Adrian Niculae – 100% jurnalism

Din 1989 încoace, bucureştenii par blestemaţi să-l voteze pe cel mai nepotrivit dintre candidaţii cu şanse. N-o să mai discut aici despre episoadele de groază Halaicu şi Lis, mă voi opri la ultimele trei ocazii în care bucureştenii s-au împuşcat singuri în picior:

1. Iunie 2000, PSD-ul câştigase deja sectoarele Capitalei şi avea majoritatea în Consiliul General. În turul 2 sunt Oprescu şi Băsescu. Bucureştenii în aleg pe marinar. Nu e nici un fel de alegere morală, de dreapta, bla bla: între un securist notoriu şi un fiu de general de securitate nu se pot face asemenea distincţii. Pur şi simplu a fost votat cel mai manelist dintre cei doi candidaţi. Rezultatul? Patru ani de blocaj total în administrarea oraşului, un nesfârşit meci primar-consiliu, şi o trambulină pentru Băsescu.

2. 2004-2005, altă etapă neagră: după patru ani de blocaj total în primărie, bucureştenii pun botul la gargara lui Băsescu şi îl realeg, dându-i şi un consiliu cu care să facă treabă. După numai câteva luni, marinarul îl scoate pe Stolojan din schemă, candidează la cea mai înaltă funcţie în stat şi câştigă. Bucureştiul rămâne de izbelişte şi, în aprilie 2005, urmează cele mai groteşti alegeri cu putinţă: Videanu-bordură versus Vanghelie care este. Iese Videanu din primul tur, cu doar 231.000 de voturi în spate, nici 10% din populaţia oraşului.

3. În 2008 PD-L câştigă la mustaţă majoritatea în Consiliul General, iar în turul II bucureştenii au de ales între un băiat de Primăverii, fiu de general de securitate, bun de gură dar boem şi fără nici un fel de program administrativ, şi un fălcos cu tot atâta carismă cât un topor, dar excelent administrator, cu rezultate foarte bune in prefectura Bihor, vamă şi ministerul administraţiei şi internelor. Firesc, câştigă băiatul generalului de securitate Oprescu.

Recunosc sincer: pe mine mă zgârie pe creier simpla idee că, undeva într-o fostă vilă de protocol, un boşorog torţionar îşi freacă mâinile la aflarea veştii că progenitura sa ajuns să conducă Bucureştiul. Dar, dincolo de asta, cred sincer că, din toate punctele de vedere, Blaga ar fi fost un primar mai bun decât Oprescu. Mai ales că Blaga ar fi rămas primar patru ani, în vreme ce, pentru Oprescu, postul câştigat ieri e doar trambulina pentru asaltul final către Cotroceni.