orice noima;
pe scurt, tinea sa aiba un ascendent asupra mea.Fapt pe care la randu-mi nu-l doream din
motive de tandrete altruista dornica sa daruie totul, fara sa primeasca ceva in schimb.
Poate ca si persoana despre care voi vorbi avea aceeasi structura afectiva ca si mine, din
considerentul ca uneori, bucuria de a darui este o stare spirituala speciala mult prea sub-
tila spre a fi explicata pe inteles. Cert este ca voia sa ma domine; iar eu, “nu si nu”.
Relatia a devenit tensionata: apelari si invitatii numeroase, directe sau prin prietene,
atineri de cale si, la refuzul meu insistent, amenintari puerile.
Am devenit ingrijorat,desi jocul incepuse sa-mi placa. De lehamite, am cedat si totul
s-a transformat in penibil. M-am decis sa nu mai repet vreodata experienta. N-am reusit;
regretele mele s-au intensificat, iar dependenta mea crestea alarmant. Eram incapabil de
orice refuz. Atunci am inteles cate ceva despre “Puterea mintii”. Persoana, ma domina
prin insistenta mintii ei , in care dorinta de a stapani, era la randul sau, o obsesie de netre-
cut. Pe atunci, nu stiam despre filmele “horror”; Dar ce traiam, putea fi o secventa lunga
dintr-un asemenea cosmar. Mila de a nu rani o fiinta, suferinda din cauza ta,frica de
gesturi necugetate ale acesteia, jena de colegi; devenisem din erou, calau, victima agoni-
za langa mine si din cauza mea; ce mai, orgoliul meu, abil si maladiv stimulat, era pe ca-
le sa-mi devina lat sau ghilotina.Si acum,evocand aceste momente, retraiesc un frison si
parca inteleg,vag,ce-i drept, spaima de o viata a persoanelor nevoite sa fi suportat
anumite agresiuni.Fuu! , bine ca s-a sfarsit totul; duca-se pe pustii!

In "stilul Valentin Stan"

Auzi, Bre nea Gadeo! Ai auzit de un domn Ionescu?
-Nu.
-Nici Eu ! Ne da niste sfaturi de rating; zice ca lumea s-a plictisit sa-l tot insultam pe dl presedinte si, ca pe post , mai bine, am spune la cate din stirile transmise prin Media, s-au autosesizat Autoritatile Statului, vizavi de cei vizati. Ce zici? Parca nu-i rea ideea! Ce ziceti Maestre Cristoiu de Sugestia acestui domn Ionescu? Vrea sa ne lasam de painea noastra cea de tote zilele?
-Poate ca are dreptate! Putina diversitate, nu strica! Si apoi,prea ne batem gura de pomana, sa priceapa iapa. Sa vorbim cu el (pardon, cu Dansul) si atunci putem cocluziona in cunostinta de cauza. Chiar, daca ma gandesc mai mult,ideea imi place grozav. Atitudinea de autosesizare este de fapt, ratiunea existentei noastre:"daca suntem intr-adevar a 4-a Putere in Stat, asa cum ne dorim in visele noastre altruiste"; ar constitui finalitatea eforturilor noastre! Ce zici Mihai, domnu Gadea, am putea intrvedea o asemenea directie de efect?
-Maestrul Ion Cristoiu,ca intotdeauna,gandeste fata nevazut a lucrurilor!Inclin sa-i dau dreptate! Dar, sa renuntam la truda noastra de Sinteza Zilei? Sa-i spunem Deriziunea Zilei?
La loc comanda! Fictiune Ionesciana!