Mereu privim înainte , ne gândim la viitor , cum să avansăm și cum să aducem totul la o nouă formă , o formă modernă.

Ars imitatio naturae

Conform acestui proverb tot ceea ce realizezi,ceea ce mintile noastre creează este o imitatie.Nimeni nu poate audce ceva nou,ceva nu a mai văzut niciodată ceva nu se află in mintea noastră.
Ganditi-va puțin la extratereștrii,cu toate ca ei par total noi și diferiți defapt sunt o exagerare a formei umanei.O descriere tipică suna cam așa formă umanoida,culoare…,miros…,ochi …,mâini…și așa mai departe . Sunt niște exagerări ale unor elemente ale naturii.
Revenind la ideea mea principala. Noi dorim să evoluăm dar pentru ne dezvolta trebuie să urmărim un model prosper,o idee.
Conform unei alte zicale

Istoria se repeta

cel mai bun loc din care să ne inspiram.
Un model poate fi reprezentat mediu,aici referindu-ma la partea frumoasă a acestei perioada,înflorirea culturală , construirea unor cetatatii la a căror umbră te mai poți răcori intr-o zi toridă de vară.
De unde această idee ?
În ultimele zile am fost plecat în  puțin prin România. Mai exact am fost în Kronstadt și acum mă aflu în Hermannstadt. Nu este prima oară când vizitez aceste minunate orașe șahul și matematică oferindu-mi această oportunitate anual.De această dată am ajuns să îndrăgesc aceste orașe și în special Sibiul.Orașe a căror splendoare medievală continuă să uimească turiștii care vin an de an. Totul este minunat pornit de la drumurile pavate cu piatră tocita și până la vechile case secuiesti. Liniștea ce dăinuie pe orice străduțe și care continuă până în cele două piețe . Un peisaj mai calm și mai încântător ca asta nu am mai văzut de ceva timp. Cladirile cu ochi care parcă supraveghează piață ca niște osteni.
Acest oraș magnific m-a captivat și m-a făcut să mă gândesc ce idei geniale au reușit să fie puse în aplicare. Mintea mea a mers și mai adânc și s-a gândit la tehnologia impusă de romani,un popor care a trecut prin toate și mereu erau în progres.
Mă întreb : astăzi idei geniale nu mai exista ?
Exista, sau ,cel puțin asa, continui să cred.Făcând pași mici,îmbunătăți continue,descoperiri putem evolua.Ideile geniale vor straluci ajutate de aceste mici îmbunătățiri,dar întotdeauna trebuie să facem un pas inapoi,să ne lăsăm pe spate,să închidem ochii,să ne lăsăm duși de liniște și să vedem viitor,gandindu-ne la trecut.

Acest termen îmi domina viață de ceva timp…Cred ca am ajuns în punctul în care nimic din ce fac nu mai este intenționat și totul e un șir involuntar de acțiuni cu un rezultat când pozitiv când negativ.
Niciodată nu sunt sigur ca voi ajunge să înțeleg pe deplin acest fenomen dar voi incerca să cuprind o fracțiune dein experiență mea.
Ce înseamnă o greșeală ?
O greșeală,în vizunea mea,înseamnă o acțiune care involuntar a decurs intr-un alt sens decât cel prestabilit.
De ce greșim ?
„Toți oamenii greșesc”,cred ca este o zicala care spune în totalitate tot ce trebuie să stim.Greșelile exact cum am spus mai sus aparțin sferei involuntarului și probabil stau la intersecția cu sfera incontrolabilului.Nu.știu dacă aceastea au un motiv pentru care survin.O.perioadă de timp.am crezut ca sunt rezultatul unei.decizii ce nu o pot înțelege( de natură.divină) și după am început să cred ca sunt o.metodă de echilibru a realității, de a balansa binele cu raul.Nici una dintre teorii nu mi-a satisfăcut curiozitatea și până astăzi nu am găsit un motiv sau un tipar conform căruia să apăra aceste elemente.
Nimic nu este perfect în natură,totul are o eroare și presupun până astăzi ca acea eroare umană se reflectă în greseli.
Cum greșim ?
Astă este o întrebare grea.Mult timp am fost în ceață și nu m-am gândit o secundă la această latură a elementului greșetoții.Sunt sigur ca orice greșeală are un mod unic de a se desfasura,dar contrat aparențelor, greșelile sunt similare. De exemplu,cât suntem copii cu toții spargem ceva,fie o vază,o oglinda…și cred ca toți copii fac greșeală de a spune:”nu eu am fost”.
Greșelile în sine cred ca sunt un set „de bază” prin care toți trecem intr-un fel sau altul,contextul total fiind probabil diferit,în esență sunt identice.
Ce impact au greșelile asupra vieții noastre ?
Aceasta este de departe cea mai interesantă întrebare pentru mine.Nu sunt un cercetător în acest domeniu,dar curiozitatea mea este cum ar arăta viață mea dacă nu aș fi produs nici o greseala sau dacă aș fi produs anumite greseli. Ce s-ar fi schimbat ? Cineva si-a pus această întrebare vreodată ? Din nefericire, sunt sigur ca în continuare nu voi primi un răspuns.

Nu de mult timp m-am intors de la ITYM,concursul pe care l-am mentionat si in postarea anterioara.Cred ca atunci eram extaziat de acest concurs,program si idee.Asta pana sa vina realitatea sa imi toarne o galeata de apa rece in cap…

Odata ajuns acolo am intrat in campusul universitatii in care am fost nevoiti sa stam.Nu stiu daca sunt bland cand spun ca „Hotel Cismigiu” descris de Vama Veche,nu este nici pe aproape cu ce am vazut acolo.Acest fact m-a condus la urmatoarea intrebarea:

Sunt o multime de minti inteligente spre sclipitoare si statul bulgar nu are bani sa ne ofere niste conditii oarecum acceptabile ? Chiar la asta s-a ajuns ? Pe tot parcursul concursului ne-a fost mentionat si rementionat cat ajutor au oferit statul bulgar si partenerii pentru acest concurs…

Nici macar o mana de oameni dintre care intr-o zi poate sa izvorasca o idee ce poate revolutiona planeta nu merita ?

Asta a fost mare meu of legat de acest concurs.In afara de asta a fost un concurs exceptional cu o desfasurare de forte nemaintalnita pana acum . Am intalnit si facut schimb de experiente cu o multitudine de culturi si mai important cu o multime de „minti frumoase” ce,cel putin pe mine,au adus idei si metode de percepere noi a realitatii.

All in all,pentru mine acest concurs a reprezentat o oportunitate de dezvoltare personala si de initiere in lumea cercetarii,dar si o trezire la realitate cand vine vorba de adevarata viziune a lumii cand vine vorba de inteligenta.

Cred ca de mic m-au fascinat acei „oameni deștepți” care apăreau la televizor și prezentau miște semne care pentru mine erau limbi străine.Acei oameni am flat mai târziu ca sunt numiți cercetători.
Pasiunea mea pentru acest domeniu a continuat,facandu-ma din ce în ce mai atras de enigme nerezolvate lână atunci și treznd în mine o curiozitate exceptionala.Dacă îmi amintesc bine prima mea încercare de a „cauta” a fost în clasă a VI-a când domnul diriginte mi-a prezentat pe tablă conjectură lui Goldbach….doamne când mi-a spus ca nimeni nu găsise o rezolvare la ea,în mine s-a aprins un foc tanar și vioi care mă împingea să „caut” și numai eu știu câte pagini de caiete am umplut cu încercări….
Astăzi , oră 12:30 , după aproape două luni de muncă,am încheiat un capitol foarte important din pregătirea mea pentru viitor,ITYM.Ce este ITYM,un turneu internațional de matematică.
Ce a insemnat pentru mine acest turneu ?
Prima guriță dintr-un tort al placerii,prima picătură de apă ce mi-a amorțit  setea de cunoaștere,de cercetare.Acest turneu mi-a oferit ocazia să lucrez aproape 24/7 ca un adevărat ccercetator în științe.Folosesc științe pentru ca aparent problemă care mi-a fost atribuită a fost una mai mult științifică de determinare.A fost pentru prima oară când am realizat câtă muncă sta în spatele până și a celor mai mici articole,idei,descoperiri….când am înțeles ce înseamnă pentru prima oară cercetarea și când am văzut în realitate ce presupune o echipă de cercetare.Am lucrat alături de niște oameni minunați și am învățat și realizat cât de multe se pot face cu cât de puțin și cum orice problemă oricât de complexă ar părea în esența va ramane mereu simpla și cum o problemă oricât de simplă ar fi,va ramane mereu complexă.Am evoluat din atâtea puncte de vedere în care poate nici eu nu am realizat inca: de la răbdarea de a căuta raze întregi intr-un spațiu infimit până la explicarea unei idei dintr-o forma științifică completă și corecta.Această echipă minunata cu care am lucrat merită un premiu .Spuneti-mi mie dacă ați mai vazut profesori de matematică care sa stea până la 12 noapte lucrând la o problemă groaznică de analiza matematica.Eu nu,sincer nici nu cred ca voi mai vedea prea curând.
În concluzie pentru mine a fost o experiență excepțională și abia aștept adevăratul concurs unde vom vedea adevărata valoare a muncii noastre.
Hai Team România 1 !